700 matches
-
și când, foșnetul prezenței demonice. "Mă trec fiorii", "mă clatin de silă", "când nu mai pot de frică", notează tot așa, en passant, Constantin Acosmei, creând o senzație aproape fizică a Răului tatotant. Mai târziu, ochii aprinși ai diavolului vor scăpăra în întunericul compact, tulburat de o tuse convulsivă: "(întind mâna iau de pe calorifer o/ baterie veche de lanternă pun limba/ pe lame și mă gâdilă curentul slab// prind între degete o șuviță murdară/ din părul încâlcit o pârlesc cu țigara
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
moment, fiindcă nu mai avea chibrit, vorbitorul de la Ștefan Gheorghiu, care fuma Kent, țigară după țigară, tăcu, cu ochii căutând prin sală, iar un cursant glumeț, fiind din Dolj, și care lua des cuvântul, văzând situația, sări cu bricheta lui, scăpără la iuțeală și îi dădu foc, realizând asta cu un fel de servilism ironic, pentru că în timp ce se întorcea spre sală, îmi făcuse mie cu ochiul, ca și cum eu aș fi complicele lui. Marxismul profesat zi de zi făcuse din Pipoton, amicul
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
cogitațiuni solemne despre absolut, moarte, misterul feminității, rostindu-se uneori simili-aforistic, fără a depăși aria locului comun: "Dorești și chemi moartea în momentele grele, așa cum tânjești după viață în clipele când îți fuge de sub picioare." Din fericire, autoironia și luciditatea scapără când nu te mai aștepți, oxigenând textul. Sunt simptome și adjuvante ale rapidei maturizări. Ea e perceptibilă mai cu seamă în secvențele când, mai puțin preocupat de propriul sine, devine un observator sagace al celor ce se petrec în jur
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
nu-s surdî șî nici prostî tari, așa cum crez tu! Încet-Încet, noaptea se instalase binișor și Întinderea lacului Pușcași căpătă alte dimensiuni iar peisajul diurn se transformase și prinsese contururi noi. Umbrele nopții acopereau oglinda apei care se liniștise și scăpăra numai atunci când pe șoseaua ce duce spre Bacău se nimerea câte o mașină cu faruri puternice. Rică Olaru Îndrăgea să pescuiască noaptea, nu neapărat pentru capturi record cât pentru bucuria de a se afla În preajma apei, cu un foc alături de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care puteau să Însemne orice. Știa ce s-a ales de ea, se dezvoltase foarte frumos, umbla numai cu șmecheri bruneți și Îi zâmbea mereu când se Întâlneau. Erau experiențe copilărești, cine nu a avut? Deodată, În universul său afectiv scăpără o amintire care Îl Înfioră și-l făcu să se cutemure ușor În fotoliul avionului și să se Întrebe: chiar și după mai bine de două decenii?! Era electrician de Întreținere Într-o secție cu multă mizerie și cu un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
spune-ți-aș, / O poveste-n cântec tragăn / Ca să-mi crești voinic în leagăn. Când norocul mi-a murit / Teiu-acesta am sădit, / Teiului te-am arătat, / Teiului te-am închinat, / M-am rugat de creanga lui, / De florile teiului: / "Creangă-floare, scapără / Și de răi mi-l apără!" / Dragul mamei copilaș, / Multe-n lume spune-ți-aș, / Dar mă tem să nu mă lași. Ci mai dormi, măre, un pic / Că ești crud de ani, și mic. // CORUL: Dormi la umbră, dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
intrare de dugheană. Ei, cine poate ști? Gata, ia hai la drum, că ne-apucă noaptea acuși. ONOFREI (din culise, pe zgomot de car mergând): Ho, ho afurisitule! La deal nu te-arătai așa grăbit. Acu' ți-a cășunat să scaperi, pe mal de râpă, numai ca să-mi scoți mie sufletul. Dracu' m-a pus să iau asemenea șopron pe roți, de nu-l pot stăpâni... DĂNILĂ (se uită, se miră): Ehe-he... iaca minune, măi omule și frate! Bre, da' rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-am știut ce să răspundem. Ne gândeam la ambele variante și nu eram în stare să alegem. Ne gândeam și la unchiul Traian și tot nu puteam alege. Apoi am văzut flacăra gălbuie din vârful chibritului pe care îl scăpărase Cristi. O mână cu degete scurte și groase scutură repede chibritul până se stinse și îl trase instinctiv pe Cristi de urechi până când acesta începu să se smiorcăie. Dar eu vreau la desene. — Ieși imediat afară. — Da... eu... Cristi fu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
anume. Apoi desfăcu arma, în cele trei piese componente: țevile, patul și piesa care le unea și le ținea strâns, pe celelalte. Așeză totul, cu mare atenție, sub movila de lemne de foc, pe care-o meșterise cu atâta dichis. Scăpără bricheta. Ațâță focul. Acesta se dezvoltă vertiginos. Veghe, până ce nu mai rămaseră intacte, decât părțile metalice din armă. Răscoli, cu toiagul, să se convingă că se realizase ce-și dorise a se realiza. Din armă, nu mai putea face, nimeni
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
uitat. Toate se desfășurau normal, ca pretutindeni, prin alte instituții similare. Într-o luni de dimineață a sosit un mesager. Cu mai multe documente. De la o instituție de stat de mai sus de județ. Când s-au văzut, parcă a scăpărat o flacără. Au tresărit, s-au înroșit la obraz, și-au schimbat actele necesare cu mâini tremurânde și cu privirile plecate, parcă rușinate de ceva, și ziua respectivă a trecut în istorie, și s-a așezat, disciplinată, alături de celelalte zile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe unde merg. Dar, odată ajuns în fața ușii, datorită obiceiului și grație unui simț special pe care îl căpătasem în cursul plimbărilor mele nocturne, am deslușit o formă îmbrăcată în negru, silueta unei femei așezate pe banca de lângă casă. Am scăpărat un băț de chibrit ca să caut gaura cheii, dar, nu știu de ce, privirea mi s-a îndreptat involuntar spre silueata neagră, spre doi ochi mari, tenebroși și oblici, care licăreau în mijlocul unei feței livide și uscățive. Ochii aceștia care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă opriți... Așa pățea și Pâcu și nu se mai supăra - a apreciat Hliboceanu. Da! Dar el avea luleaua și se răzbuna pe ea și prin lulea pe noi... O desfunda, o ștergea, o umplea cu tiutiun și până mai scăpăra să și-o aprindă - și nu știu cum, dar iasca ceea numai nu lua foc - mai trecea o jumătate de ceas. Și nu se mulțumea cu atâta. Mai cerea să i se umple și ulcica cu vin. Apoi până gusta el din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
știrile de după-amiază, de obicei doldora de accidente rutiere, descarcerări și explozii, dispariția ei n-a fost pomenită. A rămas doar un haiku despre moartea alfinei (compus de un avion care trecea Întâmplător deasupra, pe ruta Frankfurt-Tokyo): „A chibritului flacără, scăpărând un stacojiu stins...“ ...și-a mai rămas, câteva săptămâni, amprenta ei carbonizată, ca și cum o țigară gigantică s-ar fi stins acolo, iar acel ochi negru a privit curios cerul printre genele arborilor, Închizându-se pe măsură ce ploaia spăla rămășițele arse, și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care aveau ca scop noua Împărțire a sferelor de putere În cartier. Ferestrele s-au deschis și În cadru au apărut posesorii de păsărele, care la rândul lor au deschis ușițele de sârmă, iar perușii, scatiii, sticleții și canarii au scăpărat prin aer, lăsându-și stăpânii singuri În propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare, căci oamenii nu lunecă de-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-i Împotriva avorturilor, da-i polițai pînă-n măduva oaselor. Cobor spre camera de detenție unde Îl țin pe Bladesey. Un bulangiu În uniformă stă În picioare lîngă el, dar se cară cînd intru. Bladesey nu spune nimic, dar privirea Îi scapără de nerăbdare. Se bucură că mă vede. Ticălosu ăsta mic și patetic chiar se bucură cu adevărat cînd mă vede! Chiar crede că o să fiu prieten cu un pervers amărît. Cel mai bine e să-l lămuresc. — Puțoi de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
machiajul și am Încercat să-mi calmez nervii. Un pic mai târziu am luat cartea de telefoane de pe raftul din hol de sub carnețelul cu adrese al Dorei și am format numărul celei mai apropiate secții de poliție. Am auzit semnalele scăpărând În depărtare, dar sergentul de serviciu a răspuns abia Înainte să trântesc receptorul. Cam greu, dar mi-am dat seama de gravitatea situației. Cine m-ar fi crezut dacă aș fi pretins că sunt nevinovat? Dacă aș fi susținut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
te-am mințit, dacă vrei să știi, dacă vrei să așterni treaba asta pe hârtie sau mai știu eu ce. — Ăhă? În legătură cu ce? Și-acum, mi-am zis eu în gând, o să năvălească șvarțe-le meu din debara - și-o să-i scapere ochii, dinții și briciul! Și-n ziare o să apară știrea zilei: ADJ. ȘEF COM. CONDIȚII UMANE GĂSIT DECAPITAT ÎN AP. DANSATOAREI SEXY-CLUB! — Mă-ntreb de ce dracu’ m-oi fi apucat să te mint pe tine? — Nu știu la ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu greu printre rîndurile de scaune. Iulian Barbu s-a oprit lîngă femeia cu guler alb, lăsîndu-și cureaua servietei să-i lunece de pe umăr pînă o prinde în palmă. Absentă, femeia îl simte, trage cu coada ochiului să se convingă, scapără un surîs nervos în colțul gurii, hotărîndu-se să ridice privirea, să-l întrebe ce vrea, ori să-l poftească să nu mai stea ca un stîlp lîngă umărul ei. Îmi permiteți să trec? întreabă Iulian pe un ton calm, politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ridică încet palma. Privirea tînărului, surprinsă o clipă de gestul frînt al palmei ridicate, face o mișcare rotundă, bruscă și tăioasă, retezînd-o pe femeie în două, asemeni coasei ce învăluie brazda de iarbă: Deci tu ești frumoasa doamnă Brîndușa..." "Obraznicule!" scapără privirea Brîndușei. Am înțeles de la tovarășa tehniciană că dumneata conduci montajul rezervoarelor de recuperare spune Brîndușa apăsat. Sîmbătă trebuie să informez Comitetul județean P.C.R. de stadiul investițiilor. Dacă nu va porni la timp instalația de recuperare, ne vor înghiți deșeurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
căutîndu-și locuri la mesele în dezordine, în sala plină de frig. Somnoros, chelnerul care a deschis merge la soba mare cu cuptor din sală și aruncă în vatră un braț de lemne, peste care toarnă petrol dintr-o sticlă și scapără un chibrit. Lîngă el, tot somnoroasă, apare o femeie care-și îmbracă din mers halatul alb, pătat de ulei la poale. Șoferul și cei doi se salută prietenește. Pavel și grăsuna lui mai sînt? întrebă șoferul. Sînt. Cum să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dreaptă, dincolo de măsuță, cît mai ales prin privirea-i îndreptată pieziș în jos -, dar și aceasta are năut. Înseamnă că măiestria dumneavoastră de-a o prepara a înnobilat-o răspunde Mihai simplu, ridicînd privirea, înfruntînd-o pe-a femeii. Maria Săteanu scapără un surîs în colțul gurii. Atent la ei doi, Săteanu rîde încet, amuzat. Halal răspuns! Draga mea, pentru frumoasa caracterizare ce ți s-a făcut, vei bea cu noi un strop de whisky. Săteanu vrea să se ridice, dar soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-o de două ori. L-ai mințit cînd...? face Lazăr un gest cu capul, pornind alături de Radu spre locul lor. Nu. Va trăi, dar nu datorită mie. Înfiorat de tonul medicului, surprins de o asemenea mărturisire, Lazăr întoarce privirea. Radu scapără printre dinți o înjurătură la adresa vieții și se trîntește pe saltea. Groaznic, Lazăre, groaznic! Băiatul ăsta nu venea numai pentru că mama lui e bolnavă. Era chemat să scoată niște bani puși la cec pe numele său..., era presat de ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fi îmbătat... Du-te după ea. Hm, maestre! pufnește Lazăr, urmărindu-și partenerul cu privirea aruncată pe sub sprîncene, în vreme ce bagă banii în plic. Înseamnă că mai păstrezi despre mine o imagine falsă adaugă cîntărind plicul în palmă, lăsînd să-i scapere un zîmbet cînd vede că vorbele lui nasc în profesor plăcerea scontată, dar brusc, tăiat iarăși de junghiul din stomac, trîntește plicul pe masă, lovindu-l cu palma: O sută de mii în cap! Pentru banii ăștia chiar că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oarecare, mi-a plăcut, i-am făcut curte ajutînd-o să ducă sacoșele, am văzut-o unde stă, ea m-a dus pe strada ce dădea la poarta din spate, m-a lăsat chiar s-o strîng în brațe... "Și?" a scăpărat spre mine întrebarea celuilalt, dar nu lubrică, pofticioasă, ci de-o ucigătoare curiozitate profesională. Și-am cumpărat o sticlă de whisky, m-am amețit, am aflat telefonic că soțul ei e de gardă știam de-atunci, de la partida de pocher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bancă de școală serioasă i-o întoarce Vlad furios. Pe cine căutați, vă rog? întreabă el aspru. Sînt inginera Brîndușa Roman, secretara Comitetului P.C.R. al uzinei răspunde femeia prompt, înfruntîndu-i privirea. Au! se lovește instinctiv cu palma la frunte Vlad, scăpărînd un surîs scurt, sfîrșind prin a strînge din umeri: Vă rog să mă iertați! Alaltăieri erați așa..., din cauza gripei..., nu v-am recunoscut... Vă rog, poftiți, luați loc! Derutată de convertirea furiei atît de repede într-o amabilitate născută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]