116 matches
-
din toate satele din jur. Poziția centrală a Ludoșului față de celelalte sate din regiune i-a permis să-și construiască o întreagă rețea comercială și meșteșugărească (Muntean, 1993). În Ludoș au existat de asemenea două mori, ateliere de fierărie, de scărmănat lâna, cazane de fiert rachiu și tâmplari, măcelari, pantofari, cojocari. 2.2.6 Arhitectura Până la începutul secolului trecut casele erau construite din bârne și pământ amestecat cu paie, acoperișul fiind de asemenea din paie. În funcție de perioada construirii lor, se disting
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ura de clasă („și versul tău să fie fără milă”), conjugată cu „alianța dintre clasa muncitoare și țărănime”, chipul hidos al speculantului, al chiaburului („...vor chiaburi să-ndese-n cota lor/ nisip și grâu hoțește, la grămadă”; „Dar iată-ți scărmănarăm noi cojocul,/ Mineri, strungari, mulțimea de țărani”), mai apoi țăranul mijlocaș în frământarea tonică a aderării la colectiv, miciuriniștii, legumele gigant produse de irigații („Când n-ai să poți ușor, dintre legume,/ O varză s-o ridici c-un singur
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
chiar în clipa asta îmi crește, căldura îl face desigur să crească... Dar nu, e ca iarba de rînd care crește oriunde, chiar și în crăpăturile acoperite cu pămînt, ale ghețurilor din Groenlanda sau în lava Vezuviului. Ce-o mai scarmănă vîntul! Din pricina lui, firele astea de păr îmi biciuiesc fruntea, așa cum zdrențele unor vele rupte biciuiesc corabia de care se-agață. Un vînt murdar, care a trecut, desigur, prin coridoarele și celulele unor închisori și prin sălile unor spitale și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care suferi pentr-un vers Și arzi scriind literatură! E drumu-nainte-ți. Ai de mers. Fii timpului de azi, măsură. Ți-e alta suferința trează? ... A, spui că vor să te doboare? Cutare nici nu te citează? Prea rău te-a scărmănat cutare?(...) Nu sta cu fruntea abătută. Știu, calde critici juste, deci Și-acelea mult mai mult ajută... Nu-s juste criticile reci. Tu-mi spui că unora, săracii, Li-i vorba rece ca securea. Așa vor, retezând copacii, Să vadă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Ambarrus nu e omul care să dea bir cu fugiții. Sigur că nu, admise Metronius, luând hățurile din mâinile tânărului. Trebuie să recunosc că am găsit printre ei mulți oameni hotărâți și cu inimă mare. De-abia așteaptă să-i scarmene puțin pe huni. Dar, crede-mă, a fost nemaipomenit de greu să-i fac să înțeleagă că e nevoie de un minimum de disciplină. Ceva-ceva am reușit până la urmă și, poate, dacă aș fi avut mai mult timp ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
om Dacă nu știi să fii pom! Leagănă... Leagănă-mă, leagănă... Cu ochii mă farmecă, Dăruiește-mi visele Și-alină-mi durerile. Deschide ferestrele, Să văd iarăși zările, Să intre în casă vântul, Să îmi răcorească gândul. Leagănă-mă, leagănă... Caierul tu scarmănă, Răsucește firul vieții Pe cărarea dimineții. Spune-mi iar poveștile Până răsar zorile, Alintă-mă cu-n sărut Să nu pot să te mai uit! Leagănă-mă, leagănă... Gândurile-mi vindecă, Luminează crucea nopții, Alungă norii tristeții! Leagănă-mă, leagănă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o apucă de mână. Da’ să nu spui la nimeni. Auzi?... Nu. Nu te teme. Nu spun la nimeni... Ș-acasă pe când tată-său slab, cu pielea obrazului roșie și tăbăcită, sta culcat în colțu-i obișnuit, lângă sobă, pe când Rifca scărmăna pene de gâscă în mijlocul casei, Haia se gândea la descoperirea pe care o făcuse. Căuta să-și aducă aminte de înfățișarea lui Ștefan Bucșan, de șoaptele Tudoriței, de mărturisirea primită - și se gândea, tot așa tulburată ca și-n vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
începu să se frământe în locul ei. — Mie încă nu-mi trebuie nuntă, zise ea întunecată. —Haie! strigă maică-sa holbând ochii. Ți-a spus cineva ceva? Ce treabă ai tu? Ce te privește pe tine?... Mai bine vină aici și scarmănă și tu pene de gâscă... Leiba-i mânios. Dacă nu taci din gură, are să te deie cu capul de părete... Tu mai bine taci din gură... Haiei nu-i era frică de părinții ei; ar fi putut să strige și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care la vremea aceea era un începător oarecare în lumea gangsterilor din L.A., un tip flămând care se cățăra în ierarhia crimei organizate. Jack Dragna îl ura pe Mickey, iar Mickey îl ura pe Jack. Buzz i-a luat la scărmănat pe dealerii care vindeau droguri în ghetoul negrilor, smântânind cinci grame la uncie și vânzându-i tot ce aduna lui Mickey, care-l îndrăgea fiindcă Buzz îl sâcâia pe Jack. Mickey l-a dus la chefurile din Hollywood, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să facă teatru, dans, cântări... Ea zice că-i cu dumneavoastră... Domnu’ Tudor, nu? - Exact. - Îți dau bani frumoși pentru ea, să știi... O sută de dolari cred că merită. O să vadă lumea, Parisul, Viena... - Stai puțin (încep să-mi scarmăn nervos părul rărit din creștet). Cred că trebuie să stăm de vorbă cu ea de față. - Ea acuma doarme. După-amiază avem spectacol, dacă vii s-o vezi, stăm de vorbă după. Harașo? Harașo. Băiatul căruia am uitat să-i cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca dracu’. De fapt nu mai doare chiar așa ceva. S-a cicatrizat. Are o cicatrice groasă și bună. — Povestește-mi, te rog. Dacă zici că-i ca o cicatrice, și nu ca o coajă, n-o să te doară s-o scarmeni, nu? Nu, fata mea. PĂi, pe-atunci eram un tip foarte organizat - Îmi țineam manuscrisele Într-o cutie de carton, În alta le aveam pe cele bătute la mașină și În alta aveam copii la indigo. BĂnuiesc că de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nici o vizuină. Se simțea speriată și hăituită, de parcă ea ar fi urmat să fie zăgăzuită și gazată. Era și furioasă. Cum de aflaseră cei de la primărie? Probabil că Ruby pălăvrăgise în dreapta și-n stânga. Alex ar fi vrut s-o scarmene zdravăn pe Ruby dar, în chip straniu și rău prevestitor, se pomeni că e incapabilă s-o facă. Se uita fix la Ruby. Aceasta îi răspunsese cu o privire la fel de directă. Și atunci se întâmplase altceva la fel de bizar, de lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În urmă cu cîteva clipe strigase „Tacă-ți fleanca, hoașcă bătrînă“ În urma unei doamne care trecuse pe acolo spunîndu-le copiilor că azi era ultima baie, mîine la școală, s-a isprăvit cu joaca. Bineînțeles că pe străin aveau să-l scarmene În orice caz, dar acum uite că le dădea bătaie de cap Carmincha... „Ar trebui să i-o coacem tîrfei ăsteia“. Cam prost-crescut și Chinezu ăsta, o făcuse tîrfă În fața fetelor și acum ele Începeau să se zburlească la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se înțeleagă că numai copiii transportați în centre deveneau prezicători. Nepăsarea lui declanșă o altă serie de reflexii în capul lui Gosseyn. Fusese foarte atent, dar îl frapa ideea că Yanar nu reacționa ca un tip care era luat la scărmănat pentru prima oară. Știa de efectul produs atunci când nu cunoști dinainte întrebările. O știa atât de bine, încât nu era deloc tulburat. Într-o străfulgerare, Gosseyn pricepu. Se dădu înapoi, teribil de vexat. Incredibil, cât timp îi trebuise să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se înțeleagă că numai copiii transportați în centre deveneau prezicători. Nepăsarea lui declanșă o altă serie de reflexii în capul lui Gosseyn. Fusese foarte atent, dar îl frapa ideea că Yanar nu reacționa ca un tip care era luat la scărmănat pentru prima oară. Știa de efectul produs atunci când nu cunoști dinainte întrebările. O știa atât de bine, încât nu era deloc tulburat. Într-o străfulgerare, Gosseyn pricepu. Se dădu înapoi, teribil de vexat. Incredibil, cât timp îi trebuise să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
aș închide ușa, îi tăie vorba Grosvenor. Ar declanșa toate semnalele de alarmă de pe navă. Kent, care apucase să pună mâna pe clanță, se opri și se întoarse spre pat. - În regulă, zise el cu un zâmbet acru, te vom scărmăna cu ușa deschisă. Hai, vorbește, amice! Cei doi tehnicieni înaintară spre Grosvenor. - Bredder, exclamă acesta, ți s-a spus vreodată ce înseamnă o sarcină electrostatică periferică? Văzând că cei doi șovăie, nexialistul adăugă, cu răceală în glas: - Dacă mă atingeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
buni prieteni, frații Bîrjoveanu Costică, Vasile, Ion, Gică,Mihai și Petrea, erau de fapt șase frați și două surori și ne întâlneam deseori, în special toamna, când la unii, când lAșalții, la clacă, la desfăcut păpușoi ori știuleți pentru grăunțe,scărmănat lână și altele. Iar doamna Bârjoveanu, mama lor, și a mea, Anghelina,ne făceau plăcinte poale în brâu cu brânză de vaci,ori cucoșei din boabe de porumb și alte bunătăți. Vasile stătea mai mult pe lângă mine, era atent când
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
paie. Uite-așa precum o vezi, Are tot patru picioare; Numai cap și coadă n-are Și nici nu ne face iezi. Limbă lungă, fără gură, Dar bună la tăietură. Capra de tăiat lemne Cu fuiorul seamănă, Iar Grivei o scarmănă. Eu atâta vă arăt, Parcă n-aș avea cuvinte: Ca să meargă înainte, Merge numai îndărăt. Grațioasă ca o zână, E ca o mireasă parcă; E făcută din smântână Si plutește ca o barcă. După ce-a... născut un ou, Face
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
mîini/ și trec vapoarele și planetele” (Ion Vinea, „Tuzla“) „Se întorc pescarii cu stelele apelor/ împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor/.../ deschide-te fereastră — prin urmare/ și ieși noapte din odaie ca din piersică sîmburul,/ ca preotul din biserică,/ Dumnezeu scarmănă luna îndrăgostiților supuși/.../—hai în parcul comunal/ pînă o cînta cocoșul/ să se scandalizeze orașul (...) să plecăm, să plecăm” (Tristan Tzara, „Înserează“). Ambele poeme (cel al lui Tzara compus la Mangalia) par a fi rodul unui „concurs” poetic între cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să le cunoască pe fiicele lui Laban. A dus-o pe Rahela la fântâna unde se cunoscuseră și i-a dat un inel cu lapislazuli pe care ea l-a purtat apoi până în ziua morții. A găsit-o pe Lea scărmănând lâna și fără să scoată o vorbă i-a dat trei brățări meșteșugite de aur. Zilpei i-a dăruit un vas cu forma zeiței Anath, care-și turna vin printre cei doi sâni. A pus o traistă cu sare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Vrei să spui că jungla citadină a Încetat să mai fie o metaforă? Îmi râcâie nervii păsările astea verzi, gălăgioase, de la tropice. Zăpada nu le dă gata? - Se pare că nu. Nimic nu le dădea gata. Păsările verzi, zgomotoase, care scărmănau frunzele și se ciorovăiau, Înfulecând boabele roșii, Îi rețineau atenția lui Ravelstein mai mult decât m‑aș fi așteptat. Pe el, viața naturii Îl interesa prea puțin. Numai ființele umane Îi absorbeau interesul. A‑ți irosi gândurile cu iarba, frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că, la sfârșitul serii, trebuiau să se despartă și să se reîntoarcă la vechile lor responsabilități. Familii separate și vieți separate. Soți separați, care nu aveau în comun decât nebunia lor. —Of, Hugo. Alice, cu chipul fragilizat de lumina lumânărilor, scărmăna chifla cu mâinile proaspăt manichiurate. —E așa de complicat. Ce-o să ne facem? Gândurile lui Hugo au fugit înapoi, în dormitor. Partida de sex fusese fantastică, dar cel mai minunat fusese faptul că după asta putuse să stea întins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
funde și cojocele de postav. Nici nu se uitau. Nu erau de nasul lor asemenea cățele lățoase! Privirile animalelor sătule treceau peste capul mândru al câinelui lui Gogu, care pândea ceasuri întregi în fața grilajului cenușiu. Ce le-ar mai fi scărmănat jigodia! Ieșeau servitoarele stăpânilor și îi alungau cu pietroaie. Ceata fugea schelălăind. Asta era vara. 210 Când începeau ploile, se îmblînzeau și își găseau loc prin magazii. Iarna tremurau sub porți și se jigăreau de nemmcare. Mai înfuleca vreunul câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de acolo, peste burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și, pe neașteptate, se aruncau unul asupra altuia, sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau sub ei. Cumplite nopți! Cădeau ploile de martie și tot nu se astâmpărau. În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu buzele strânse, să ne găurim curul cu degetele care de mult voiau să se unească pentru rugăciune. Doamne, Doamne, oamenii. Mda, mda și la urma urmelor am fost desemnat să particip la golirea veselă a sufletelor lor, ca să-i scarmăn, să-i devalizez, să fac cenușă din porcăria dovedită, să gazez... Adică bineînțeles să exorcizez. Doamne, Doamne, oamenii. Scurt și plin de înțelegere a trebuit să-i slujesc și să îmi fac griji pentru ei... În numele Domnului. TATĂL LUI MARIEDL
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]