74 matches
-
mda... nu știu dacă e chiar Vittelius... urmat de alți doi..., unul prezintă probabil programul spectacolului... — Și celălalt? — ...ține în mână o ramură de palmier... — Semnul victoriei! Nu mă mai întrerupe! îl repede Rufus. Se dă jos cu atenție de pe scăunaș și îl îndeamnă plictisit pe celălalt: — Hai, uită-te și tu! — Împăratul a luat în mână niște săbii! strigă Pusio extrem de excitat. — Păi, asta e probarea armelor de care mă întrebai adineaori. Uluit, călărețul își coboară pentru o clipă capul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
între ele. Când mâncarea a fost spre dispariție din farfurii, acestea au încetat. După noul film vizionat la televizor, va trebui să plec la școală unde cu mare răbdare așteptăm rezultatul lucrării de la istorie. Acasă mi-am aranjat uniforma pe scăunaș și m-am uitat la faimosul desen animat Zorro, dar gazdele nu m-au lăsat să mă uit la televizor la serialul Fata și băieții până ce nu le-am curățat, așa că n-am avut de ales. Noaptea se lasă. Luna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Tăcu, privind stăruitor spre boier. Începu iar, aiurit: —Acu zic: Hai, măi nevastă, la câmp, la Cioara. Acolo muncim o vară-ntreagă și dormim sub căruță... cu cânele legat lângă noi... În casă era tăcere. Chihaia se așezase pe un scăunaș într-un colț. Boierul asculta încremenit pe scaunul lui, în bătaia focului cu tresăriri și bâzâiri încete. Da’ eu ce fac? zise deodată hoțul de lemne... Eu zic una, boierul zice alta... Cucoane! șopti el cu durere, cucoane! am asudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ouă. Avea o odăiță curățică, cu lăvicere de petici colorate pe jos, cu „tablouri“ pe păreți - Othello întinzând un braț spre depărtări și povestind Desdemonei isprăvile lui, Romeo sărutând pe Julieta, și altele. Haia intra și se așeza pe un scăunaș în dreptul ferestrelor deschise, pe care înfloreau flori în oale de lut. Tudorița, așezată în fundul unui divan, o privea zâmbind; și amândouă tăceau o vreme, apoi începeau să vorbească. De unde ai mata așa de frumoase portrete? a întrebat într-un rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de frunze de stejar, puneau la cale și deosebitele întâmplări din îngrămădirea aceea a târgului. Tudorița își dădu îndată sama că în jurul ei se petrece ceva neobișnuit și „se vorbește“. Când ieșea cu lucrul în cerdac, după ce se așeza pe scăunașul ei, vedea că se întind capete curioase spre ea de pe la colțurile caselor, prin ferestrele deschise. Când trecea peste drum, la dughenița Reizei, ca să cumpere ceva, privirile ascuțite ale ovreicei, deși erau însoțite de râs și vorbe multe, parcă o cercetau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de buci. În fund, o spărtură rotundă, în care era înțepenit și lipit un geam de sticlă, așa de mic încât abia puteai vârî în el ochii și nasul. Lumina cea mare intra prin ușa deschisă. - La vatră, pe un scăunaș cu trei picioare, sta o fată ca de douăzeci de ani și se necăjea să aprindă un foc de ciucalăi. Când bătrânul și Niță intrară, ea își scoase capul de sub horn. Întoarse ochii și rămase mirată în fața străinului. Fără voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-ți deie sănătate... și să-ți fie toate după inimă... — Așa... hm! ca apa nu-i nimica mai bun pe lumea asta... observă moșneagul. Fata zâmbea blând. Puse cofa cu apă după ușă, apoi se așeză la vatră, pe scăunașul ei cu trei picioare. Niță Lepădatu băgă de samă că fața i-i mai rumănă și pieptănătura mai lucie și mai linsă. Se privise în izvor și-și stropise obrazul și părul cu apă curată. —Ei, apoi acu ce-om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
măi Niță, colea pe laiță, lângă vatră, și scoate-ți gluga din cap... Sandu vătaful smulse gluga albă a lui Lepădatu, își smulse și gluga lui mohorâtă, puse pe flăcău pe laiță, și el se trânti înaintea focului pe un scăunaș scund. — Ce mai zici, moș Izdraile! strigă el apoi râzând. Afară tot plouă - de mi s-a urât... Ia așa, parcă-i o negură în jurul meu, și mă-nădușă... Aici în bordei, îi mai bine... Am eu o leacă de gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
năcaz poate ajunge un om blajin ca el; și mai ales să se afle cum te ciocnesc femeile cu clonțul, de-ți pierzi și răbdare, și sănătate, și tot. Când oare a intrat în casă și s-a așezat pe scăunaș, la vatră, aprinzând încă o țigară? Cățelușa s-a sculat din ungherul ei și a venit să-și puie botul pe genunchiul lui. Nana Floarea s-a culcat lângă prunc. Ana ațipise. Când s-au petrecut acestea? Câtă vreme a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poartă cu vrednicie cât e stăpânul bolnav. — Asta neapărat! s-a fudulit Onu Bezarbarză. S-a dus el la căsuță tropăind cu bocancii, iar nana Floarea s-a întors la bolnav. Badea Toma și Traian stăteau în preajma lui pe două scăunașe. Păreau că schimbaseră câteva cuvinte și primiseră un răspuns mulțămitor de la Culi. Acuma tăceau. Femeia a pășit în vârful degetelor. S-a dus la icoane, cercetând luminița candelei. A rânduit sarica și blănița, aduse până la vatră de badea Toma. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
respirat și a mișunat grațios în preajma mea, n-am găsit nici un prilej să leg două vorbe cu ea. O iubeam în tăcere. Dar nu de la distanță. Făceam tot ce puteam să mă strecor în preajma ei, iar când formam semicercul de scăunașe, căutam să mă așez alături de ea sau într-un loc de unde să o țin sub obser vație. Nu-mi refuza niciodată privirea. Dintre noi doi, eu eram cel care-și ferea ochii când mă surprindea cercetând-o. O singură dată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ea, timp de două ceasuri, despacheta cumpărături, vânând un salam pentru prânz care era deja pe raft; În timp ce ea plesnea și netezea patul cu brațe scurte și puternice (ținea dormitorul cu pioșenie neschimbat, după moartea lui Ussher - scaunul lui pivotant, scăunașul de picioare, Hobbes-ul, Vico-ul, Hume și Marx-ul subliniate), discutând diverse. El văzuse că și atunci când reușea să Înghesuie câte un cuvânt În discuție, acela era Încercuit și tăiat imediat. Margotte Îi dădea Înainte vajnic, enorm de dornică să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sugestie, din elemente simple pe care se va scrie clar ce simbolizează: pom, castel, râu etc. Costumația se poate modifica prin adaosuri sau renunțări o mantie, o eșarfă, un baston etc. La ridicarea cortinei, într-un colț al scenei, pe scăunașe destul de incomode, Nea Costică joacă table cu un coleg. Intră Regizorul. REGIZORUL (spre public): Bună seara. Vă mulțumesc tuturor că sunteți aici, împreună cu noi. Așa că să începem! Dacă ne poticnim undeva, o luăm de la capăt. Dacă vi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Odaia Împărătesei. Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești Liana, jupânița despre care mi-a vorbit Ilinca. LIANA: Eu sunt, Măria Ta. LIOARA: Am vrut să te văd, pentru că despre tine mi s-au spus tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
suspendată a dragostei tale cu apa sfințită a lacului kanas, cu sudoarea ta de zi cu zi, cu lacrimile tale de dor. broaștele țestoase de galapagos nu contenesc să se dezbrace din respect pentru tine, să ai crătiți bune și scăunașe bune, de stat pe prispă și privit la viața ta, în apus. câte puțin era o după-amiază de vară cu țânțari și plictiseli întinse pe spate mi-era și foame, și greață, în același timp, greață de toate zilele la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și cu antrețel la mijloc. Camera noastră cu oale pe pereți, cu perne multe cu broderie românească, cu mobile țărănești diferite. Când ne-am găsit acolo, exultam, ne amuzam pe socoteala camerei. Găseam colțuri stil "Louis XIV", "Louis XV" (un scăunaș cu trei picioare) sau "Empire", și ligheanul reprezenta epoca burgheză a lui Louis-Philippe. Viață pașnică de studii. Seara, culcarea la ora nouă. Mă sculam cu soarele și citeam singur pe cerdac. Peste trei ore mă întorceam și o găseam încă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
astea revoluționare mă lasă rece, mărturisește Santinelă, privindu-l în ochi pe Regizoraș, am alte preocupări. Cînd stai toată ziua în post, te uiți la almanahuri, reviste, citești cărți. Îți atîrni pușca în cui și te lași pe spate în scăunaș. Te rezemi de scîndurile alea dogite și-i dai bătaie. Flacăra, Scînteia, Sportul și unele străine dacă ești norocos. Literatură de orice gen, în afară de filozofie, pentru că nu e bună la nimic. Winnetou, Magicianul, Vraciul, Departe de lumea dezlănțuită și alte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai vine. Între timp mai intraseră doi clienți. George se dusese o dată-n bucătărie ca să-i facă unuia un sendviș cu șuncă și ouă la pachet. Acolo Îl văzu pe Al, care, cu pălăria dată pe spate, stătea pe un scăunaș lângă ghișeu.Țeava tăiată a unei puști stătea rezemată de spătarul scaunului. Nick și bucătarul erau Într-un colț, legați spate-n spate, cu câte-un căluș făcut din șervete În gură. George Încălzise sendvișul, Îl Învelise În hârtie cerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aveau (jucau doar seara!)... La recepția hotelului însă, directorul teatrului, Vancea, află că trebuie să plătească și tichete de masă, pentru toți cei care se cazau. Nu e de acord. I se sugerează să obțină scutire de la directorul stațiunii, tovarășul Scăunaș. Acum, să-l descriu puțin pe acest "manager": era atipic. Incult și servil cu autoritățile, mai mult decît cepeleag, cu o emisie groaznică și neplăcut privitului. Vorbea cu t în loc de c sau ș. Drăcuia des și folosea perfectul simplu. Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
frigorifice, aragaze de voiaj etc.), au țîșnit spre plaje. Vancea, nu putea: trebuia să obțină scutirea de masă. L-a luat cu el și pe Ovidiu, unul dintre actori (viitor director al teatrului). Trebuie să mai fac o precizare: tov. Scăunaș, în ciuda numelui, era o persoană foarte importantă. La el veneau oficialități din toată țara. Oamenii apăreau decent îmbrăcați și aveau emoții, căci vara toată lumea are nevoie de-o cameră ori de-o reducere la masă și nu erau siguri că
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
aer și a uitat să-l mai pună pe clape. Iar cînd Vancea a-nceput să și vorbească, funcționara a făcut o figură lungă, de uluire nețărmurită (cum ar zice Garaudy)! Tăru mîna, timată toarăsă, am vrea cu tovarătu Taburel... Scăunaș! Atea, atea, Tăunas... Eu tunt dietorul teatului din Retita, Euden Vantea. În ce problemă? Păi, vedeti, noi veniăm tă cuturalidăm dacu oaenii muntii aflati in contediu, nu tă ne ditrăm, ti am vrea să nu platim tihete de mată, că
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dinspre munte. Șuvițele castanii din jurul frunții I se zbătură” * “C-un ștergar acoperi masa și se feri la o parte, cu fața umbrită de întristare, cu umărul rezemat de horn. Vitoria își trase broboada peste gură și rămase dreaptă pe scăunașul său, cu brațele încrucișate pe sâni, prvind fără să vadă frământarea de-afară a stihiilor” * “Toți o întreabă de omul ei. Ea trebuie să strângă din umeri, simțindu-se umilită și rușinată . Cu toate acestea râde și le răspunde ager
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
aici, în fața acestei onorabile adunări, că l-a dat afară cu piciorul pe bietul rege, tatăl ei. BUFONUL: Apropie-te, jupîneasa. Numele ți-e Goneril? LEAR: Nu-l poate tăgădui. BUFONUL: Mă rog de iertare, te-am luat drept un scăunaș. LEAR: Cealaltă-acum; privirea-i cruntă-arată Din ce-i făcută inima-i. Opriți-o! Arme, -arme! Săbii, foc! E mită-aici! Tu, jude fals, de ce-ai lăsat să scape? EDGAR: Păzească-ți cele cinci simțuri. KENT: O, jale! Șir, unde
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ocolește. Se vede că Muma Ploii e tare supărată pe ei și nu le vrea binele, cu toate darurile pe care tocmai le-a primit. Dar, din susul pârâului, la urechile tânărului Aparu ajunge un murmur îndepărtat. Se ridică de pe scăunașul cu trei picioare din fața covergii și privește către susul pârâului. Pe cursul lui vine la vale, rostogolindu-se, o undă tulbure și înspumată. Așa a umplut albia dezgolită de secetă, a cotit pe meandră în jurul câmpului cu semănătură și a
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]