733 matches
-
cu tanti Zoe au fost religioase, edificatoare, educative. Mă ducea de pildă la Joia Mare. E joia celor douăsprezece evanghelii. Ea avea prima strană, fiindcă era ctitor. Și lângă prima strană mi-adusese un scăunel, un taburel. Stăteam pe un scăunel de la început. Aveam vreo trei-patru anișori. Și îmi dădea, îmi cumpăra, pe vremea aceea se făceau niște coșulețe de ceară. Niște buchete de ceară, foarte frumoase, cu culori, care se desfăceau, ceara era foarte subțire și se desfăcea. Pe măsură ce evangheliile
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
-l interoghează pe eseist, alintîndu-se ("Luco, ești luminos, așa cum îți spune numele? Sau întunecos?"), ca și a fratelui mai mic, care obișnuia a-și anexa numele de familie obiectelor, în registru hipocoristic: "Măsuța Pițu, Blidișor Pițu, Știobuleț Pițu, Calendar Pițu, Scăunel Pițu". Ba îl aplica și organelor corpului: "Ureche Pițu, Năsuc Pițu, Genunchi Pițu, Gura Pițu, Grumaz Pițu". N-ar fi o operație ilogică, se grăbește a-l scuza pe mezin eruditul frate mai mare, deoarece există "coduri multe ce pedepsesc
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
sfârșitul Epocii de Aur. Într-un mod economicos și într-un stil sobru, autoarea pune o oglindă necruțătoare în fața acelor ani de incredibilă degradare a vieții - a supraviețuirii - în comunism. Bătrânii ieșiți la 5 dimineața după pâine și lapte, cu scăunele pliante pe care să se așeze la cozile infernale, procurarea de oase afumate, văzută ca o mare victorie a familiei, dispariția din comerț a chibriturilor, brichetelor, șampoanelor, săpunului, rujurilor și fardurilor, mizeria alergăturii disperate după un pachet de vată medicinală
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
mămăliguță, oaspeții noștri ne vor scuza că nu avem mâncare gătită, dacă ne anunțați mai din timp! Maiorul a stat cu fundul pe pat până au băut câte trei pahare, apoi (din „spirit de gașcă”, glumi el) Își trase un scăunel cu trei picioare și se așeză țărănește la masa rotundă, lângă ceilalți. Vinul a dezlegat limbile, a Îndepărtat emoțiile și diferențele sociale, au vorbit despre vin, cărți și femei, despre jandarmeria de altădată. După mai bine de o oră de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
O măsoaie lungă, făcută din doi butuci ciopliți puși pe pari bătuți în pământ, îi aștepta pe cărăuși de fiecare dată când poposeau la crâșmă. N-o ocupa nimeni niciodată. Era „masa cărăușilor”...In rest, măsuțe joase, lângă care hodineau scăunele din lemn cu trei picioare, potrivite cu înălțimea meselor. Ca să poți apuca scăunelele, meșterul le-a făcut câte o gaură potrivită cu mâna omului. Lângă unele din măsuțe se vedeau chiar și buturugi, care la nevoie țineau loc de scaune
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pământ, îi aștepta pe cărăuși de fiecare dată când poposeau la crâșmă. N-o ocupa nimeni niciodată. Era „masa cărăușilor”...In rest, măsuțe joase, lângă care hodineau scăunele din lemn cu trei picioare, potrivite cu înălțimea meselor. Ca să poți apuca scăunelele, meșterul le-a făcut câte o gaură potrivită cu mâna omului. Lângă unele din măsuțe se vedeau chiar și buturugi, care la nevoie țineau loc de scaune. De bagdadie atârnau lămpile și felinarele trebuitoare la vreme de seară...Alături de hornoaică
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un lucru de luat în seamă. Insă Costache era și el unul din cei mai atenți ascultători ai poveștilor ce se spuneau la masa cărăușilor. Avea grijă să-și termine cât mai repede treburile și apoi se aciua pe un scăunel lângă masa lor. Asculta cu evlavie tot ce se spunea, dar era atent și la nevoile mesenilor, în special la acelea ale lui moș Dumitru. In tinerețele lor, fuseseră doar camarazi de cătănie. Bine te-am găsit, Costache! Ce face
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pescari Anjou Carpe. De aceea, acum dau la crap, în Maine, lângă Podul Segré. Au lansete ultrasofisticate și nu prind nimic. Scopul pescuitului sportiv nu este să prinzi pește, ci să ai scule ultimul răcnet. Fiecare e așezat pe un scăunel rabatabil, cu trei picioare. Folosesc ca momeală porumb cu aromă de căpșuni. — O zi perfectă pentru pescuit, constată Claude, ca să anime atmosfera. — Nici că se putea mai bună, întreține Clovis focul conversației. — De mult voiam să te-ntreb: de unde-ți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
acid îți intră în piele și în gură, te simți umilit, alergi parcă și mai încet după acest incident, nu mai sunt stele pe cer în miezul zilei, e semn că trebuie să te odihnești puțin, îți scoți din desagă scăunelul putred de nuiele, te așezi pe el și încerci să scrii un poem pentru aleasa inimii tale, care acum probabil zburdă prin grădina suspendată, simțind că te apropii. nouă în al cincilea loc: dintr-odată zărești către miazănoapte un lac
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Ce zici de-o barcă pe un fluviu larg... Larg și liniștit, pe undele căruia să coborâm încet, așteptând marea? CEZARA: Așteptând marea... Nu-i rău! REGIZORUL: Perfect! Nea Costică, un fluviu și o barcă! NEA COSTICĂ (intră cu două scăunele și cu o pancardă pe care scrie Fluviu și Barcă. Așază scăunelele unul lângă altul. Înfige pancarda la mijloc, în spatele lor.) Bine că nu mi-ai cerut și o mare la poale de munte! (iese. Cei doi se așază.) IERONIM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe undele căruia să coborâm încet, așteptând marea? CEZARA: Așteptând marea... Nu-i rău! REGIZORUL: Perfect! Nea Costică, un fluviu și o barcă! NEA COSTICĂ (intră cu două scăunele și cu o pancardă pe care scrie Fluviu și Barcă. Așază scăunelele unul lângă altul. Înfige pancarda la mijloc, în spatele lor.) Bine că nu mi-ai cerut și o mare la poale de munte! (iese. Cei doi se așază.) IERONIM: Stai bine? CEZARA: Mulțumitor. IERONIM: Și eu. Bufonule, ce spune povestea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i ceti și sfinția ta vreodată un acatist pentru iertarea păcatelor mele cele multe. Haidem, că-ndată-ajungem. (ies amândoi.) Cortina se ridică Tabloul 2 Interior împărțit în două. În stânga un colț de odaie, cu o masă țărănească, cu trei picioare, două scăunele și o laviță pe care stă Sisoe. Ține mâinile pe creștetul unei babe îngenunchiate și pare a se ruga. În dreapta dincolo de ușa care desparte cele două încăperi, o odaie de țară, cu o fereastra și o ușă de ieșire. Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Sisoe. Ține mâinile pe creștetul unei babe îngenunchiate și pare a se ruga. În dreapta dincolo de ușa care desparte cele două încăperi, o odaie de țară, cu o fereastra și o ușă de ieșire. Ilinca și trei babe, pe lavițe și scăunele, tăifăsuiesc în șoaptă, cu mâna la gură. Pe ușa exterioară a încăperii intră Popa Niță și dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în mână. După ea Fira, cu un clondir și o căniță de lut): Iaca-i gata, ia! (trec la Sisoe, pun pe masă cele aduse) Poftește sfinția ta și te ospătează. SISOE (vine spre masă, se uită, adulmecă, trage un scăunel și se așază cam cu spatele către babe) Altă viață... (își face cruce, începe să mănânce) BABA FIRA: Ia haideți afară, că nu șade frumos să ne uităm în gura sfinției sale când mestecă. (ies toate, trag ușa dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nimic de mână. Se plimba de ici-acolo, cu gândurile aiurea. Abia ce-i mijea un crâmpei de gând în minte că și dispărea ca luat de iele... După un timp, a intrat în bucătărie. S-a așezat pe un scăunel și, lăsându și capul în palme, a oftat adânc: „Ce-i cu mine?... Oare agronomul o fi vorbit cu... cum naiba i-o zis?... Cu șeful de post. Nu! Cu milițianul?... Unde am mai auzit eu vorba asta? Aaa! La
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
adus de noi. Și poate vă aduceți aminte pe unde ați rătăcit piperul și scorțișoara ceea - a grăit Costăchel. Eu am s-o fac pe paharnicul - a precizat Petrache. Când totul a fost după dorința lor, s-au așezat pe scăunele, în jurul sobei... Încet-încet, și-au încălzit sufletele... Petrache n-a mai zăbovit și a început a povesti: Apoi îi drept că milităria a coborât din pod chiar de a doua zi. Se făcea instrucție la cataramă. Nu se gândea nimeni
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dușmanului, este liber să plece... Nimeni nu-i va reproșa nimic. Aștept hotărârea fiecăruia dintre voi. Cine renunță la luptă, să iasă din front!... O liniște deplină s-a așternut peste platou și... Cum nu ne mișcăm noi de pe aceste scăunele, așa nu a mișcat nimeni în front... În fața colonelului se afla un zid de trupuri! ... Văzând asta, colonelul a rostit doar un „Bravo, ostași!” A salutat și a părăsit platoul. Mă tem să nu fi avut și o lacrimă în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ce înseamnă Rusia? Orice povestire rămâne o povestire. Numai dacă ai trăit acolo înțelegi care-i adevărul. Acum, hai acasă, Petrache! Hai, că ne așteaptă nevestele și copchiii. Doar ei ne mai pot încălzi sufletele... Costăchel și-a tras un scăunel lângă fereastră. Și-a așezat coatele pe pervaz și a rămas cu privirea în peisajul de afară. O ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înfuiorat care, pentru oamenii de rând, apărea ca înecăcios, dar pentru el avea o dulceață aparte; cum să se dezlipeacă de mastodontul aflat în deplina lui stăpânire!? Nu-și putea imagina că ar putea să zăbovească ore în șir pe scăunelul lui cu trei picioare sub cireșul din fața casei și să aibă sub priviri mereu aceleași orătănii și cele câteva straturi de ceapă din mica lui gospodărie. Ochii lui erau deprinși să cuprindă din mersul trenului întinderile ce i se desfășurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Un timp Costache nu mai zise nimic, apoi își continuă gândul: Făcea, Maria! Făcea! Ca apoi să zică: mă duc la finul Petrache să-i cer beschia. Poate vine și el să mă ajute. Maria muți. Se așeză pe un scăunel în ceardac, cu capul prins între cele două mâini, și-și strânse gândurile toate să nu izbucnească afară la lumina care creștea o dată cu dimineața. Dacă i-aș spune lui Costache acum că fata asta la care ținuse atât nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
au Început să se rostogolească nestingherite pe obrajii mei Împurpurați... și pe ai copilului nostru... Când am ridicat ochii plini de iubire, de suferință și Întrebări, am zărit-o pe mama care mai rămăsese În salon, stând cuminte pe un scăunel lângă ușă, cu privirea ațintită În gol... Mama! Unde ai plecat cu gândul? Draga mea, mamă! Mă uitam la ea ca la o icoană, ca la zâna cea bună din povești. Sunt atât de fericită să te văd alături de băiețel
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
apoi sora mai mare...” Hotărî să nu mai sufere și la urmă zise: - Să dea Domnul celor ce vor trăi în casa noastră să le fie tot atât de bine cum ne-a fost și nouă! Rochița nouă Ioana stătea cumințică pe scăunel și privea la maică-sa care cosea. Cosea o rochiță pentru ea. Se gândi la rochiță până adormise. Încă de aseară, maica-sa îi spuse că a doua zi, cu ajutorul Domnului, pâna la amiază, rochița va fi gata. Nu avea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de la aceștia să îndeplinească toate cerințele jocurilor. Erau momente când râdeam toți, ne bucuram unul de altul din tot sufletul și primeam multă satisfacție sufletească. Apoi, seara, după ce cinam, iar copilașii, obosiți, adormeau, noi cei mai mari luam câte un scăunel și ne așezam afară sub cerul senin și înstelat, la lumina lunii, dacă era vară, sau lângă soba caldă, dacă era iarnă, și stăteam până târziu la sfat. Atunci, îl întrebam pe tata tot ce doream să știm. El cunoștea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și m-am decis în sfârșit să sun la ușa lui. Aveam pregătită și întrebarea - „Ce se întâmplă la dumneavoastră?“. Fie îmi va spune el, fie voi vedea cu ochii mei, odată și-odată trebuie să se termine. Stăteam pe scăunelul din față liftului și-mi făceam curaj. Dincolo de ușă deocamdată era tăcere. Începusem să tremur ușor, dar mă imaginam într o scenă eroică și asta mă împinse în picioare. Degetul meu era acum deasupra soneriei și aștepta un impuls. Iar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ani, tanti Măcrișa veni la containere, prima, din întreaga echipă, se așeză, liniștită, lângă peretele garajului de alături, desfăcu pachetul de mâncare, il ingurgită, păși peste coada măturii, se duse la primul container, aruncă resturile de mâncare și porni spre scăunelul de pe care tocmai se ridicase. Îi atrase atenția, niște bocanci scâlciați, pe care în timpul serii, probabil, cineva, care își făcea curat în apartament, îi aruncase, împreună cu alte netrebuințe, la gunoi. Încetini pasul. Se aplecă. De dincolo de turetci, scoteau capul, șomoioage
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]