147 matches
-
pereții. Indiferent unde ar fi plasați acești pereți, chiar în vas, presiunea va fi aceeași peste tot. Vasul s-ar putea reduce la dimensiunile unui punct, în care presiunea va avea o unică valoare. Rezultă că presiunea este o mărime scalară, nu una vectorială, ea are o valoare, dar nu o direcție asociată în care se exercită. În interiorul unui fluid presiunea se exercită în toate direcțiile, iar la suprafețele care înconjoară domeniul, perpendicular pe aceste suprafețe. Până în anul 1982, prin "presiune
Presiune () [Corola-website/Science/309080_a_310409]
-
de adevăr, necesitatea; dacă trebuie să avem grijă atât de necesitate cât și de posibilitate, atunci fiecare valoare de adevăr constă în aceste două valori. Să considerăm acum diferitele tipuri de date pe care le-am putea avea. Avem date "scalare" sau "cu o singură valoare"; aici intra "numerele întregi, numerele în virgulă mobilă și șiruri de caractere"; iar pentru fiecare dintre acestea este atașată o valoare. Există de asemenea și "mulțimi fuzzy discrete", ale căror membrii sunt cuvinte; iar pentru
Sistem expert cu logică fuzzy () [Corola-website/Science/307750_a_309079]
-
în care "f" reprezintă partea pozitivă a lui "f" și "f" partea negativă. „Măsurarea” vectorilor se face prin specificarea unei , un datum care măsoară lungimi de vectori, sau printr-un produs scalar, care măsoară unghiurile dintre vectori. Normele și produsele scalare se notează cu formula 11 și, respectiv, cu formula 12. Natura unui produs scalar presupune că lungimile de vectori pot fi și ele definite, prin definirea normei asociate formula 13. Spațiile vectoriale înzestrate cu astfel de date sunt cunoscute sub denumirea de "spații
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
fizică definită ca produsul dintre componenta forței care acționează asupra unui corp în direcția deplasării punctului ei de aplicație și mărimea drumului parcurs. E o mărime ce caracterizează schimbarea stării dinamice a sistemului. Lucrul mecanic este o mărime fizică derivată, scalară, extensivă în raport cu drumul, având caracter de mărime de transformare legată de variația mărimii de stare energie. Analitic, lucrul mecanic elementar efectuat pentru un drum infinitezimal formula 1 se definește ca produsul scalar al forței și deplasării (drumului infinitezimal): formula 2. În general
Lucru mecanic () [Corola-website/Science/299408_a_300737]
-
sunt pozițiile inițială și finală ale deplasării. Folosind exprimarea analitică a vectorilor formula 3 și formula 7 în funcție de proiecțiile vectorilor pe axele unui sistem cartezian Oxyz: expresia (3.2) devine: În funcție de viteza formula 8 expresia lucrului mecanic elementar este: a) este o mărime scalară având ca unitate de măsură în sistemul internațional SI joule-ul (J), iar în sistemul MKfS (sistemul tehnic de unități) kilogram-forță - metrul (kgf.m); b) este pozitiv când formula 9 și poartă în acest caz numele de "lucru mecanic motor" c
Lucru mecanic () [Corola-website/Science/299408_a_300737]
-
rezultantei unui sistem de forțe este egal cu suma algebrică a lucrurilor mecanice elementare ale forțelor componente. În cazul în care forța F este conservativă, expresia acesteia este: unde formula 13 este "funcția de forță". Funcția de forță este o funcție scalară de coordonatele punctului, cu ajutorul căreia se pot determina componentele forței astfel: Pentru a exista o funcție de forță trebuie îndeplinite "condițiile lui Cauchy", care sunt : Lucrul mecanic elementar este: Lucrul mecanic total este: unde formula 14 și formula 15 sunt funcțiile de forță
Lucru mecanic () [Corola-website/Science/299408_a_300737]
-
Din punct de vedere tehnic, abac (substantiv neutru, plural: abace) sau, învechit, abacă (substantiv feminin), reprezintă un ansamblu de diagrame elementare, fiecare reprezentând grafic variația unei mărimi scalare în funcție de doi parametri variabili. Servește la determinarea unor mărimi scalare, când se cunoaște dependența lor de alte mărimi scalare cu valori cunoscute. (sau abàc dal lat. "abăcus", gr. άβαξ-ακος "tăbliță" ) este o tăbliță dreptunghiulară, folosită de oameni în antichitate pentru
Abac () [Corola-website/Science/302314_a_303643]
-
Din punct de vedere tehnic, abac (substantiv neutru, plural: abace) sau, învechit, abacă (substantiv feminin), reprezintă un ansamblu de diagrame elementare, fiecare reprezentând grafic variația unei mărimi scalare în funcție de doi parametri variabili. Servește la determinarea unor mărimi scalare, când se cunoaște dependența lor de alte mărimi scalare cu valori cunoscute. (sau abàc dal lat. "abăcus", gr. άβαξ-ακος "tăbliță" ) este o tăbliță dreptunghiulară, folosită de oameni în antichitate pentru efectuarea calculelor. e cu un design modern sunt încă folosite
Abac () [Corola-website/Science/302314_a_303643]
-
substantiv neutru, plural: abace) sau, învechit, abacă (substantiv feminin), reprezintă un ansamblu de diagrame elementare, fiecare reprezentând grafic variația unei mărimi scalare în funcție de doi parametri variabili. Servește la determinarea unor mărimi scalare, când se cunoaște dependența lor de alte mărimi scalare cu valori cunoscute. (sau abàc dal lat. "abăcus", gr. άβαξ-ακος "tăbliță" ) este o tăbliță dreptunghiulară, folosită de oameni în antichitate pentru efectuarea calculelor. e cu un design modern sunt încă folosite astăzi ca instrumente de calcul. Cuvântul provine de la semiticul
Abac () [Corola-website/Science/302314_a_303643]
-
care este capabil să efectueze aceeași operație simultan pe mai multe date. Arhitectura procesoarelor este una de tip SIMD (Flux de instrucțiuni singular, fluxuri de date multiple) spre deosebire de arhitectura SISD (Flux de instrucțiuni singular, flux de date singular) specifică procesoarelor scalare, care la o instrucțiune efectuează o singură operație aplicată unui singur operand. Procesoarele tipice care se află în interiorul calculatoarelor personale sunt de tip scalar. Procesoarele vectoriale sunt folosite de obicei când este nevoie de aplicarea aceleiași operații pe seturi mari
Procesor vectorial () [Corola-website/Science/322884_a_324213]
-
la fiecare ciclu de ceas. În mod normal există 4 până la 8 unități funcționale vectoriale. Rolul acestora este de a încărca registrul vector cu valori din memorie sau de a scrie valorile din registrul vector în memorie. În cazul procesoarelor scalare tipul de date prelucrat este un cuvânt format din n biți. Operațiile se efectuează asupra unui singur registru. Fiecare instrucțiune conține tipul operației și registrele care vor fi folosite la efectuarea operației. De exemplu, dacă avem două grupuri de câte
Procesor vectorial () [Corola-website/Science/322884_a_324213]
-
, dezvoltată în anii 1780 de fizicianul francez Charles Augustin de Coulomb, poate fi enunțată în formă scalară după cum urmează: Dacă nu este nevoie să se știe direcția forței, atunci versiunea scalară, simplificată, a legii lui Coulomb este suficientă. Mărimea forței aplicate unei sarcini, formula 1, datorită prezenței unei alte sarcini, formula 2, este dată de modulul lui unde formula 4
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
, dezvoltată în anii 1780 de fizicianul francez Charles Augustin de Coulomb, poate fi enunțată în formă scalară după cum urmează: Dacă nu este nevoie să se știe direcția forței, atunci versiunea scalară, simplificată, a legii lui Coulomb este suficientă. Mărimea forței aplicate unei sarcini, formula 1, datorită prezenței unei alte sarcini, formula 2, este dată de modulul lui unde formula 4 este distanța dintre sarcini și formula 5 este o constantă numită permitivitatea vidului. O forță
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
în poziția formula 16, într-un câmp electric datorat prezenței unei alte sarcini, formula 2 în poziția formula 18, este necesară forma vectorială completă a legii lui Coulomb. unde formula 4 este separația dintre cele două sarcini. De observat că aceasta este chiar forma scalară a legii lui Coulomb cu direcția dată de vectorul unitate, formula 21, paralel cu dreapta ce unește cele două sarcini și orientat cu sensul de la sarcina formula 2 spre sarcina formula 1. Dacă ambele sarcini au același semn (sarcini similare) atunci produsul formula 24
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
faptul că latența cauzată de anumite evenimente este folosită eficient de alte fire de execuție. Pentru a avea o eficiență maximă sunt necesare cel puțin atâtea fire de execuție câte etape are pipe-ul, altfel fiind mai ineficiente decât procesoarele scalare. Complexitatea hardware crește deoarece fiecare registru trebuie duplicat pentru fiecare fir de execuție, însă complexitatea pipeline-ului scade deoarece fiecare instrucțiune este independentă de toate celelalte. -ul cu granularitate aspră gestionează în mod similar firele de execuție din pipeline, însă fiecare
Multithreading () [Corola-website/Science/329331_a_330660]
-
un singur fir de execuție, în condițiile în care primul menționat rulează un singur fir de execuție. Avantajul major al acestui tip de procesare este evident în configurațiile software care necesită puține fire de execuție, fiind mai eficient decât procesoarele scalare sau cele care prezintă multithreading cu granularitate fină, având totuși o complexitate hardware mult mai mare. Un procesor cu mai multe fire de execuție, capabil să proceseze multiple instrucțiuni din surse diferite poartă numele de procesor cu multithreading simultan. Această
Multithreading () [Corola-website/Science/329331_a_330660]
-
este orice punct de pe suprafața solidului. Deci avem de a face cu o forță distribuită, adică cu o presiune. Valoarea unei forței care acționează asupra unei suprafețe este egală cu presiunea înmulțită cu aria suprafeței respective. Presiunea este o unitate scalară legată de distribuția de presiunii din fluid. O forță este o unitate vectorială, care are valoare și direcție, trebuie deci determinată direcția forței. Presiunea acționează perpendicular sau "normal" pe suprafața unui corp solid, deci direcția forței pe o suprafață foarte
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
În fizică, o forță este o mărime fizică care exprimă cantitativ o acțiune ce determină la un obiect cu masă o modificare de viteză, de direcție, sau de formă (aspect). Forța este o mărime vectorială ce are atât modul (valoare scalară sau intensitate) cât și direcție. Forțele ce acționează asupra obiectelor tridimensionale le pot determina pe acestea să se și rotească sau să se deformeze, sau pot cauza o schimbare a presiunii. Tendința unei forțe de a cauza modificarea vitezei de
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
un modul dependent de cât de puternică este împingerea sau tragerea. Din cauza acestor caracteristici, forțele se clasifică drept mărimi vectoriale. Aceasta înseamnă că forțele respectă un set diferit de reguli matematice decât mărimile fizice care nu au direcție (denumite mărimi scalare). De exemplu, când se determină ce se întâmplă când două forțe acționează asupra aceluiași obiect, este nevoie să se știe atât modulul, cât și direcția ambelor forțe pentru a calcula rezultanta. Dacă nu se știu ambele informații pentru toate forțele
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
aceste forțe componente rezultă forța inițială. Descompunerea vectorilor după o bază este adesea o metodă matematică de a descrie forțele, mai curată decât prin modul și direcție. Aceasta deoarece, pentru componentele ortogonale, componentele sumei vectoriale sunt unic determinate de adunarea scalară a componentelor vectorilor individuali. Componentele ortogonale sunt independente una de alta; forțele acționează la nouăzeci de grade și nu se influențează reciproc. Alegerea unei baze ortogonale este adesea efectuată luând în considerare baza care ar face calculele mai convenabile. Este
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
schimba forma, teoriile mecanicii continuumului descriu modul în care forțele afectează materialul. De exemplu, în fluide, diferențele de presiune au ca efect forțe pe direcția gradientului presiunii, după cum urmează: unde formula 57 este volumul corpului din fluid și formula 58 este funcția scalară ce descrie presiunea în toate punctele din spațiu. Gradienții și derivatele presiunii au ca efect forța arhimedică în fluidele aflate în câmpuri gravitaționale, vânturile în atmosferă, și portanța asociată cu aerodinamica și cu zborul. Un exemplu de astfel de forță
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
semiaxa pozitivă (axa timpului); pentru „comoditate”, se poate extinde definirea pe întreaga axă reală. Imaginea unei asemenea aplicații se numește "orbită" sau "traiectorie" în planul fazelor. O orbită este determinată de ecuațiile parametrice: formula 8 Unde formula 9 și formula 10 sunt funcții scalare de clasă formula 11. Folosind teoria ecuațiilor diferențiale ordinare se demonstrează că prin oricare stare (punct al planului fazelor) trece o orbită și numai una singură. O orbită se poate reduce la un singur punct, numit "poziție de echilibru" în care
Fază (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/325915_a_327244]
-
principiului este dată de ecuația : formula 6 Acest principiu introduce două noțiuni fundamentale: masa și forța. Este extrem de dificil de dat definiții perfect logice, comprehensive acestor noțiuni; totuși se pot accepta ca satisfăcătoare următoarele definiții: Masa unui corp este o mărime scalară, pozitiv definită, ce caracterizează corpul respectiv, fiind o măsură a inerției și a interacțiunii sale gravitaționale cu alte corpuri. În expresia principiului al doilea, masa apare ca factor de proporționalitate dintre forță și accelerație. Forța este o măsură a interacțiunii
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
curba este închisă, integrala curbilinie se mai numește și integrală pe contur. Funcția de integrat poate fi un câmp scalar sau un câmp vectorial. Valoarea integralei curbilinii este suma valorilor câmpului în toate punctele de pe curbă, ponderate de o funcție scalară pe curbă (de obicei lungimea arcului sau, pentru un câmp de vectori, produsul scalar al câmpului de vectori cu un vector diferențial). Această ponderare distinge integrala curbilinie de integralele mai simple definite pe intervale. Multe formule simple din fizică (de
Integrală curbilinie () [Corola-website/Science/311527_a_312856]
-
mecanic efectuat de un obiect într-un câmp electric sau gravitațional. În termeni cantitativi, o integrală curbilinie în analiza vectorială poate fi gândită ca o măsură a efectului cumulat al unui câmp de-a lungul unei curbe. Pentru unele câmpuri scalare "f" : "U" ⊆ R formula 3 R, integrala pe o curbă "C" ⊂ "U" este definită ca unde r: [a, b] formula 3 " C" este o parametrizare bijectivă arbitrară a curbei "C" astfel încât r("a") și r("b") dau capetele lui "C". Funcția "f
Integrală curbilinie () [Corola-website/Science/311527_a_312856]