132 matches
-
și năzuință în interior. La urma urmei, la tzoapa c'est moi! Dar ce țoapă are puterea să recunoască faptul că e țoapă? Țoapa și țopîrlanul derivă din interjecția ''țop''. Mitocănia ordinară dezgustă. Mă întreb de ce nu-i ard o scatoalcă bădăranului, de ce nu-l înjur de mamă, de ce nu-l pun să lingă asfaltul pe care-l impurifică. De ce nu-l ia polițiunea, cum vrea Zița. Mitocanul extraordinar, însă, nu trebuie să dispară. Are rostul lui în existența legii, pe
VĂ IMPLOR,TĂCEŢI MAI TARE! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353114_a_354443]
-
gepizilor, slavilor, pecinegilor, cumanilor, turcilor, tătarilor și câte alte neamuri migratoare. Dornice să ia de-a gata. Am fost hipermarketul Europei vreo mie de ani! Toleranți am fost cu toți. Până ne-au scos din sărite. Apoi, le-am tras scatoalce și bătute de neuitat, până au găsit alți fraieri prin Europa. Să fiu bineînțeles. Nu am nimic cu secuii. Ăștia mai sunt cu puțin peste cinci sute pe plaiurile mioritice. Dacă îi cauți bine la ADN, nici nu prea există
TABLETA DE WEEKEND (60): IGEN ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353595_a_354924]
-
cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
măi. Sau adresări de genul: „Domnu, domnu de la ziar!” Ne-a plăcut? Sau amuzanta expresie, dar nu lipsită de geniu: „Neica nimeni!” Mai recent aflu tot din ziare o „frumoasă” amenințare făcută în Parlamentul României: „Am să-ți dau o scatoalcă de am să te trec prin peretele de acolo”. Chiar dacă nu toate persoanele merită, totuși avem nevoie de respect pentru liniștea noastră și pentru a nu inflama relațiile dintre noi. Din păcate, în democrație, oamenii obraznici, cu tupeu, speculează buna
„RESPECTĂ SĂ FII RESPECTAT!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358816_a_360145]
-
și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare și m-a luat de o mână și de un picior și m-a aruncat în căruță peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A înțeles că de fapt
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
sadic pe buze, dar fără să miște din ele: „Băi, Olaru! În loc de mii de dolari, ar trebui să iei mii de pumni în gură”. Îmi fuseseră deja administrați prin delegație. Și nu pumni. Și nici mii. Nici în gură! Câteva scatoalce acolo... Nu m-am deranjat să îi răspund cu gura. Doar cu privirea. Și, apoi, cu felul în care am evoluat în concurs. Era de ajuns”. „Ce să faci, Bellu, cu țărăncile astea? Nu vezi că au călcâiele crăpate de
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare și m-a luat de o mână și de un picior și m-a aruncat ca pe un balot în căruță, peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea, de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile, de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare și m-a luat de o mână și de un picior și m-a aruncat ca pe un balot în căruță, peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare și m-a luat de o mână și de un picior și m-a aruncat ca pe un balot în căruță, peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
te duci la ea. După ce dorm toți din casă. -Și ea? -De ce nu. -Ce fac cu ea adormită alături, doar nu o pot mângâia acolo. -O vei mângâia cu mâna. -Și când se va trezi îmi va trage o scatoalcă și mă va trimite la nani. -Crezi tu. -Explică-te? -Mai toate femeile, în special văduve care au dus o viață sexuală normală, sunt receptive în somn iar la primul semnal sunt dispuse să se dea. Dacă pui mâna pe pulpița
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
ei continua, în somn, să frământe comorile de sticlă risipite peste pânza roasă a rochiei. Ajungând la Dolșanka pe la amiază, Nikolai văzu o mulțime de oameni strânși în fața sovietului sătesc. Femeile plângeau, bărbații își încruntau sprâncenele, copiii râdeau și căpătau scatoalce. Un glas repetă de mai multe ori, mecanic: „Hitler, Hitler...“ Alte voci spuneau: „Nemții...“ Începuse războiul. I se părea că nu există nici o răsturnare în înșiruirea zilelor. Pur și simplu, ciclului obișnuit al muncilor pe ogoare îi corespundea de acum
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cârciumă femeia pescarului, cu trăsături dure și înrăite pe chip, deșelată de mizerie, oboseală și de atâtea nașteri succesive, cu trei-patru plozi pe lângă ea, și cu cel mai mic în brațe. își scoate bărbatul din cârciumă cu șuturi în fund, scatoalce peste ceafă și sudălmi ingenioase și rimate, manifestându-și agresiv ura și invidia față de posibilitatea lui ieftină de a uita... De fapt, urma unei uri, stinsă de rutina repetării zilnice a aceluiași scenariu. Îl aruncă beat în barca ancorată la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
schimb de cuvinte cu o figură nehotărâtă, pe jumătate îngrijorat, pe jumătate amuzat. Odolgan ridică din umeri și răspunse cu vocea încleiată de prea multe multele pocale de bere: Dar ăsta e un nimeni! Femeia aia... O altă serie de scatoalce îl reduse la tăcere. — Ți-am spus să termini. Ține-ți gura, ai priceput? Trebuie să vorbesc cu omul ăsta. Și tu - se întoarse spre Khaba - nu vezi că ăsta e dus? Mergi cu el în grajd și pune-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altercații se încinseră ici și colo în mulțime și un scurt tumult se ridică; pentru a-l potoli, Ambarrus, care, din fericire, dispunea de o voce pătrunzătoare, trebui să recurgă la toată autoritatea sa, nu fără a împărți câte o scatoalcă. De îndată ce se instaură cât de cât calmul, se ridică un om corpolent, cu craniul ras și un chip ce părea tăiat în granit. înfigându-și degetele în centura de piele, observă: — Dar dacă și tu spui adevărul, nu înțeleg ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cârciumă femeia pescarului, cu trăsături dure și înrăite pe chip, deșelată de mizerie, oboseală și de atâtea nașteri succesive, cu trei-patru plozi pe lângă ea, și cu cel mai mic în brațe. își scoate bărbatul din cârciumă cu șuturi în fund, scatoalce peste ceafă și sudălmi ingenioase și rimate, manifestându-și agresiv ura și invidia față de posibilitatea lui ieftină de a uita... De fapt, urma unei uri, stinsă de rutina repetării zilnice a aceluiași scenariu. Îl aruncă beat în barca ancorată la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
clopotele sunau de vecernie, tot satul se umplea de hohote de râs. Chiar și prăpăditul de Onisei, aflând de toate astea, se apucă Într-o zi s-o Înghesuie pe Mașa sumețindu-i fustele În șură, dar după ce primi o scurtă scatoalcă peste ceafă se lăsă păgubaș. Ce-i drept, În zilele geroase de iarnă, când Încălzeau baia de aburi, Înainte de a-i pune ventuzele, folosindu-se de un mănunchi de pene de gâscan, Fedot nu se dădea În lături să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de întâmplătoarele scatoalce și șuturi venite din partea câinilor umani de pe Twenty-Third Street. L-a adus acasă ținându-l de ceafă, după care a chemat veterinarul să-i facă verificarea. I s-a prescris un tratament cu antibiotice și, timp de o săptămână, cățelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
căutînd bezna, Însă nu avea scăpare. Țeava revolverului Îl urmărea. Am simțit cum mușchii trupului Îmi iau foc de mînie. Grimasa de moarte a lui Fumero, care Își lingea buzele de nebunie și de ură, m-a trezit ca o scatoalcă. Palacios se uita la mine, tăgăduind În tăcere. Nu l-am băgat În seamă. Carax renunțase deja, nemișcat În mijlocul sălii, așteptînd glonțul. Fumero n-a apucat să mă vadă. Pentru el nu exista decît Carax și mîna aceea plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se strângea În jurul lui. Cei șapte porniră În urmărirea lui. De pe margini, ceilalți Apărători priveau cu Încântare Încercările noului lor tovarăș de a scăpa dintr-o situație În care nu avea nici o șansă. - A doborât trei... murmură Vasile al lui Scatoalcă. Nu-i rău deloc, pentru un Începător. - Mda... șopti Ion Moț. Să vezi ce-o să pățească ăia trei cu căpitanul... Doi Apărători Îl ajunseseră pe Alexandru. Dar, de această dată, tânărul fu mult mai rapid decât până atunci. Scoase unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din dreapta, care căzu din șa aproape fără răsuflare. Lovi apoi În stânga, dar celălalt luptător pară cu garda sabiei. Forța loviturii fusese, totuși, suficient de mare ca să rupă sabia la o palmă mai sus de mâner. - Cinci... murmură Vasile al lui Scatoalcă, uimit. Ceilalți cinci Apărători Îl Încercuiră. Tânărul nu mai Încercă să scape, ci atacă primul, cu ambele buzdugane. Săbiile se loveau de fierul lor aspru, scoțând scântei. Dar diferența de forțe era prea mare. Una din lame Îi atinse platoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se petrecuse atât de rapid Încât nimeni nu apucă să facă vreun gest. - Spune... șopti căpitanul, spune tot ce știi... cine ești? - Va... va... bâlbâi omul, fără suflu. - Îl omori, căpitane! interveni voievodul. Oană ridică puțin genunchiul. - Vasile... al..lu... - Scatoalcă, Își aminti căpitanul. Olteanul. Mai spune o dată. - Iartă... iartă-mă... nu trebuia... fusăi acolo... . - Unde fusăși, oltene? Ce... văzuși? - Văzui o fantomă, căpitane... un om... de Îl Îmbrățișă Alexandru... și Îi zise fratele meu... omul ăla... care omorâ vreo sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mongolilor. Și care... e... fratele bun al lui Alexandru. Fiul tău. Ștefănel. Oană rămase nemișcat, scormonind cu privirea lui albastră chipul lui Pietro. De departe venea zgomotul unei ciocniri violente. Gemete de moarte și nechezat de cai. Vasile al lui Scatoalcă se ridică, dar nu Îndrăzni să Încalece. Mesaje cu săgeată sosiră dinspre Răsărit și dinspre Apus. Unul din Apărători i le Întinse căpitanului, care nu facu nici un gest să le ia. Peste partea de sud a pădurii pluti semnalul Cuceritorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mic, să ducă gâștele la păscut pe Valea Morii. Era pustiu și liniște, nu se auzeau voci de oameni, numai vorbele pe care și le spuneau gângăniile prin buruieni, păsările În văzduh ori chiar ierburile Între ele. Maistrul Îi trăgea scatoalce peste ceafă de câte ori greșea. Se Învățase, la Început, să plângă noaptea, pe tăcute, vârât sub cearceaf. Mai apoi lăsase plânsul. Strângea din dinți și ascuțea privirea neagră. Daie Gulu Îi spusese Într-o zi, nitam-nisam, că n-o să găsească nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]