168 matches
-
împachetat zilele și le-ai aruncat dar ai uitat să anulezi contractul cu REBU) din certificatul de naștere ai făcut arcă să salvezi toți câinii vagabonzi cu suflete de lorzi doar eu n-am meritat nici n-ai auzit cum schelălăiam abandonat după un bloc de indiferență mi-a dispărut până și scrisul din buletin ne jucam de-a prinselea printre măceșii de la marginea sorții iar literele literele și-au tras pașii înapoi ca la ieșirea din biserică m-am trezit
INTOXICAŢIE de VIOLETA FLORENTINA ION în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351826_a_353155]
-
o noapte geroasă de-ți îngheța răsuflarea... După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceștia, au început să schelălăie scoțând sunete înfricoșătoare... Înspăimântat, tovarășul bunicului făcu o mișcare greșită și căzu, de pe creanga pe care stătea, chiar lângă rădăcina tufanului, unde a înghețat ca o murătură...Când bunicul l-a strigat pe prietenul său, spunându-i că-i vremea
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
s-aștepta să-l întâmpine câinii, mai întâi porniți ca asupra unui străin, apoi gudurându-se spre cel recunoscut ca fiind stăpânul cel fără mustață. Acum însă nu se mai întâmpla întocmai. Nu se depărtau de târlă și mai degrabă schelălăiau decât lătrau. Băiatul era destul de deprins în ale vieții ca să nu-nțeleagă că ceva nu-i la locul lui la stâna tatălui său. Sare din car și, suspicios, insistă să-și cheme cânii: - Chioru! Costachi! Aici, dulăilor! Titișor, vin-la tată
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
lui?! Dar cine stătea să-l mai asculte și pe el, cînd fiecare avea acasă o nevastă, cîțiva copii, o bucată de teren de arat pentru grădină, o pășune, o livadă, un grajd și un cîine legat cu lanțul, care schelălăia jalnic de dorul de ducă ... Își ridicau bieții cîini boturile în aer și urlau a deznădejde, ca și stăpînii lor, cînd se gîndeau că, orice-ar face, nu mai pot ieși la lumină, ba lipsea una, ba alta, niciodată sătui
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
inversat valorile. Limbajul folosit de moderatori, prezența pe micile ecrane în mod permanent și insistent a unor “personaje “ dubioase, care n-au făcut nimic folositor comunității, doar etalându-și sâni siliconați, sau expunându-și bicepsi tatuați ca de pușcăriași și schelălăind câteva note ce vin dintr-o cacofonie ce asociază sunete neplăcute și discordante într-o vorbire incoerentă.Pe aceste televiziuni le unește sindromul minoratului. Despre acest fapt marele critic Titu Maiorescu, avertiza în legătură cu primejdia minoratului încă de la 1867:” Când se
TELEVIZIUNILE ROMÂNEŞTI UN RĂU NECESAR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356917_a_358246]
-
în zăpadă. La pocnetul puștii, armăsarii au sărit în picioare, făcând un salt brusc spre stânga. În smucitură au răsturnat sania cu cei patru speriați. Noroc că au fost azvârliți în puful zăpezii. S-a speriat și lupul care a schelălăit derutat, făcând câțiva pași înapoi. Dar și-a revenit repede și s-a aruncat din nou asupra prăzii trântită în zăpadă. Tudorel era mai mult mort decât viu. Trecerea bruscă din starea de extaz în cea de spaimă îi provocase
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
paltonului, a simțit în spate puternice lovituri de copite și mușcături. Deși speriați de împușcătură, armăsarii au alergat în galop nebun spre Tudorel. Lupul, lovit și trântit, a avut totuși intuiția să se ridice și să fugă în goana mare, schelălăind de durere. Armăsarii s-au oprit brusc lângă Tudorel, protejându-l cu boturile lor calde din care ieșeau aburi fierbinți. Nu mai sforăiau. Înțepeniseră ca niște statui. După câteva minute își reveniră și aruncații în zăpadă. Constatară bucuroși că trăiesc
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
că s-au speriat de hăulituri sau avalanșe, fie că i-a îngrozit nuiaua de alun cu fulgerăturile ei, lupii s-au oprit din urlet și alergătură. Derutați, s-au întors și au fugit pe dealuri cu coada-ntre picioare, schelălăind ca niște javre ciomăgite. Văzând întorsătura, stelele și îngerii au izbucnit în chiote de bucurie și au început să cânte „Steaua sus răsare” de tremura cerul, căruia i s-au deschis porțile până la tronul Domnului nostru Iisus Hristos. Nici Lunișoara
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
taffettà mormora impaziente Nella credenza dalla chiave perduta. ÎNVIEREA ÎNCĂ NU-I TERMINATĂ Plătesc la nimereala biletul Iau restul de mărunțiș Pe încredere. - Faceți-i loc controlorului! Strigă careva din mulțime Și din celălat capăt al sălii motoarelor Se aude schelălăind aluatul În pâini fără de sare. Nu voi mai purta șireagul de perle Peste pielea ce tremura sub bluză subțire. Ai cheltuit degeaba o avere cu mine În locul acesta sunt doar salahorul Cu ecosonul așezat invers Pe reverul de la salopeta. Învierea
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
o aruncătură de băț. Nu de puține ori întâmpin acolo clienți înainte de a face cale întoarsă ... Nu trebuie să-mi plătiți așteptarea. Întâlnirea cu câinii se produsese curând. La început, îmi ieșiseră în cale câțiva puiandri, parcă puși pe joacă, schelălăind. Grosul haitei, începeam să disting prin pâclă, pe măsură ce înaintam, zăcea pe caldarâm chiar în fața casei cu numărul 13. Era o clădire cu parter înalt, în stil Bauhaus, cum își construiau unii oameni cu dare de mână prin anii '40 ai
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
conașule? La un moment au crezut că-l mușcase Corbea. Naie a alergat și i-a adus pălăria care-i sărise de pe cap și, lund o nuia din grămada de lemne, se chiti să-l ciomăgească pe bietul câine care schelălăia ca și conul Pandelică. - Să te ia dracu de potaie nenorocită!... Toată noaptea dormi buștean și acum te găsi vrednicia, jigodie!?... și a aruncat bățul spre Corbe, cu atâta ură, că jurai că Naie era pornit să-și omoare câinele
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
deja întuneric. Astăzi însă e sâmbătă - zi scurtă de lucru - iar el nădăjduiește că , printre multele treburi de bărbat, pe care le are de rezolvat în gospodărie, va găsi cinci minute să se ocupe și de amărâta de poartă. Ursei schelălăi discret la picioarele lui, cerându-și obișnuita mângâiere. - Ce faci mă, potaie? Unde te-ai tăvălit iar? îl „chestionă” Matei cu afecțiune, aplecându-se și dezmierdându-i cu podul palmei zona dintre urechile ciulite, după care, cu mișcări blânde de
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
Vascodagama urinînd parcă la nesfîrșit, este după gard! Un cîine începuse să hămăie, ce plăcere mai au și javrele astea, se înțepenesc pe picioare și, cu boturile ridicate la luna mare ca un cur de muiere, încep să urle, să schelălăie și să latre, pînă cînd se aprind luminile prin case, poveștile circulă ziua în amiaza mare peste puntea cea purificatoare de conștiințe, se zice că a venit ursul să bea apă, da' mai încolo de sat n-avea rîul apă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
fără margini. Tipic dâmbovițean. Cred că și în condițiile realizării cvorumului, artificial fixat prin ignorarea recomandărilor Comisiei U.E. de la Veneția, „șeful de stat” tot nu ar fi plecat capul. După ce s-au înfrânt victorioși, pedeleiii au început, din nou, să schelălăie! Problema e că mulți cred că a fost vorba doar de înlocuirea unui individ cu un alt individ. Alții îl consideră pe actualul providențial, față de cel care era fluturat ca fiind viitorul providențial. O bună parte nu se bagă, declarând
TABLETA DE WEEKEND (12): DEMOCRAŢIA VIOLATĂ ŞI LUATĂ DE NEVASTĂ ... CU FORŢA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340890_a_342219]
-
sorginte sovietică, desăvârșită în „era ticăloșilor” și adusă în contemporaneitate, într-o gradualitate emoțională perfect motivată de destinele sinuoase ale personajelor. Antologică este scena crimei odioase comise de ocupanți. „Trecuse de miezul nopții când a fost trezit de două împușcături, schelălăit de câini, tăcere și un alt foc de armă. «Asta e flinta lui Pătru!» A sărit din pat, a luat pușca și pistolul și a ieșit în pragul casei. - Ce s-a întâmplat, Pătrule? - Boierule! I-am prins pe rus
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
să treacă de urgență la faza finală a negocierilor. Negocieri, vorba vine, pentru că baciul, meseriaș nu glumă, ne jefuiește contra a două kile de urdă și niște picioare date cu aceeași pricepere atât în câini cât și în ajutoare. De schelălăit, schelălăie numai cei din urmă, deși mult mai îndreptățiți la acest gest ar fi fost câinii, însă după cum se știe, ei nu sunt prefăcuți. Ajungem ca teleportați la mașină, ne bucurăm că e întreagă, nu-i explicăm lui Cristi de ce
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
treacă de urgență la faza finală a negocierilor. Negocieri, vorba vine, pentru că baciul, meseriaș nu glumă, ne jefuiește contra a două kile de urdă și niște picioare date cu aceeași pricepere atât în câini cât și în ajutoare. De schelălăit, schelălăie numai cei din urmă, deși mult mai îndreptățiți la acest gest ar fi fost câinii, însă după cum se știe, ei nu sunt prefăcuți. Ajungem ca teleportați la mașină, ne bucurăm că e întreagă, nu-i explicăm lui Cristi de ce nu
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
Ionuț începură să alunece la vale, încetul cu încetul, tot mai aproape de casa celor trei copii. Se opri la câțiva pași de gardul de deasupra casei vecinilor. Tocmai atunci se porni să latre furios un „grivei”, care lătra foarte gălăgios, schelălăind cu furie. Ionuț era cât pe ce s-o ia la goană înapoi la deal, de teama câinelui, dar fetița din vecini liniști câinele: - Potolește-te, Hector! Ce te-a apucat lătratul tocmai acum. La glasul fetiței, potaia din ogradă
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
foarte mândru. Care mai de care, mai ciudate! Cea care-i plăcea cel mai mult lui Răzvan era un aparat electric, de smuls măselele. Experimentase invenția pe un biet câine. Ce o mai fi suferit săracul! Cum o mai fi schelălăit! Dar să vedeți ce-i trece prin cap băiatului. Îmi spune să mă dezbrac. Eu am crezut că vrea numai să mă vadă goală și m-am gândit că dacă-i fac plăcerile, mă va mai chema la el. Și
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
cu bici, că e mai interesant. Și am plecat. La a treia casă după ce treci de drumul Siretului, câinele Simidei a sărit ca un bezmetic și s-a repezit drept între spițele de la bicicleta mea. Probabil s-a lovit că schelălăia așa de tare că sculase tot cartierul din amorțeală și toate babele stăteau acum sprijinite de gard, să l vadă pe ăla al Reghinei venită de la oraș. Simida se uita acum strâmb la mine, găsindu- mă vinovat probabil și precis
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
ochiul lupului. -Hai cuțât, cuțât, cuțââât De trei ori te-am ascuțât... Nu știe ce-a fost prima dată: zăpada însângerată, schelălăitul sau bubuitura! Pădurarul cu pușca la cătare destrămă cântecul plin de Dumnezeu al bătrânului! Se umplu pădurea de schelălăit! * La cârciuma ,, M-o lăsat muierea,, bădia Chițâgoi a venit cu rachiul lui de-acasă. Că doar n-a luat alambicul degeaba și-a chiuit juma de noapte lupilor! -Ia mai zi o strigătură, moșule, de-aia de scoală și
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
pudoare Ce revine mereu în miros de bălegar - Dar și-n chinuri drastice pline de culoare, Rupte parcă dintr-un banal și vechi ziar. Plouă azi, va ploua și mâine, Va ploua încet, va ploua murdar, O ploaie și un schelălăit de câine Ce-n dureri el viața și-ar da-o-n zadar Cuiva ce ură poartă în suflet, Cuiva ce nu are nimic în piept Și lumea o vede un veritabil pamflet. În fața-i să stau umil sau mândru
TĂRÂMUL UNDE PLOILE NU SE OPRESC VREODATĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381410_a_382739]
-
pudoare Ce revine mereu în miros de bălegar - Dar și-n chinuri drastice pline de culoare, Rupte parcă dintr-un banal și vechi ziar. Plouă azi, va ploua și mâine, Va ploua încet, va ploua murdar, O ploaie și un schelălăit de câine Ce-n dureri el viața și-ar da-o-n zadar Cuiva ce ură poartă în suflet, Cuiva ce nu are nimic în piept Și lumea o vede un veritabil pamflet. În fața-i să stau umil sau mândru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
o pudoareCe revine mereu în miros de bălegar -Dar și-n chinuri drastice pline de culoare,Rupte parcă dintr-un banal și vechi ziar.Plouă azi, va ploua și mâine,Va ploua încet, va ploua murdar,O ploaie și un schelălăit de câineCe-n dureri el viața și-ar da-o-n zadarCuiva ce ură poartă în suflet,Cuiva ce nu are nimic în pieptși lumea o vede un veritabil pamflet.În fața-i să stau umil sau mândru,Aplecat ori drept
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > MÂINE ... UN TIMP CE NU-MI APARȚINE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1214 din 28 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Tu vei veni schelălăind ca un câine de unde oase pentru fastuosul ”mâine” când omenirea n-are viitor Să ne-așezăm cuminți la umbra - timpului trecut și să visăm cum „azi” - ia forma efemeră a ne-nceputei pâini ... Și îngrozit de nesfârșite mâini ce lacom se
MÂINE ... UN TIMP CE NU-MI APARŢINE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347980_a_349309]