179 matches
-
lucru și prin a cărei sită semantică amendează și reface semnificațiile acestei diade este cât se poate de simplă: nu orice polemică e (de)săvârșită adică sfârșește într-un pamflet, în vreme ce nici unui pamflet, dacă e autentic, nu-i poate lipsi schelăria polemică. (E greu de explicat cum o parte din rezultatele cercetărilor utilizate de exegetă cum ar fi analiza retorică, dialogismul și psiholingvistica, achiziții teoretice din deceniile opt-nouă ale secolului trecut nu a provocat până acum, doar cu unele excepții, explorări
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu e niciodată copie a identicului 6. Pastișa, oricât de strălucită ar fi, ascunde întotdeauna, dincolo de cuvinte, nimicul. Wittgenstein spunea că pentru a contempla catedrala trebuie să dai jos schelele. Or, în poezie, schelele sunt chiar cuvintele. Dacă dai jos schelăria baroc-grandioasă a cuvintelor din Levantul rămâi în fața Nimicului, a cadavrului trist și gol, cum ar spune Eminescu. Poate că Mircea Cărtărescu ar fi trebuit să țină cont, dacă nu de avertismentele lui Eminescu și Caragiale, măcar de acelea ale contemporanului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acestea esențial. Principiul ordonator pare a fi simplitatea - vizionară, realistă ori ludică, așa cum se va spune în Definiție mincinoasă, din Memorial cu păianjeni și fructe (2002): „Simplitatea e un joc de cuburi răsturnate./ Uneori poartă numele unei ființe/ ascunsă sub schelării somnoroase - / alteori e doar accentuarea detaliilor/ pe o fotografie de epocă - / mai rar poate fi o minge/ din fâșii de pâslă/ uitată în garaj...”. În versurile din primele trei cărți - Livada Röentgen, Ușor, deasupra lumii (1999) și Factorul Șarpe (2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
șanț de apă, atribut al frigidității sexuale sau de un gard de trandafiri simbol al purității și al fecioriei. De aceea Poetul cavaler din timpurile medievale visa la cucerirea infinitului sentimental. Sunt armături greoaie și bulgări albi de var și schelării mișcate de-o tăinuită febră. Crescând pe locul aspru și-n liniște avar, se-alcătuiește casa, vertebră cu vertebră... Ei viețuiesc în miezul unui poem intens, ce-n furtunoase ritmuri se zămislește încă. A scăpărat un fulger. S-a luminat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
problemă fundamentală a istoriei literare, cea a originalității, în epoca noastră originalitatea este de obicei greșit concepută, atribuindu-i-se sensul de simplă violare a tradiției, sau este căutată acolo unde nu trebuie, adică în materialul operei literare sau în schelăria ei - intriga tradițională, cadrul convențional, în perioadele anterioare, natura creației literare era mai bine înțeleasă, recunoscându-se faptul că valoarea artistică doar a unei intrigi originale sau a unui subiect original este mică. 342 Renașterea și neoclasicismul au acordat, pe
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
inițiaților, ca o declanșare a căutării unei bogății potențiale. În acest sens, putem considera haiku-ul ca o schiță. Dar nu ca o schiță În accepția de plan sumar al unei lucrări care abia se cere elaborată, ca o descărnată schelărie provizorie, ci ca un gen Închegat și consistent, suficient sieși. Nimic după scris - la geam cu umilință o floare de nuc Șerban Codrin Numai stamine și pistil (fără petale, fără miresme), ce floare să fie mai umilă ca floarea de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
aproape că ne atașaserăm - pe care le-am utilizat împotriva puterii clerico-fasciste, împotriva puterii represive. Noua putere consumistă și permisivă s-a servit tocmai de cuceririle noastre mentale de laici, de iluminiști și de raționaliști pentru a-și construi propria schelărie de fals laicism, de fals iluminism și de falsă iraționalitate. S-a slujit de profanările noastre pentru a se elibera de un trecut care, din cauza consacrărilor sale atroce și idioate, nu-i mai folosea. În schimb, această nouă putere și-
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să-i scot sufletul din rătăcire. Se ținea bățos și îngâmfat în credința lui, diavolul împingându-l la răspunsuri și interpretări obraznice. Cu ajutorul lui Dumnezeu l-am făcut că accepte un ton reverențios, ca să putem discuta. Când am simțit că schelăria de trestie pe care își întemeia interpretarea scripturistică se clatină, l-am invitat să gustăm ceva împreună la ora dimineții. Am scos pâine, carne friptă și struguri, le-am așezat pe ștergar și l-am poftit la masă. M-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fi pusă în evidență prin prezentarea cronologic răsturnată a pieselor. Astfel, cele mai reușite se dovedesc acelea incluse în volumul Don Juan apocalipticul (1984), marcând o direcție distinctă în teatrul românesc postbelic. Autorul cultivă cu precădere drama parabolică, sprijinită de schelăria subtilă a speculației, pornind de la pretexte istorice, cazurile grotesc-ambigue fiind transpuse în haina derutantă a tragediei cinice sau a farsei atroce. În centru se află analiza sistemelor politice opresive și a figurii tiranului, de unde și articularea parabolelor în jurul topoilor închiderii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
fel, fes roșu cu moț, sînt mică! conformismul tău sexual ține de tragic, ține de sublim, actul sexual ține de ridicol, linii de triaj mult în lateral, stația Adjud pe lărgimea ei, podul peste Trotuș înainte de a fi Siret și schelăria la fulgerări de scîntei deasupra locomotivei, verde buretos, surii în fereastră instantaneele de elemente metalice curmeziș, luminile prea răsfirat satul de luncă, două urme pe platoul podgoriei Nicorești, pe coama de carton gudronat beculețe roșii, zecile de metri de instalație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
margine, Sascut, România în larg mare de porumb cu unele pămînturi panificabile, Adjud primitivismul industrie, a locui în case, a te conforma unui orar consultînd un ceas ca să afli ora, dacă templul l-a reclădit în trup Domnul, la ce schelăria atîtor trupuri de zid, de epos! lan de floarea-soarelui heliotropismul, dar văd ulei pe cîmpuri, sîntem pe vremea științei economice, luată drept altceva decît exercitarea în gol a funcțiunilor superioare, jocul Hesse cu mărgelele de sticlă, rîul Trotuș, de la om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în regim nocturn orografie, dincolo de trupuri, pe cuvîntul lor nu garantezi, sînt oamenii ceva negrăit de dulce, semenul tău canibal! Ora 5,30, în personalul Mărășești Miercurea Ciuc, la Urechești, variabilă în lumina de zi mărfarul cu ștersăturile șoselei prin el, schelărie de pod La Răsturnica, haltă în pantă, personaj barbian, liturghie de pe centura simțurilor feroviare, cele văzute, cele auzite rit de frîne, fîșîit de vînt, cele adulmecate rășina cale de munte, uscăciunea de buruiană linie de cîmp, gust îndepărtat, în contratimp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prin oase iarba încolțind;/precum mistreții bălților pe grind,/ simțim mișcând în sânge anotimpul./ Dă-n toamnă lumea, se zbârcește clipa,/curg pieile luminii pe pământ,/în părul rar al cerului, pe rând,/mătreața stelelor se înfiripă./ Încet se șubrezește schelăria./ Marele Cariu roade dedesubt/și cu făina unsă ne-ntrerupt/își ghiftuiește moartea brutăria/adulmecând veciilor reversul./ Ne micșorăm sau crește Universul?” Toate volumele, chiar cele în care „recursul” la forme canonice este programatic (Anonimus, Lieduri, 1992, premiate de Asociația Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viață, și tot ce este pe pământ va pieri. (Facerea 6:17) O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
râul Amaradia, unde copiii asistă la o apocaliptică ieșire a acestuia din matcă. Iată descrierea catastrofei prin ochii copilului care era atunci autorul: "O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
urmăritori, pe drumul inițiatic. Imaginile cosmice nu sunt surprinse gâfâind, pe cărări "spăimântătoare", ci dintr-un ochi de pasăre care planând deasupra lumii sărbătorește frumusețea lumii. Nu putem decela la el o privire "revoltată" aceea ar distruge, ar arde toată schelăria "surelor văi de chaos" din jur. Eminescu nu este un "vânător", ci un pânditor al cerului. Nietzsche dorește întâlnirea cu zeul și-l urmărește ca pe un vânat. Eminescu pândește în "văile de chaos" în așteptarea unui semn scris în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Memento mori) arcuri: "Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc" (Memento mori) " În sala cu muri netezi de-o marmură ca ceara, ... Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară..." Sunt, toate aceste forme, "gândire arhitectonică", "schelărie de tipul imens" care au un semn distinctiv "bătrânețea"12. Putem vedea acest semn al tablourilor arhitectonice în formele stihinice care atacă zidul mușchiul, mucigaiul, paianjeni, putredul: În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienile cresc mari în tufe negre-verzi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cosmologice" (Memento mori, Povestea magului călător în stele, Andrei Mureșanu, Odin și Poetul) se dezvoltă epic din nuclee (în expansiune) a unui impuls poetic mereu in statu nascendi: imaginile proliferează imagini colonizând spații cosmice neatinse de privire. Versurile par niște schelării uriașe pe care aștepți să coboare titanii, zeii "noianului" originar: Deasupra vedea stele și dedesuptu-i stele, El zboară fără preget ca tunetul rănit; În sus, în dreapta, -n stânga lanurile de stele Dispar. El cade, -un astru in haos azvârlit." (Povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sprijinite doar pe aer "stânce arcuite în gigantice portale", "înalte albastre hale" -, colonade și ferestre sculptate în "stânce" ("bolte săpate-n granit"), dar adesea sunt doar cadre goale "de cugetări castele" prin care hăuie vidul, precum în viziunile lui Piranesi. Schelăriile cosmice par linii desene Nazca, borne ale unor vechi rute saturniene, resemnificate și redate vederii celor născuți mai târziu, dar și semne, chemări misterioase către semizeii și atlanții retrași în "sâmburii" cosmosului. Între aceste vedute relicve ale unei civilizații de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
călător rătăcind printre ruinele Cartaginei, Palmirei, Persepolisului sau Romei nu se lasă dus de gândul vremelniciei imperiilor și oamenilor și nu este cuprins de tristețe pentru ceea ce a fost cândva în viață plină de sevă și bogăție?"15 4. Întreaga schelărie a panoramelor cosmice, pe alocuri greoaie și cu scări întinse în gol, ar putea părea doar un "somptuos alai funerar al corpurilor cerești"16 privit comod prin țevăria unui telescop, o contemplație rece. Dar înaintând din schelă în schelă ești
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
s-a pregătit o acțiune de intimidare a regelui și de ocupare a postului de radio. Ea a fost condusă de Dumitru Groza. Câțiva băieți s-au apropiat din partea unde se făceau pe atunci reparații, ca să dea foc scândurilor și schelăriei încă neridicată de acolo. Au mers într-o mașină de piață, cu arme și cu bidoane pline cu benzină. Până n-a ajuns mașina la locul destinat, soldații de pază au tras focuri de armă. Arzând, mașina a ajuns la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fiare, de puteai trage în ele cu pușcile cele mari. Când intră în biserică, îl izbește un pătrunzător miros de ulei, de vopselărie, amestecat cu iz de ceară de albine arsă în câteva sfeșnice ce pâlpâiau încă. Se strecoară pe sub schelăria ce nu fusese dată jos. La iconostas, Ștefan se închină cu evlavie, sărută icoanele împărătești și cere să cerceteze zugrăveala. Umbrele înserării, îndulcite prin galbenul, albul și roșul vitraliilor, începuseră să se lase și starețul Ioasif trebui să aprindă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unică preocupare, în afara „politicii de partid”, o reprezintă comemorările și aniversările riguros controlate. Dispar nume semnificative pe măsură ce apar altele noi, caracterul științific al studiilor publicate se estompează până la insignifianță, făcând loc unei „implicări” utopice în realitate, construită doar pe o schelărie lexicală ce aparține exclusiv ideologicului. Comunicarea lui Geo Bogza, Perspective..., prezentată în ședința plenară din 25 februarie 1949, este simptomatică. Pornind de la derizoriul propagandistic al unui eveniment minor, scriitorul construiește, obedient, o utopie radical ruptă de literatură, a cărei inconsistență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
trăsătură ce minează premisele romanului. Unii critici au remarcat un soi de senzualism pur, primar la aceste personaje. Protagonistul din Catarge, care s-ar putea numi Peripateticul (și în sens negativ), reapare în celălalt roman, Sonată dobrogeană (1942), unde întreaga schelărie epică este precară, din cauza lirismului excesiv al multor pasaje, prezent și în titlurile unor capitole. Adrianna, în jurul căreia se centrează acțiunea, oscilează între două prezențe masculine, Andrea și Michaell, visând, în cele din urmă, la același Costa. Corespondent feminin al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
hartă, trăgând după ele și celelalte producții... Răzvan este „eminența cenușieș a filmului pur & dur made in Romania, omul care știe că e mai cool să creezi o modă decât s-o urmezi. Inteligența lui tăioasă și neliniștită strălucește pe schelăria sumbră a acestor filme ca un diamant mare cât hotelul Ritz, ascuns - din pudoare și eleganță - sub o husă jerpelită. Marfa, și nu banii (dialog cu Mihai Chirilov) „8. Nu se acceptă filmele de gen.ș Dogma ’95 Alex. Leo
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]