4,049 matches
-
palid tot tremură paznicul sus, Lințoliul l-ar da cu plăcere. Cînd gheare - ah, viața de-acum i s-a dus! - O margine prind cu putere. Se-ntunecă luna, lumina-a pierit Și clopotul tună de unu cumplit; Jos țăndări scheletul se face. Legendă Un sfînt în pustiuri, uimit, Se zice că ar fi-ntîlnit Un faun cu picioare de țap, care-a spus: ŤSfîntule, roagă-te pentru mine și-ai mei S-ajungem la cer, eu și ei, La beatitudine, asta
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
ar suna. Dacă ar trebui să-l rezum, aș scrie "ca și nemurirea, perfecțiunea e un concept negativ. Perfecțiunea unei persoane nu garantează perfecțiunea unui sentiment". Nu e un film pe care l-aș povesti, pentru că narațiunea l-ar diminua. Scheletul poveștii ține de melodramă, dar prestația actorilor ține de tragedie. Ei transfigurează totul, iar mizanscena le slujește drept pistă de decolare. Decorurile flirtează adesea cu estetica urâtului, pentru a trece apoi în apartamente de un bun-gust discret (cum nu găsești
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de cîini apatici și hămesiți, schelete de pui care, aduse în gros plan, par monumentale rămășițe de brontozaur. Dar indiferent de ce am vedea și dincolo de intențiile și de onestitatea celor care ne arată, noi nu încetăm să privim televizorul ca pe un hublou, ca pe o
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
s-ar întoarce împotriva lui și cînd motivele care l-au făcut să promită un lucru au încetat să mai existe..." (p. 103) Re-povestită de Stelian Țurlea, istoria lui Harap Alb este aceeași (riguros, aceeași, la nivelul osaturii textului). Peste scheletul epic al poveștii lui Creangă se toarnă însă din abundență material postmodern: citate și aluzii culturale, strategii narative sofisticate, situații incompatibile cu presupusa epocă a derulării evenimentelor (salata pe care trebuie să o aducă protagonistul din grădina Ursului la prima
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
am reușit niciodată să știu pe ce lume sînt", poeta ne relatează că a încălecat un cal "tînăr și fericit", un Pegas, în care-și simțea inima zvîcnind, "Fără să observ că între timp/ Șeaua mea se sprijinea/ Doar pe scheletul unui cal/ Care în viteză se dezmembra risipindu-se/ Și eu continuam să călăresc/ Un cal tînăr de aer/ într-un secol care nu mai era al meu" (Un cal tînăr). O asemenea intemporalizare e necesară pentru a jalona altitudinea
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
autorilor Care își croșetează costume și cariere,/ Glorii, orgolii", înclinați a privi toate textele literare precum "niște pulovere": "ŤCe bine ești îmbrăcată!ť îmi spun,/ ŤCe bine îți vine poemulť,/ Fără să știe/ Că poemele nu sînt haina mea,/ Ci scheletul/ Extras dureros/ Și așezat deasupra cărnii ca o carapace,/ Cu lecția țestoaselor/ Care astfel supraviețuiesc/ Lungi și nefericite/ Secole" (Fără să știe). Denunțînd alienarea omenească, "marea lege a maculării", "întunericul sîngerînd", flageluri ce vin "de sus", semnificînd enigmatice abateri ale
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
politica românească (și, prin ricoșeu, mondială) în cei patru ani de mandat ai unei puteri constituite în urma scrutinului electoral. În 1996 a fost Balul mascat, în 2000, Încet spre Europa, iar acum, cu două săptămîni înainte de alegerile parlamentare și prezidențiale, Schelete în dulap. Cartea din acest an prezintă interes și din perspectiva imaginii pe care o au cei doi coautori în spațiul publicisticii noastre politice. Dacă Mircea Mihăieș are reputația unui soi de nihilist, posesor al unei retorici corozive și, pe
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
rata șansa testimoniului unui martor fundamental pentru ultimii cincizeci de ani din istoria României. Despre calitatea cărții și omisiunile pe care le conține se poate discuta. Gestul de a o face și de a o publica este însă de salutat. Schelete în dulap este rodul transcrierii discuțiilor dintre Vladimir Tismăneanu și Mircea Mihăieș, desfășurate la Washington între 15 și 25 martie 2004. Acestora li s-a adaugă o scurtă conversație efectuată trei luni mai tîrziu, dedicată analizei rezultatelor de la alegerile locale
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
fragmente de conversații diferite", iar aceste fărâme de limbaj au aparența absurdă a unor dialoguri și secvențe din piesele de mai târziu ale lui Ionesco; "vitrinele de la colț așteaptă tramvaiul cuprinse de o adevărată nebunie", "fiece clipă care trece are scheletul ei", într-o gară, noaptea convorbește cu lumea de dincolo; "ființe complementare" îl înconjoară pe omul singur, o taină de la un colț de stradă începe să fie "observată cu tenacitate"; într-un birou de predare a bagajelor ți "se poate
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
am avut și ce-am pierdut (Antena 1), "Monica" (Prima Tv), "Doru de seară" (Național Tv), "De 3x femeie" (Acasă Tv) etc. Între altele fie spus, este bine că Antena 1, cu sârg, consecvență și voioșie, își menține personalitatea pe scheletul unor realizări de excepție cum sunt Ciao Darwin și/sau Gheorghe Talk-show... Revenind: este exact perioada în care, prietenul și vecinul meu, Coriolan Haralampy, cade victimă unei ciudate crize de psihanalism, boală estivală - îmi explică el - a oricărui psiholog respectabil
Un surâs în plină vară by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12667_a_13992]
-
Cu Yourcenar, pudoarea aluzivă, ca formă ocolită de a insinua nuanțe neîngăduite, devine procedeu curent de exprimare, iar arta de a sugera fără a descrie devine metoda ei de predilecție. Yourcenar filtrează viața, o dezinfectează, ajungînd să pună pe hîrtie scheletul aluziv al unor trăiri cărora li s-a furat în întregime asperitatea. E ca un biolog care, înainte de a descrie structura unui microb, are grijă să-i atenueze pînă la dispariție virulența. Nu e nimic agresiv, trepidant sau fățiș în
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
-ul e un aliat al imaginației, probabil unul din prietenii ei fideli". (p. 73) Degetele mici sînt terminațiile aparent cele mai lipsite de importanță ale corpului uman. Fără ele, corpul uman nu este însă complet, iar absența degetelor mici la scheletele de la groapa comună din romanul lui Filip Florian dă naștere la suspiciuni. Metaforic vorbind, personajele acestui roman nu sînt altceva decît niște ,degete mici" ale istoriei. Destine minore, anonime, vieți banale, existențe cu mize mărunte risipite în plictiseala unui orășel
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
însă, pe rînd. Are, romanul în patru părți, un avant-propos neobișnuit. Cîte o tablă de materii a fiecărei ,bucăți", scrisă în stilul ,listă" care, de prin '80 încolo, s-a tot purtat. Cu alte cuvinte, patru mici jurnale franjurate, patru schelete de mărgean împinse la țărm și, pe urmă, paginile unde poți citi mai departe. De ce-ai face-o, cînd poți împleti ușor, de unul singur, macrameul de epocă, proptindu-ți croșeta în cîteva cuvinte-cod? Fiindcă n-ai a face
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
credință, teza aberantă a fost reluată în interpretări de ultimă oră și constituie chiar osatura unui roman de senzație. Nici Schiller n-a fost cruțat de răzbunări oculte. S-a vehiculat ipoteza că în sicriu n-ar fi fost îngropat scheletul lui. De câteva ori în decursul celor două veacuri care s-au scurs s-au repetat lucrările de deshumare. Ce poate să istorisească experților în despuierea cadavrelor țeasta inanimată? Autorul Clopotului ar fi fost și el victima unui complot, otrăvit
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
schimbă săpăturile la fortificațiile strămoșilor pe alt subiect de cercetat, speculat, bîrfit cu patimă provincială, ruginită de-atîta monotonie. În istorisirile așa-zicînd clasice de gen, bunăoară, la întîmplare, Cad zidurile (romanul lui Babs H.Deal, nu al Cellei Serghi...), un singur schelet (dar atîtea...) ieșit din pămînt sau din mortar trage după el fire din trecut care leagă vieți la pachet, amintiri prespălate și vag incomode. N-aș spune că lucrurile stau chiar la fel în Degete mici. E, mai curînd, o
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
de presiunea teribilă a stalinismului, cu toate derivațiile lui intervenite, mai bine sau mai prost mascate. Nu-i vorba aici atât de suferința fizică. De uzura ei. Cât de stricăciunea, defecțiunea morală, de halul în care poate să ajungă un schelet de patruzeci de kile, care gândește încă, având gândirea complet schilodită... Nu știu dacă medicului francez, uimit de starea fizică a lui Miron Radu Paraschivescu, îi va fi dat vreodată prin minte că, pe lângă graniță, pe lângă cortina interioară a pacientului
6 ianuarie 1971 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13007_a_14332]
-
Pe un pat scund, de campanie, doarme Pierre, soțul Mariei. îi văd doar picioarele încălțate în pantofi de casă. Sus, în patul înalt, pe roți, Marie zace cu fața ușor înclinată spre fereastră, umărul și brațul peste plapumă. Slabă, un schelet cu gura deschisă. Retrăiesc ultimele zile, ultimele ore ale Mamei. Dar... Nici ea, nici soțul ei nu vor să știe ori să înțeleagă ce li se întâmplă! Sunt convinși că, dacă nu mâine, atunci poimâine vor reveni acasă, că boala
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
încălzit incestuos nepăsarea fizică a începutului și va rămâne în amintirea ei înconjurată de galbenul intens, orbitor, al frunzișului de octombrie, de emoția explodând în culoarea de vară provizorie. Înșelătoare. O pală de vânt și n-o să mai rămână decât scheletele negre și umede al copacilor de pe Uranus , curățite zilnic de bruma dimineții. înțelegînd tăcerea ei drept o încuviințare, Radu s-a uitat semnificativ la ceasul de la mînă, n-ar fi mai prudent acum să se întoarcă în sala de ședință
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
în același timp, mă umple de bucurie admirativă - precizia cu care-și amintește el acest roman, citit cu o jumătate de secol în urmă. Mi-a vorbit, de exemplu, de personajul Spandrell (pe care eu îl uitasem complet, odată cu întregul schelet narativ propriu-zis, înainte de a reciti cartea), cu detalii interpretative pe care nici nu le bănuiam: Spandrell, îmi explică Mircea, ar fi bazat în parte pe biografia lui Baudelaire. Amîndoi au fost traumatizați, în copilărie, de recăsătoria mamei văduve, iubită cvasi-incestuos
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
teatrale își schimbă funcția, concentrându-se în jurul acestui mijloc de expresie. Rădăcina comună a operei și a teatrului este textul literar, dar libretul se deosebește de textul dramatic prin faptul că este mult mai aerisit, esențializat, chiar schematic, reprezentând doar scheletul pe care urmează să se dezvolte întreaga construcție sincretică. Aceasta, însă, nu va completa din punct de vedere epic, textual, ceea ce îi lipsește libretului în comparație cu textul dramatic deorece principalul mijloc de expresie este unul non-verbal, muzica. Elementele-lipsă, pe care le
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
și-a cerut scuze și a plecat. Mă întreb unde o fi trecut absențele. Între timp mai dispăruseră doi colegi. Ceilalți reușiseră să umple coșul cu foi. Jucau nu știu ce ciudățenie, care, spuneau ei, este într-adevăr educativă. Trecură cinci minute. Scheletul profesorului de spaniolă, pentru că era extrem de slab, apare din nou în clasă. „Bună ziua!", vesel cât se poate. Aici începe să devină amuzant. Îmi tot spunea Ioana. Ne-a explicat cum mersese el înainte la o altă clasă și de fapt
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
momentul în care a zis că "asta a fost pentru azi", am început să trăiesc alt timp. Am și uitat că e acolo. Uneori mai căsca, semn că și el aștepta să se sune. Marțea următoare a ajuns la timp. Scheletul: „Ioana?", face prezența. „Prezent", dar tare mi-aș fi dorit să nu fi fost acolo. Mă întreb unde să fi fost profesorul nostru. Nici Șefa nu știe. Trebuie să fi greșit clasa. (continuare în numărul viitor)
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
frumoasă în lucrările terestre și divine, Dar încă nu ai întrupare, Haos marin ce vine și dispare. Deasupra lui se poartă rana mea Și ceea ce din mine mai rămâne, Corpul dintr-o memorie, o, cât fără corp, Ceva semănând cu scheletele de zâne, Ceva din aer și de sub pământ Cu miros de coajă de lămâie. Nimic nu s-a împlinit, Numai reveria cu peticele ei de mister. Zac într-un mormânt clădit de eternitate. Cerul îmi pare și el un mormânt
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
curmezișul filei largi, spre zăpăcire și umilință adîncă, lucram nepotolit de nimic, robotem epuizat, scăldat în sudori fierbinți - valuri leșioase ce-mi opăreau pielea, mi-o jupuiau; carnea sîngerîndă se freca, sub hainele mincinoase, se măcina... urma să-mi ascund scheletul de neliniștea celorlalți, să viețuiesc pudic, aparent vioi, în mijlocul urbei împodobite cu sărbători...Urechile îmi erau înfundate, căptușite cu cîlți de ceară mov, ochii extenuați lăcrimau vernil, nările se lărgiseră păros, gura rătăcea, buimacă, știrbă, pe-o față bolborosită,cu
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
strânse. Mereu aceeași vedere. Spirală Dincolo de Gară începe vidul locul unde toate trenurile sunt trase în jos de o forță obscură așa cum și tu tragi după tine toate-zilele-toate nopțile- toate diminețile. Acolo câini de oțel își dispută oase desprinse din scheletul verii, copiii rostogolesc cercuri de fum cărămizi de la facerea lumii. Trec câteva minute apocaliptice saturate de extaz și posomorâtă grație; Apoi ani la rând nu moare nimeni de dorul nostru până-ntr-o seară când sus, în Crucea Sudului, Lebăda
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]