351 matches
-
transpune în linii mari principiile și argumentele reale invocate de o parte și de alta (libertatea creației, desprinderea de modele, respectiv ideea trudei, a căutării permanente, a șlefuirii continue a operei), este evidentă exagerarea care poate duce în final la schematism, pericol evitat doar prin savoarea și inteligența stilului. Intenția autorului este de a atrage atenția asupra amenințării pe care o reprezintă atitudinea Modernilor față de învățătura antică, păcătuind însă prin reducerea la o structură maniheistă a întregului conflict,89 după cum reiese
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Astfel, pe de o parte, Pope afirmă clar că: "Ușurința adevărată-n scris e rodul artei, nu al întâmplării"156, subliniind ideea "construirii" unui stil clar, accesibil, iar pe de altă parte, accentuează importanța talentului, a geniului creator care depășește schematismul unor reguli: "Muzica-i asemenea poeziei, în ambele / Există frumuseți nenumite pe care nici o metodă nu le poate învăța / Și care doar de geniu pot fi însuflețite."157 Pope merge chiar mai departe, arătându-se în favoarea licențelor poetice, care ajută
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un extaz al deschiderii către experiențe artistice noi. În acest context, a vorbi despre o revigorare a principiilor clasice la începutul secolului al XX-lea pare un act artificial, o încercare paradoxală de a căuta senzaționalul literar. Și totuși, dincolo de schematismul steril pe care îl impun clasificările, realitatea oferă date surprinzătoare care atestă, încă o dată, că nu se pot face absolutizări în domeniul atât de volatil al literaturii. Astfel, capitolul de față își propune să demonstreze existența unei puternice gândiri clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este, structural vorbind, însumarea mai multor felii, fiecare dintre ele conținând o poveste proprie și un anumit tip de morală. Obișnuit cu provocările industriei cinematografice, Parker este înclinat spre o astfel de scriere. Ușor de transpus în film, cartea are schematismul natural al unui scenariu și directețea prefabricatelor după care tânjesc și regizorii, și editorii. Toate acestea nu trebuie luate drept reproșuri. Sunt constatări provenite din modificarea modelului mental care domina literatura la începutul anilor ’90. Dacă e adevărat că fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
antiteza trecut-prezent, în maniera realist-socialistă caracteristică epocii, subordonează cele câteva calități evidente de bun povestitor și portretist care reușește de multe ori să sugereze atmosfera locurilor evocate. Va scrie o mulțime de nuvele și romane, inegale, fără să depășească întotdeauna schematismul tipologic și conflictual. Balul intelectualilor (1961), roman de analiză caracterologică (sau „procesul spiritului mic-burghez”, cum l-a definit Eugen Luca), concentrează întreaga acțiune în doar câteva ore, înfățișând, tendențios, burghezia de provincie la un bal tradițional, ce are loc chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
în 1968. El contestă caracterizarea lui Creangă drept scriitor rabelaisian ( G. Călinescu) sau renascentist (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) și afirmă că „miracolul Creangă” izvorăște din folclor, scriitorul transformând narațiunile populare „în adevărate frumuseți sferice”, scuturându-le de prolixități și scăpându-le de schematism. Viziunea lui Creangă este homerică, iar opera lui formează „un adevărat ciclu rapsodic țărănesc”. Așa se explică lipsa sentimentalismului, a descrierilor de natură, faptul că erosul nu depășește nivelul instinctului. Criticul vorbește chiar de epicul pur al creației, întrucât „faptele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
și moșieri, opera poetului Mihai Eminescu”. În afară de grotescul „interpretărilor”, lăsate la cheremul „proletariatului”, „reabilitarea” lui Eminescu nu reprezintă altceva decât o nouă formă de manipulare ideologică. Proza din paginile revistei nu se deosebește valoric de poezie. Prin tezism și prin schematismul construcției, aceasta satirizează în tușe groase „tarele” regimului trecut, prospectând, în același timp, un viitor „planificat”, luminos, apoteotic. Publică Petru Dumitriu ( În primăvara șaptezeci și unu..., Sudura), Sașa Pană (Cordonul sanitar), Remus Luca (Măriuca învață carte), Eusebiu Camilar (Execuția), Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
timpul dezbaterea culturală netrucată își face loc și aici. La Plenara Uniunii Scriitorilor cu privire la problemele poeziei, din februarie 1951, se pune pentru prima oară în discuție „pericolul proletcultismului”. N. Moraru, în discursul său, reprodus în F., susține că „proletcultul înseamnă schematism” și dispreț față de învățătură. Traducerile se fac cu preponderență din literatura rusă și sovietică (Cehov, Maiakovski, Tihonov, Lermontov), dar și din Arthur Rimbaud, Pablo Neruda, Louis Aragon. Principalii traducători sunt Veronica Porumbacu, Petre Solomon, Mihnea Gheorghiu, George Lesnea. Ilustrația revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
se reîntâlnesc după zece ani, fiecare divorțat, privat de bucuria de a trăi lângă propriul copil. Tema întoarcerii din rațiuni justițiare generează romanul Toți pentru unul, carte interesantă mai mult pentru varietatea tipologică, narațiune convingătoare în cele din urmă, în ciuda schematismului epic. SCRIERI: Între două trenuri, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1965; Puștoaica, București, 1966; Adam evadează, București, 1967; Aventurile unui timid, București, 1968; Enigma, București, 1970; Aventurile unui cascador, București, 1971; Două povești de dragoste, București, 1973; Întâmplări de necrezut, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
continuitatea, cât și ca negare a opresiunii anterioare), ea este pentru cei din urmă o pură înscenare a subordonării. Aceste exemple luate din perioade istorice diferite evidențiază măsura în care cuplul dominație / rezistență devine o imagine în care excesul de schematism este cu atât mai mult destinat a servi acțiunea ca militantism didactic și repetitiv cu cât deservește capacitățile hermeneutice. Dar, mai ales, aceste două mimuri ale pieței descriu imaginarele care susțin orice edificare singulară a economiei și care produc lanțuri
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
critici științifice ale vocabulei mondializare, răspunzând succesului său mediatic: reticențe și apeluri la prudență vin dinspre orizonturi foarte diverse, care includ și economiști, cei mai preocupați să o definească 75. Referința la mondializare a devenit într-adevăr purtătoare a unui schematism cu o puternică dimensiune politică, cercetătorii neputându-i scăpa întotdeauna 76: între apologia unui univers condus de mecanismele pieței și repudierea acestuia, între economia-adevăr și exaltarea rezistenței 77, antropologia poate manifesta o distanță cu atât mai mare și mai justificată
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și paradis; li se alătură imnuri cu miresme de altar: Pruncul, Har, Extază, Metanoia, Chenoză, Toaca, Miezonoptica, Prodrom, Sobor și celelalte, mărturisiri ale unui devot fervent în prelungirea lui Voiculescu și Crainic. Limbajul pletoric, improvizațiile cu mult déjà vu, un schematism fără frână trădează oboseala. Dacă Imnele, în ansamblu, sunt producții de industrie, Infernul discutabil și Vămile pustiei recomandă distinct un creator cu disponibilități remarcabile. Poemele cuibului familial, risipite în toate volumele imnografului, fac impresie. Întregul Ioan Alexandru se decantează într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
comunismul înseamnă cuvintele lui Marx plus electricitatea imaginilor); la Paris, în 1968, pe ziduri și la Atelier des Beaux-Arts (afișele acelea sunt acum colecționate). Liturghie, agitprop sau marketing regăsim imaginea în fiecare epocă a propagandei sociale, în rolul kantian al schematismului transcendental. Traducând ideea abstractă în dat sensibil, ea face conceptul motor, principiul dinamic. Imageria este instrumentul preferat al mitului mobilizator. Chiar și o hotărâre atât de simbolizantă, elitistă și "iudaizantă" precum cultul Rațiunii sau al Ființei Supreme, în 1793, nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a cărei marcă de debut este una decisiv indologică, prin savanți precum Karl Ferdinand Johansson 2, Jarl Charpentier 3, Ernst Arbman 4 și, în vremea lui Wikander, Kasten Rönnow5. Cititorului român îi poate fi cunoscutmai ales grație alianței temporare cu schematismul trifuncțional al lui Dumézil, intersecție fecundă pe care acesta din urmă a recunoscut-o canonic aproape și consecvent 1. De altfel, aceasta este sintaxa în care, pe o arie mult mai vastă, posteritatea științifică îl localizează, cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
mai ales un roman politic, asemănător cu cele mai puternice dintre romanele despre „obsedantul deceniu”, el referindu-se însă de-a dreptul la perioada ceaușistă. Există, desigur, în Drumul Cavalerilor, ca în orice operă explicit angajată, o anumită doză de schematism, care însă nu compromite nici autenticitatea, nici credibilitatea mesajului. Renunțând la autocenzura politică, preventiv autoprotectoare, obișnuită în epocă, critica este aici radicală, neatenuată de omisiuni și eludări, astfel încât romanul ajunge să conteste practic sistemul (iar reacția autorităților din vremea apariției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
tulburărilor de personalitate din punct de vedere epidemiologic deși nu conduce până în prezent la concluzii ferme, este o ocazie de a sublinia necesitatea unei gândiri elastice în acest domeniu, larg deschis spre antropologie, care combină rigoarea nomotetică cu comprehensiunea ideografică, schematismul cazurilor prototipice cu ghidajul orientativ al cazului ideal, și care implică evaluatorul, cercetătorul și practicianul nu doar cu știința ci și cu responsabilitatea sa. BIBLIOGRAFIE CASEY P. (2001Ă - The epidemiology of personality disorders. in TYRER, „Personality Disorders”, Ed. Wright, Butterworth
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
început (exordium), cum trebuie desfășurată expunerea (narratio), până la eventuala perorație conclusivă (exhortatio). Episcopul de Hippona a fructificat, în predicile sale, întreaga artă asimilată și apoi predată în timpul tinereții sale, chiar dacă a făcut lucrul acesta cu o libertate care transcede orice schematism. O vedem și în De catechizandis rudibus, unde narratio retorică devine povestirea/explicarea istoriei mântuirii, de la crearea lumii până în perioada Bisericii. Dacă, din punct de vedere filosofic, Augustin rămâne un platonician și, ca atare, atras spre depășirea ordinii sensibile, totuși
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
îl individualizează pregnant, precum și o funcție simbolică bine precizată. Noe, Noa și Iafet sunt fațete ale binelui slab, voci morale neputincioase în fața glasurilor puternice, virile, dezlegate etic ale lui Sem și Ham. Deși cu multe fragmente frumoase, textul păcătuiește prin schematismul psihologic și miza simbolică pusă prea apăsat pe umerii personajelor. Comparabilă cu Arca bunei speranțe - nu tematic, dar prin echilibrul instabil între însușirile și deficiențele dramatice - este Simion cel Drept. Dedicată lui Lucian Blaga „în veșnicie”, piesa intenționează să fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
circuitului literar pe V. Voiculescu, Ion Vinea, Lucian Blaga ș.a. De asemenea, în dezbaterile de principii, punctul de vedere al S. avea pondere și se impunea, chiar cu asumarea unor riscuri. În anii ’50-’60, anii „avântului revoluționar” și ai schematismului artistic, s-a reușit să nu se coboare cu totul ștacheta esteticului, iar în anii ’70-’80, ai cultului personalității, s-au inclus doar unele editoriale convenționale, adesea nesemnate, sau câteva pagini „de direcție”. Într-o mare măsură prestigiul revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
Geo Vasile, Eseul cu putere de ficțiune, „Viața medicală”, 2000, 11; Cornelia Ștefănescu, Despărțirea de Borges, JL, 2000, 19-24; Ion Stoiciu, Scriind de pe locul doi, CL, 2001, 5; Octavian Soviany, Carnea și sângele narațiunii, LCF, 2001, 33; A. I. Bogdan, Exagerarea schematismului, LCF, 2001, 34; Constantin Virgil Negoiță, „Hearst II”, CNT, 2001, 44; Catrinel Popa, „Nedespărțirea de Borges”, OC, 2001, 44-46; Adrian Dinu Rachieru, Citindu-l pe Como, LCF, 2002, 1; Dorin Ștefănescu, Textura timpului, VTRA, 2002, 3-4. C.Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
s-au documentat serios, dar, cu toate că Viața minunată a lui Anton Pann (1929) a fost lăudată la apariție, ea nu izbutește să resusciteze cu adevărat eroul și timpul său. Fraza este fluentă, arhaismele sunt relativ puține, iar umorul compensează întrucâtva schematismul narațiunii. O formulă mai potrivită firii sale găsește scriitorul în primul său roman. Adorata (1984) împletește relatarea la persoana întâi, autobiografică (scriitorul Octav Daniel e un alter ego al autorului), cu dosarul de existențe. În jurul celor trei grații de la Pădureni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
sale: se pare că a fost prezbiter la Marsilia, a trăit pînă în vremea papei Gelasie (492-496) și a scris și diverse opere, pe lîngă aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Gallia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta este totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, dintre care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-numitului semipelagianism: îi
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întâmplă în natură se poate motiva cumva. Argumentul cosmologic încearcă să găsească o ultimă justificare universului, să îi fundamenteze cumva prezența și manifestarea. La baza acțiunii justificate de existență a realității stă conceptul de cauză, de sursă creativă a ceva. Schematismul categorial, aproape clasic al personajelor, dispare, naratorul omniscient observă particularul, detaliul de viață, surprinzându-și eroii în evoluție, cu atât mai mult cu cât Creangă se oprește asupra trăirilor interioare, analizând efectele unei anumite situații sau relații interumane din perspectivă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
toate convențiile și directivele oficiale referitoare la naționalizare, colectivizare etc., încercând uneori să depășească normele realismului socialist prin atmosfera poetică a acțiunii sau prin proiecția simbolică a unor eroi. Intențiile de răspuns la „comanda socială” conduc și mai acuzat la schematism în piesele într-un act pentru „teatrul de amatori”. În competiție cu dramaturgia lui Horia Lovinescu - Citadela sfărâmată, Surorile Boga ș.a. -, D. vine cu o tematică obsesivă asupra transformării omului de-a lungul timpului, personajele fiind, mai toate, femei din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
dările de seamă” din „Junimea literară” fac cunoscute cărțile pline de „duhul național”, ale lui N. Iorga în primul rând, dar și literatura unor autori clasicizați (Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă ș.a.), articolele sale depășind tiparul simplei recenzii ori schematismul ternelor prezentări didactice. Excursurile în istoria literară sunt mici studii penetrante, evaluând scrierile în context larg cultural, în timp ce privirile istorice care au în atenție teatrul sau învățământul din Bucovina devin argumente ale românismului, într-o luptă inegală cu influența copleșitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]