201 matches
-
de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele betonierei fete de carne roșie Încolonate pentru defilare Închizi ochii mirosul lor te asaltează dă năvală În nări pînă la rădăcina unei glande mici pofticioase care Începe să scheaune nimic nu mai e pentru mine pentru ei a ars Biblioteca din Alexandria un turn fumegă asemenea unei guri de foc liftul s-a oprit la ultimul etaj nu va mai coborî niciodată În această dimineață pîcloasă mi-aș scărpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
indica faptul că alternatorul nu funcționa, sursa de curent fiind deocamdată doar acumulatorul mașinii. Inspiră adânc și apăsă cu putere pedala de ambreiaj. Așeză maneta schimbătorului de viteze la punctul mort și apoi întoarse până la capăt cheia în contact. Demarorul scheună jalnic de două ori după care, cu un tremu rat puternic, motorul uriaș se puse în funcțiune. Toma apăsă ușor pedala de accelerație urmărind turometrul mașinii. Îl lăsă apoi la ralanti ascultând zgomotul regulat. Cel puțin deocamdată, nu sesiza vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poate că vor rămâne astfel pentru totdeauna. Sau mai bine zis până la plecarea mea. Nici în gând nu-mi place să pomenesc despre moarte. Pe urmă m-am retras în Soledadul meu luând și câinele. S-a lipit de mine scheunând ușor de parcă ar fi înțeles starea prin care treceam. - Când o să vină timpul, să știi că am să-ți dau drumul din lanț. Și ție și celuilalt. Parcă ar fi gata să înțeleagă, se gudură și-și lipește botul de
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
Nu mai plânge, iubitule, pentru că ți-a sosit prietenul favorit. EL (lasă zgarda jos și-l mângâie fictiv pe Bob, care se bucură): Mai știi bătrâne, alaltăieri, când am ajuns la acel pământ pustiu și ars, unde ai început să scheauni atât de tare încât a trebuit să ne întoarcem? (Câinele se bucură). Însă (devine grav): până seara, ai devenit tot mai trist și, cu toate că te-am îngrijit cum am putut, ai scheunat un timp, iar ieri dimineață, după ce ațipisem, m-
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
pământ pustiu și ars, unde ai început să scheauni atât de tare încât a trebuit să ne întoarcem? (Câinele se bucură). Însă (devine grav): până seara, ai devenit tot mai trist și, cu toate că te-am îngrijit cum am putut, ai scheunat un timp, iar ieri dimineață, după ce ațipisem, m-am trezit și te-am găsit mort. (Îi dau lacrimile). SORA: Ce să-i faci? Asta a fost! Dar, oricum, nu mai ești singur. Noi, sau cel puțin eu, te vom vizita
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
puțin eu, te vom vizita de foarte multe ori, căci existăm numai prin amintirea ta. Acum, Bob va trebui să te părăsească. EL (către Bob): Adio, bătrâne! Ne vom revedea. (Îl mângâie fictiv). SORA: Bob, vino aici! (Câinele se bucură, scheaună, dă din coadă și, privind cu durere la fostul stăpân se îndepărtează. Sora îl mângâie, îi spune ceva, după care dispare). NIKY :Iată-te din nou singur! EL: (luând zgarda în mână, cu emfază): Sunt ultimul reprezentant al lui Homo
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Rosti de sub batic distinsa noră. „Noi suntem ocupați, mai mult de-o oră De două ori pe an, pe-aici n-am stat”. În colțul prispei, în ghiveciul strâmb, O floare de mușcată se usca Și-n lanț, bătrânul câine scheuna De timp, de foame și de gerul lung. La cimitir, pe deal, spre asfințit, Când parastasu-abia ce se stârnise, Un înger pustiit petale ninse Și lemnul crucii se pierdu-n ninsori... Camelia Radulian Referință Bibliografică: ÎNGER PUSTIIT (S-a stins
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
o săniuță. Eu cred că mulți oameni pot învăța atâtea în privința hărniciei și ingeniozității de la ei! Dar, în goana mare se întoarce Negrici, îi sperie și ei fug în adâncul vizuinii, de unde zadarnic încearcă acesta să-i scoată, lătrând și scheunând de necaz că nu reușește nimic. Ce poate să însemne pădurea! Atât de multe lucruri necunoscute și minunate tăinuiește! O viață misterioasă pentru mulți dintre noi. Departe de lumea ascunsă, tainică a pădurii nici nu bănuim câte lucruri neștiute se
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
a țesut pânză la geam. Și, tot de aici, o pulverizare suprarealistă în structurile textuale, ca după explozia unei revolte a sensurilor: 77 casa ta era peste mătură cojile îți stăteau între dinți, maldăre de gunoi peste tot, un câine scheuna spre o pisică ce dormea într-un craniu. Este foarte greu să scrii despre traiul lipsit de iluzii, străin de dulcegării și frumuseți convenționale, cosmetizate, este greu să scrii despre viața reală, despre viața ca succes în eșec (dacă pot
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
stând în calea lui, cățe- lul s-a oprit din alergat la mai puțin de un pas de mine. După câteva clipe în care m-a privit mirat, s-a apropiat încet de mâna mea întinsă, adulmecându-mi-o și scheunând galeș, nu văi-că-rit ca până atunci. L-am luat în brațe, l-am dus acasă și i-am dat lapte să mănânce. Ei, da, de-acum aveam din nou câine, eram fericit... Bulfei creștea pe zi ce trece, îndopat de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
despartă de mine. Mihai Jerpelea a fost nevoit să se întoarcă de mai multe ori după el, sfârșind prin a-l lega cu o curea și a-l trage după el. Chiar și așa, câinele se tot uita înapoi și scheuna cu jale. Fără să-mi dau seama, lacrimi mari au început să mi se rostogolească pe obraji... VII Referință Bibliografică: OAMENI ȘI CÂINI (miniroman) (VII) / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2107, Anul VI, 07 octombrie 2016. Drepturi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
îmi vine scrisoare sau mai știi ce rudă ne calcă în casă?!...” gândea Andrei, când a-ntrebat-o pe aripată. Coțofana nu mai apucă să-i răspundă, fiindcă Murgea, care voia s-o înhațe, fiindcă-i călcase teritoriul, ajunsese lângă poartă și scheuna nervos. * * * O pocnitură destul de tare, urmată de explozia scâteiilor din resturile de buturugi, care ardeu molcom, l-a făcut să-și zică: „Dacă-oi fi bolnav de inimă?” Bănuiala îi intrase în suflet mai demult. Cum se repetau aceleași sintome
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
în hodaie. Vlăduț stătea câteva clipe în prag, apoi se apropia încet, adulmecând patul în care zăcea moșu’. Se sălta apoi pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În primăvara lui 1958, Vlăduț devenise mai nerăbdător - voia ca stăpânul lui să se ridice odată din
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
cu el pe la noi, după ea era mai ușor să se orienteze căci mirosul îl avea încă foarte bun. Când Hobzoaica striga: - Vlăduț, hai în sat! - câinele venea re¬pede la ea de oriunde ar fi fost, gudurându-se și scheunând fericit... Firește, când a fost să moară, a plecat de acasă și nu l-am mai văzut. Cu o zi înainte să dispară, o mașină l-a făcut mototol, trecând peste el, din fericire nu și cu roțile. Era cu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
în hodaie. Vlăduț stătea câteva clipe în prag, apoi se apropia încet, adulmecând patul în care zăcea moșu’. Se sălta apoi pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În primăvara lui 1958, Vlăduț devenise mai nerăbdător - voia ca stăpânul lui să se ridice odată din
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
cu el pe la noi, după ea era mai ușor să se orienteze căci mirosul îl avea încă foarte bun. Când Hobzoaica striga: - Vlăduț, hai în sat! - câinele venea re¬pede la ea de oriunde ar fi fost, gudurându-se și scheunând fericit... Firește, când a fost să moară, a plecat de acasă și nu l-am mai văzut. Cu o zi înainte să dispară, o mașină l-a făcut mototol, trecând peste el, din fericire nu și cu roțile. Era cu
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului IX Prin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul nostru de peste drum - Ion Mandea, zis Lisaveta, trecând la vale cu o târnă din care scheunau ascuțit și dureros patru căței atunci fătați; orbi și fără apărare, păreau niște viermi uriași care se miș- cau chinuit, fiecare căutând să iasă deasupra celorlalți. - Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe Lisaveta. - Ia, îi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016. IX Prin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul nostru de peste drum - Ion Mandea, zis Lisaveta, trecând la vale cu o târnă din care scheunau ascuțit și dureros patru căței atunci fătați; orbi și fără apărare, păreau niște viermi uriași care se miș- cau chinuit, fiecare căutând să iasă deasupra celorlalți. - Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe Lisaveta. - Ia, îi
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
ieu să țî le vânz, hai zău, nu le omărî. Citește mai mult IXPrin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul nostru de peste drum - Ion Mandea, zis Lisaveta, trecând la vale cu o târnă din care scheunau ascuțit și dureros patru căței atunci fătați; orbi și fără apărare, păreau niște viermi uriași care se miș- cau chinuit, fiecare căutând să iasă deasupra celorlalți.- Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe Lisaveta.- Ia, îi
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
poate că vor rămâne astfel pentru totdeauna. Sau mai bine zis până la plecarea mea. Nici în gând nu-mi place să pomenesc despre moarte. Pe urmă m-am retras în Soledadul meu luând și câinele. S-a lipit de mine scheunând ușor de parcă ar fi înțeles starea prin care treceam. - Când o să vină timpul, să știi că am să-ți dau drumul din lanț. Și ție și celuilalt. Parcă ar fi gata să înțeleagă, se gudură și-și lipește botul de
TRĂSNETUL de ION UNTARU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356326_a_357655]
-
I E În mândra Bucovină văd, ,,Poeți ce-au scris o limbă”. Îl văd pe ,,bardul” Davidiuc, Ce regula n-o schimbă. . . În odaia mică, singur, Cu condeiul el s-alină, Căutând câte o rimă Ce întârzie să vină. Toby, scheaună la ușă, Cerșind de mâncare Iar motanul toarce leneș, Stându-i la picioare. Amintiri îi dau năvală, Din sătucu-i drag Și o doină parc-aude, Din frunză de fag. Copil din nou se vede Cu pălăria veche Și pana-n
DORESC de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355064_a_356393]
-
din lumea circuitelor integrate, nu i se retezase de tot cordonul ombilical, frâul de argint ce o lega încă de Acasă. Auzea clar cum o lătra, o chema canișul ei alb, de acolo, de dincolo de ușa astupată de zăpadă, cum scheuna presimțind primejdia, cum o căuta de-a lungul și de-a latul terasei suspendate peste bulevardul acela cu reclame violente și sute de oameni, pe care nu îi văzuse niciodată la față. Ea, Dacia Diugan se simțea bine în propria
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
labe ca la cunoscută poruncă. Boticu-i umed se mișcă ușor Așteaptă să capete învoire s-o pornească din loc. Scutur din cap aruncând uitări și dureri. Un declic! Reny al meu! El?! De unde și până unde?! Se târăște spre bancă scheunând ușurel. Parc-ar plânge-un copil. Mi se-aburcă pe genunchi. Își apropie botul și-ncepe să-mi lipăie tacticos fața, parcă vrând să nu grăbească fericirea revederii. Prin asta mi-aduce aminte de-o altă vreme când alunga de pe
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
pe stradă, chiar sub ferestrele noastre, ca și cum trecea un convoi de tancuri pe șenile și încep să se scuture geamurile casei.Huruitul devenea tot mai puternic. Ne oprim din râs, ascultând atenți. Se auzeau câinii vecinilor și al gazdelor noastre scheunând și urlând neliniștitor. Gioni se oprește din povestit și zice: - Cred că trece un convoi de tiruri sau tancuri pe senile. Haidem afară să vedem, ce o fi! Între timp începe să se miște casa, camera, paturile noastre, totul. Huruitul
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Mă răstignesc apusuri sub perdele, și chipu-mi se crispează-n riduri noi, atâtea cioburi mi-au tăiat castele, că n-a fost chip s-ascund nisipu-n ploi! Din pieptu-mi plin de gloanțe
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]