229 matches
-
proces de eroziune a substanței nervoase. Moara sufletului lucra fără grăunțe, își măcina doar pietrele.[4] Gânditorul vieții rostuite a profanului îndestulat în grațiile nevolniciei huzurului, suspină pentru ideea neprețuită în cuvintele sărăcite de valoare, rostite în pauza râgâită și schimonosită a celui care toacă elementul luciferic de al schimbului și a valorii lui neînsemnate, banul. Schimb al nimicniciei și al nonvalorii tronează peste cei bântuiți de întuneric; mulți, foarte mulți pentru că în rândul acestora intră și cei doritori de cerșeală
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stefan_lucian_muresanu_1396435906.html [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
împovorat al ființei umane, o artă a bolgiilor infernale pe care omenirea este silită să le parcurgă în drumul mântuirii sale. Un drum ce se dovedeste fără sfârșit, tot mai întunecos și mai contorsionat. Este, dacă vreți, alternativa tulbure și schimonosita a proiecției paradisiace spre care năzuiește creatură umană, realitatea pe care chiar o trăim cei mai multi dar pe care cel mai adesea refuzăm să o vedem, în ciuda evidentei ei. Un coșmar care ne cotropește, vrem sau nu vrem, si care a
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
de oficină. Femeile au în genere petulența curvelor, iar bărbații sînt hoți, lași și alcoolici. Aproape nimeni nu iese neșifonat din bestiarul lui Pandrea, autorul neavînd duioșii, sfieli sau complicități ascunse. Rezultatul e un dampf de ospiciu înțesat cu suflete schimonosite, din care virtuțile s-au scurs prin gaura conștiinței. Jurnalul nu menajează și nu elogiază, fiind însuflețit de o poftă de a macula care îți sugerează o imagine de balamuc cotidian. Fără excepție personajele au trei preocupări capitale: salvarea vieții
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
ca o punte spre tradiția iberică pe care Picasso o prețuia atât de mult. Exemplele sunt multiple... Schițele pentru Guernica te duc cu gândul la Dezastrele războiului de Goya. Portrete de femei șezând din anii 1940 sunt înrudite, în pofida chipurilor schimonosite, cu doamnele în gri și negru ale aceluiași. Ciclul Domnișoarelor de onoare/ Las Meninas este direct legat de capodopera lui Velázquez. Există ceva arbitrar în modul în care Picasso a folosit culoarea. Câțiva pași făcuți dincolo de spațiul expoziției, în acea
Picasso în alb și negru by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3969_a_5294]
-
exemplu, momentan, dacă lua în considerare descrierile ginecologice fruste cu privire la naștere, pe care i le furnizase Amanda, Slow Comfortable Screw 2 și Screaming Orgasm 3 nu-l tentau deloc pe Hugo. Ce să mai zică de Bloody Mary4... cu fața schimonosită, Hugo a lăsat jos meniul și i-a cerut barmanului un whisky țeapăn cu sifon. Când, plin de recunoștință, Hugo a luat prima gură din pahar, a realizat că lângă el a mai apărut o pereche de coate. Niște coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ăla nenorocit. E atât de rău să ai Încredere În oameni? Deodată scoase un strigăt puternic și căzu pe spate, lovindu-se cu putere de pământ. Ceilalți au tresărit, crezând că Își pierduse echilibrul. Dar apoi i-au văzut fața schimonosită. Tot corpul Îi era Încleștat, ca al unui pește mare țâșnind din apă. O pată Închisă de urină i se ivi Între picioare. —O, Doamne! țipă Roxanne. Faceți ceva! Ea și Dwight Încercau să Îl țină nemișcat, iar Moff Îngenunche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
băuturi în folosul comunei. Art. 11. Această lege se va aplica șase luni după promulgarea ei, în care timp se vor regula-ntreprinderile actuale. C. A. Rosetti Oricine recunoaște în această lucrare a d-lui C. A. Rosetti un plagiat schimonosit al proiectului prezentat în Adunare de P. P. Carp. Unii termeni din proiectul Carp sânt ocoliți sau esprimați cu cuvinte mai puțin proprii, unele dispoziții lăsate afară, dar în esență este același. Din fericire pentru d. C. A. Rosetti și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de a nega sunt deopotrivă de tari. Dar de ce o putere superioară trebuia să aleagă această modalitate pentru a se manifesta? Mintea lui refuza să accepte una ca asta. Oare chiar maiestatea lui Dumnezeu se putea revela În felurile acelea schimonosite, În vătămarea Îngrozitoare a trupului? Sub forma unor spectacole de saltimbanci? Și asta pentru a asmuți plebea la niște fapte pe care, dimpotrivă, ardoarea și virtutea s-ar fi cuvenit să le stârnească? Dumnezeu chiar avea nevoie de așa ceva pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Biblie! Voi, florentinii, ar trebui să Îl Întipăriți pe David pe monedele voastre, În loc de crin. Sau măcar să Îi faceți o statuie pe care să v-o puneți de strajă la poartă! Omul rănit se prăbușise la poalele zidului, cu fața schimonosită ca o mască, din pricina sângelui care Îi țâșnea abundent printr-o rană de deasupra sprâncenei. Pentru o clipă, urletele sale de durere răzbătură peste vacarmul bătăliei. Arrigo continua să Îl fixeze pe poet cu o expresie amestecată de surpriză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apropie de urechea lui. - Ce știi despre tovarășul tău de negustorie, Rigo di Cola, și despre faptele lui? susură el așa Încât ceilalți să nu Îl poată auzi. Omul se cutremură și o strâmbătură de groază i se Întipări peste trăsăturile schimonosite. - Nimic... vă jur... abia Îl cunosc, bâigui el. Pentru un moment, Dante fu tentat să ordone să fie din nou smucit. Dar ceva din omul acela Îi sugera că spunea adevărul. - Dar despre construcția de pe pământurile familiei Cavalcanti? E lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apăsarea grea, una din colonete se rupse, Însă poetul putu să Își mențină strânsoarea până când izbuti să tragă afară trupul astrologului. Bonatti era Încă viu. Îl văzu ridicându-se În coate, cu părul ud, lipit de cap, ascunzându-i chipul schimonosit. Lângă el, Dante Încerca să se țină drept, cu mâinile sprijinite pe genunchi, gâfâind din pricina efortului. Rămaseră astfel pentru câteva clipe, după care, brusc, astrologul se ridică În picioare, ca și când o forță diavolească l-ar fi luat În stăpânire. Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză. El, care refuzase de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a unui spirit ideal în fața unei lumi care-l decepționează. Vladimir Jankélévitch subliniază și el atitudinea critică a ironistului: "Ironia este neliniștea și viața fără liniște sufletească. Ea ne prezintă oglinda concavă în fața căreia ne înroșim când ne vedem deformați, schimonosiți, ea ne învață să nu devenim propriul nostru obiect de adorație și face ca imaginația să-și păstreze toate drepturile asupra progeniturilor sale obraznice."36 Scopul ironiei, spune Jankélévitch, la sfârșitul cărții sale este să restaureze "un spirit inocent și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu acceptă statutul de om sănătos pentru că aceștia sunt asemenea clovnilor care suportă societatea cu toată ipocrizia ei. Este foarte cunoscută atracția lui Rouault pentru lumea circului. Măștile au un rol foarte important în tablourile pictorului expresionist. Culorile închise, fețele schimonosite au rolul de a accentua luminozitatea sufletului personajelor sale. Este și cazul lui Quitonce. În spațiul acesta al sanatoriului, definit prin thanatos și maladiv, povestea de iubire dintre Emanuel si Solange nu are niciun viitor. Prin iubire, personajele bonave, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
durerea pricinuită de ghimpele pe care și-l simte înfipt în inimă. Dimpotrivă, o ațâță și, cuprins de bucuria deznădăjduită a răstignitului fericit că e răstignit, construiește din luciditate, refuz, comedie, o categorie a demoniacului. Acest chip blând și totodată schimonosit, aceste piruete urmate de un strigăt țâșnit din adâncul sufletului întruchipează însuși spiritul absurdului în luptă cu o realitate care-l depășește. Iar aventura spirituală ce-l duce pe Kierkegaard până la atât de iubitele sale "scandaluri" începe, de asemenea, în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
neapărat preferă totuși să cultive, discret, plăcerile solitare, pe gustul celor puțini. Atitudinea nu e de condamnat, având în vedere excesiva familiaritate a italienilor (firea lor expansivă, volubilitatea șireată), în care criticul întrezărește trăsăturile așa zicând "meridionale" ale propriului neam, schimonosite însă teatral, ca pe o scenă de operetă. Afară, dacă nu te ferești la timp, băieții de prăvălie "îți aruncă praf în față". O cameră bună de hotel se tocmește, apoi, după un veritabil ritual, jucat cu cea mai stridentă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să abolească haosul, iadul războiului și al spectrelor asimilării vieții cu bestiarul morții. Alexandru se întoarce în Metropolă, cu originile și rădăcinile anihilate. Familia sa oferă spectacolul jalnic al menajeriei Adams, varianta senilă. Casa unor gloriole sfărâmate, a unor inimi schimonosite. Servitorul Totoeste tipic pentru ceea ce înseamnă sodomizarea pe viață, autismul dobândit prin complexul miles gloriosus. Romanul se sfârșește printr-un lung priveghi al mortului, la care Alexandru participă detașat, spre a se destrăma ca personaj, în final, sub colajul frazeologiei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la care Platon rămăsese restant -, etica Stagiritului e construită pe discriminarea practică aleatorie. Codul onoarei construiește portretul cetățeanului-erou, a cărui virtute capătă întotdeauna o recunoaștere (deci o valoare) publică. Pentru Aristotel „sclavii, femeile, copii, meșterii, cei săraci, cei urâți, cei schimonosiți sunt toți lipsiți de fericirea deplină și de exercițiul virtuții complete”2. Milbank ilustrează contrastul dintre etica aristotelică și etosul creștin 1 comparând conceptul de phronesis („cumpătare”, prudentia - lat.) cu cel de agape („iubire”, caritas - lat.). Inspirat de gândirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ne amintim, drept arbitru al conflictului. Prin urmare, înainte ca intriga să confirme corecta plasare a Inorogului-autor, personajele trebuie să fie conturate cu o tușă apăsată, în special cele malefice. Imaginația autorului lucrează mult mai aprins în negativ, construind figuri schimonosite, deformate, grotești. Trăsăturile fizice se mută la nivel spiritual și definesc o menajerie diabolică, meschină, care are rolul bine determinat de a intra în antiteză cu puritatea (relativă, vom vedea la timpul cuvenit, dar permanent exhibată tezist) a Inorogului. Nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
știm despre moarte... ori, despre viață ?!.. Nimic !”, „Chiar de-am ști... judecata nu e bună de nimic... cu ce te-ajută ?!. Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri pe care leai țesut singur cu mintea.. ascunzând adevăratul chip, schimonosit al adevărului !”. Broboane reci de sudoare îi inundă fruntea. În fața atotputerniciei, cu resemnare se împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvrătire împotriva acestei nedreptăți. „ - Al Domnului este pământul și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de ploaie, ploaie deasă, rece și persistentă. Zăpada din amonte s-a topit sub efectul ploii și împreună au contribuit la depășirea cotei de inundație. Cu mult timp înainte de a ajunge la marginea izlazului, am văzut fețele oamenilor transpirate, zbuciumate, schimonosite, urlând cu disperare aceeași propoziție formată din trei cuvinte: "Vine Amaradia mare!" Silvia mă ținea strâns de mână pe când alergam amândoi spre locul în care Amaradia ne prezenta o imagine de Apocalipsă. În sfârșit, am ajuns. De la un mal la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Io nescu, reproduc următoarele rânduri: „Reacțiunea de la noi, puternic ajutată de evrei, a lucrat și lucrează nu numai în Austria și în Germania, dar și aci. Are cu dânsa pe dl. Mitilineu, care a comunicat și-i comunică actele ministerului schimonosite, și chiar ultimul memoriu personal al lui Kogălniceanu.88 Are pe Charlier, care a scris și scrie necurmat la foarte multe ziare d-aci politice și financiare. Francezul de la legațiunea noastră d-aci, nu numai că nu face nimic decât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acestea sunt tipicalități. Acelea ale nihilismului moral în afirmarea ipocrită a moralei (moravuri, știință, politică) universale. Stalinista convertită, maoistul necizelat, catolicul încă preot și arivistul care nu reușește sunt tipurile, printre altele, ale unei vaste și grotești comedii umane. Măști schimonosite ale acestor guvernante ipocrite și ale altor modele de virtute cu forme neliniștitoare pe care Goya a știut să le schițeze. Sicofanți, delatori, iată consecința unei societăți de supraveghere. Aceea în care riscul zero este promovat ca ideal de viață
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
răscumpărare în puritatea angelică a unui copil, "un copil abandonat în miezul celei mai vaste răspântii, sufletul" ( Fragmentele, 78, în op. cit., p. 119), așa cum apare deseori la Dan Damaschin. Acum el ia Totul în pază: "peisaj lăuntric după cutremur/ relief schimonosit, devastat/ prăbușiri în sine/ gemete fără ecou/ naufragiu în absența niciunui martor/ Dumnezeu pâlpâie fără vlagă într-un ungher:/ degerată, o mână de copil îl ia sub ocrotire" (Pustiitorul, în op. cit., p. 191). 63 Vol. Prezența, Editura Pontica, Constanța, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se despărțise de el nu acum, ci în urmă cu 37 de ani). Mă conving însă repede că bănuiala mea nu are temei: plânge de-adevăratelea, așa plânge ea. Și tot așa plâng și eu: cu lacrimi puține, cu fața schimonosită și corpul zguduit de un cutremur lăuntric. Așa am plâns-o chiar pe ea, după 26 de ani, când a murit. * Astăzi, 12 august 1990, se împlinesc 35 de ani de la moartea fratelui mai mare al mamei (eu sunt cronicarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]