134 matches
-
forme clinice cu stări de agitație gravă și prelungită în care sunt incluse următoarele: - forma circulară, - forma agitată, - forma periodică; 6) catatonia; 7) formele paranoide; 8) confuzia verbală sau schizofazia. K. Leonhard (1957), făcând un studiu extrem de amănunțit al psihozei schizofrenice, descrie 22 de forme clinice, grupate în două clase principale: I) Schizofreniile nesistematice în care sunt cuprinse următoarele forme clinice: 1) schizofrenia afectivă, 2) schizofazia, 3) catatonia periodică. II) Schizofreniile sistematice care cuprind următoarele forme: 1) schizofreniile sistematizate simplu: a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai reveni. R. Tölle, când se referă la psihozele ciclice, subînțelege următoarele forme ciclice: 1) Psihozele anxioase și de extaz în care intră psihoza anxioasă pură și psihoza paranoidă anxioasă. Fig. pg. ms. 335 Predispoziție ciclotimică PMD Boala afectivă Predispoziție schizofrenică Psihozele delirante cronice Schizofrenia Psihozele atipice Schizofrenia afectivă Ciclofrenia Personalitate normală Psihozele de involuție (depresia, melancolia) Crizele de adolescență (bufeele delirante) Psihozele simptomatice (toxice și infecțioase) Reacții ipohondriace Reacții nevrotice și isterice Psihozele organice cerebrale Reacții depresive Afecțiuni organice Factori
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest aspect. W. Walcher face o analiză a psihozelor endogene, căutând să desprindă existența unor relații dintre psihozele afective și psihozele din grupa schizofreniei. În analiza sa, acesta ia în considerație, următorii factori psihopatologici: - predispoziția ciclotimică, specifică psihozelor afective, - predispoziția schizofrenică, specifică psihozelor din grupa schizofreniei, - afecțiunile organice cerebrale cu tulburări psihice asociate, - factorii psihogeni. Din analiza comparativă a „naturii endonului”, a endogenității și a „naturii psihogene”, se ajunge la stabilirea unor relații psihopatologice așa cum se poate vedea din schema pagina
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologice așa cum se poate vedea din schema pagina 303???. În această reprezentare schematică, personalitatea normală ocupă un loc central, între „polul endogen” și „polul exogen”. De o parte și de alta se dispun, la polul endogen, predispoziția ciclotimică și predispoziția schizofrenică, iar la polul exogen, se dispun, de o parte și de alta, afecțiunile organice cerebrale și factorii psihogeni. Între aceștia se interpun formele clinice, descrise de noi anterior, ca grupe nosologice ale psihiatriei și psihopatologiei clinice (vezi schema din pagina
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Delirurile cu structură parafrenică, cu o tematică delirantă bine sistematizată, asociată cu halucinații; adaptarea bolnavului la realitate este bună și nu se însoțește de deteriorarea personalității sale. Din punct de vedere clinico-psihiatric, Ch. Nodet distinge următoarele tipuri de parafrenii: Parafrenia schizofrenică în care delirul se exprimă printr-un tip de gândire autistă cu stereotipii, neologisme, bizarerii și care corespunde parafreniei fantastice din clasificarea lui E. Kraepelin. Parafrenia expansivă sau maniacală caracterizată prin exaltare euforică, ironii, calambururi, delir nesistematizat, dar lipsită de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Boston, 1954. Pickord, W.R., Studies in psychiatric art, Ch. Thomas, Springfield, 1967. Pierloot, R., Problémes généraux de psychosomatique, E. Nauwelaerts, Louvain, 1956. Pinel, Ph., Traité médico-philosophique sur l’aliénation mentale, J. Ant. Brosson, Paris, 1809. Piro, S., Il linguaggio schizofrenico, Feltrinelli, Milano, 1967. Platon, Oeuvres, Vol. I-II, Gallimard, Paris, 1950. Plutarch, Despre mânie, Ed. Cartea românească, Sibiu, 1943. Pöldinger, W., Die Abschätzung der Suizidalität, H. Huber, Bern, 1968. Pongratz, L.J., Psychiatrie în Selbstdarstellungen., H. Huber, Bern, 1977. Porot, A
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Dar Isocrate înțelegea perfect că omul de cultură nu poate fi un semidoct. I se atribuie lui Isocrate, pe nedrept, titlul de „părinte al învățământului umanist” (sau „părinte al umanioarelor”). Dar în Grecia elenistică nu putea fi vorba de vreo schizofrenică împărțire a culturii în „umanistă” și „realistă”. Pepaideumenos este „o personalitate integrală”, un „om total”, și nu un simplu specialist în elocință și discipline literare. Desigur, nu putem eluda faptul că omul de cultură isocratic își are centrul de greutate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fără nici un ghid care să-i ajute să aleagă obiective, subiecte și teme de studiu pertinente pentru o formare temeinică. Critica lui Bode semnala o realitate: evoluția teoriei curriculumului în această perioadă se producea profund divergent și anunța o prăpastie schizofrenică înlăuntrul posibilei întemeieri științifice a oricărui curriculum. Este totuși interesant că Bode nu l-a atacat pe Dewey și s-a aliat cu el în ceea ce privește construirea curriculumului pe baza conceptelor de inteligență socială și schimbare socială. Poziția adoptată s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
relativității existențelor: nu se știe dacă cealaltă lume, în care naratorul pătrunde printr-o „fisură” (în podeaua de lângă biroul său), este o lume fictivă, un paliativ al imaginației unui individ neîmplinit în viața cotidiană sau e rodul unei minți bolnave, schizofrenice, al unui vis-viziune cu caracter ezoteric. Naratorul coboară în lumea cealaltă, unde asistă la spectacolul teribil al unui sistem totalitar, unde viața socială și privată sunt un crud carnaval de crime reale și înscenate. Despre „lumea reală”, în care personajul
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
a asistenței sociale. Această egidă, într-un fel neutră (dar nu indiferentă) a asistenței sociale, are înțelepciunea să asambleze și să coordoneze toate instrumentele care pot contribui eficient la îndepărtarea (ștergerea) deriziunii consecințelor tulburării mentale, a sciziunii, în cazurile grave, schizofrenice a insului uman în celălalt, repunându-l (recuperându-l) într-un climat de normalitate pentru sine, cât și pentru cei apropiați (familia, comunitatea). Cred că gestiunea asupra resurselor înfăptuirii în realitate a sintagmei rogersiene de „revoluție liniștită” se află la îndemâna
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
52 și am întârziat cu un ceas la întâlnirea cu Muriel. Am luat cina la Lun Far pe Fifty-eighth Street. Muriel, irascibilă și gata să plângă pe parcursul întregii cine, realmente abătută și speriată. Mama ei crede că am o personalitate schizofrenică. Se pare că a discutat cu psihanalistul despre mine și acesta a fost de acord cu părerea ei. Doamna Fedder i-a cerut lui Muriel să se intereseze discret dacă există vreun caz de demență în familia mea. Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aici? a întrebat cineva șocat. — Sigur. Am fost în toate centrele de tratament, spitalele de psihiatrie și pușcăriile din Irlanda, a zbierat Francie cocoșată de râs. —De ce? am întrebat eu. Inexplicabil, mă simțeam atrasă de ea. — Fiindcă sunt nebună. Sunt schizofrenică, maniacă, îmi imaginez tot felul de chestii, sunt traumatizată - alege varianta care-ți place. Ia uitați-vă, ne-a ordonat ea suflecându-și mânecile, răni cu duiumul! Toate sunt opera mea! Brațele lui Francie erau pline de tăieturi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ultimilor bolnavi în stare a înregistra dereglajul lumii, ruptura și scrâșnetele ignorate de cei ce se spetesc să întrețină ritmul comediei care își tot caută finalul. Iar amicul Marga își pierde vremea cu bieții de noi, orfani schizofrenici pe planeta schizofrenică. Dacă se gândea bine, el, schizofrenicul orfan Tolea avea aproape aceeași vârstă cu Domnul Marcu Vancea, pe care Marele Scenarist din ceruri îl gonise, în urmă cu 40 de ani, într-o noapte de primăvară, spre moarte. Dintr-odată, brambura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toți tații. Domnul Dumnezeu. Blestematul de Domn Dumnezeu, stăpânul universului. Dar poate că nici asta nu e suficient. Poți vorbi cu Dumnezeul tău, sperând că te ascultă, dar, dacă nu ai creierul conectat douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru la Rețeaua Schizofrenică, n-o să-ți răspundă. Poți să te rogi cât vrei, că Tata nu scoate nici un chițăit. Poți să-i studiezi cuvântul în Biblie, dar Biblia nu e decât o carte, iar cărțile nu vorbesc, nu? Dar reverendul Bob vorbește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
interesează de la Chiusbaian? ― Un Goya. Femeia cu evantai. Ionescu simți că-i vine amețeala. ― Numai atît? Nu mergeți cu lingurița... " Sigur că nu, zâmbi Melania Lupu. Ești o nebună, draga mea, și băiatul acesta, poți paria pe oricât, te crede schizofrenică. Surâsul ei te obsedează. Îl vrei pentru tine, să-i atingi grumazul, să-i simți răcoarea evantaiului. Femeia trebuie să fie a ta." ― În momentul de față, una din aripi se află în renovare. Muzeul fiind închis, furtul va fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zis?" Nu sânt nebun", bâigui el. "Nu mă interesează asta, am strigat. Cum te cheamă?" Parcă nici nu m-a auzit. Mi-a repetat același lucru. "Nu sânt nebun". Am ieșit și i-am scris pe fișă: "Monomaniac cu tendință schizofrenică. De urmărit îndeaproape". 4 decembrie Roșcovanul mă exasperează. Încă n-am reușit să-l conving să-mi răspundă. Și acum când îl întreb cum îl cheamă îmi spune același lucru: Nu sânt nebun. Eu nu sânt nebun". Parcă nu mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
despre arestare și accident? Am scris-o când mama mea l-a întâlnit pentru prima dată pe bătrânul acela detracat. Atunci am început să-mi pierd echilibrul. De atunci am căzut mereu în jos și culmea a fost ideea aceea schizofrenică despre Partidul pentru Pace. Aceste semne exterioare nu erau decât manifestările fizice ale chinului meu interior. Setea mea nebunească de pace era fără îndoială bazată pe dorința de a pune capăt ostilităților existente în această casă mică. Nu pot decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că cele patruzeci de zile de penitență Sufi luaseră sfârșit și reușise să se proclame clarvăzătoare. Asya știa de asemenea că mătușa Feride era cea care schimba canalele, incapabilă să aleagă unul, având destul spațiu În tărâmul vast al paranoiei schizofrenice ca să le asimileze pe toate, desene animate, muzică pop și știri În același timp, așa cum tânjea după succes În multe sarcini În viață și sfârșea prin a nu duce nici una la Îndeplinire. Articolul Cinci: Dacă nu ai nici un motiv sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zis?” „Nu sunt nebun”, bâigui el. „Nu mă interesează asta, am strigat. Cum te cheamă?” Parcă nici nu m-a auzit. Mi-a repetat același lucru. „Nu sunt nebun”. Am ieșit și i-am scris pe fișă: „Monomaniac cu tendință schizofrenică. De urmărit îndeaproape”. 4 decembrie Roșcovanul mă exasperează. Încă n-am reușit să-l conving să-mi răspundă. Și acum când îl întreb cum îl cheamă îmi spune același lucru: „Nu sunt nebun. Eu nu sunt nebun”. Parcă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și repetând, ca pe o mantră, numele domnului doctor Westcott. Poate că era țicnită. Îngrijirea în sânul comunității nu era întotdeauna ideea cea mai inspirată. Simplul fapt că purta un costum bej de in nu însemna că nu era o schizofrenică periculoasă care avea să-și sfâșie hainele de pe ea și să-l urmărească pe domnul doctor Westcott la sfârșitul programului. Poate că n-ar fi trebuit să-i spună numele lui. Fără a avea habar de suspiciunile asistentei, Henrietta zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
activității voluntare. Intensitatea hipobuliei este variabilă, de la forme ușoare până la stări profunde de inhibiție, nerăspunzând la stimulii verbali și fizici. Această stare se numește stupoare și se întâlnește cu deosebire în stările depresive severe (este stupoarea melancolică), în schizofrenie (stupoare schizofrenică sau catatonică) și în confuzia mintală (stupoare confuzivă), uneori dificil de deosebit de starea precomatoasă. Hipobulia în forme ușoare și modeste apare în stările nevrotice, în unele toxicomanii, oligofrenie, demențe etc. Abulia este de fapt o hipobulie extremă, în care capacitatea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
preta la o confuzie cu cele din schizofrenie. Diagnosticul este dificil de realizat atâta timp cât există tulburări de conștiință. O stare delirantă subacută este greu de evaluat ca semnificație. Totuși, incoerența pe care bolnavul o are, diferă de disociația schizofrenică, nu este expresia unor modificări structurale ale modului de a gândi. Gândirea este numai greșită, nu și paralogică; dincolo de tulburările în cursivitatea gândirii, la bolnavul organic nu se vor găsi niciodată tulburări de tipul simbolizării și/sau neologismelor. 6. Tulburările
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
stabili, în cazul unor tulburări de vorbire și de gândire decât prin constatarea unor modificări ale clarității conștiinței, de tipul stărilor crepusculare. Tulburările de gândire din epilepsie, cu trăsăturile lor caracteristice: lentoare și circumstanțialitate, nu au nimic comun cu disociația schizofrenică. Principala modalitate de diferențiere rămâne totuși examenul EEG care, în cazul epilepsiei, este net modificat. Testul terapeutic poate fi uneori util în diferențierea celor două entități. 9. Bolile degenerative. Un număr de boli degenerative ale SNC cum ar fi coreea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
tipologie (sau o simplă diferențiere de intensitate), care separă subiectul normal de subiectul schizotim, și apoi, de schizoid și cel schizofren, ducând la binecunoscuta secvență: leptozom schizotimie - schizoidie - schizofrenie . Rămâne oarecum neclar ce anume determină trecerea temperamentului schizoid la psihoza schizofrenică, dar nu este mai puțin adevărat că un asemenea model (al cărui reprezentant rămâne Kretscher, deși puncte de vedere mai mult sau mai puțin apropiate se pot regăsi și la Sheldon sau Kahn) ridică o problemă interesantă în psihopatologia schizofreniei
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
același Ey după care se pot descrie modificări psihopatologice mai mult sau mai puțin conturate dar circumscrise la ceea ce el numea stări preschizofrenice sau preschizofrenie. O astfel de stare presupune accentuarea progresivă caracterului schizoid o : "poartă de intrare în psihoza schizofrenică" după cum o numea Ey în care o anumită organizare caracterială a personalității în care se pot "întrevedea deja trăsăturile care vor deveni, prin agravare, schizofrenice" (Ey, 1989). 2. Modalități clinice de debut ale schizofreniei. Simptomatologia schizofreniei, atât de vastă, cu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]