76 matches
-
este întâi de toate o lume dezumanizantă. Odată aruncată sămânța, răsăritul și creșterea ei deveniseră o fatalitate în egală măsură grotescă și tragică. O știau și cei care i-au preluat frânele. Memoria autorului depune mărturii elocvente pentru a adeveri schizoidia, conformismul, cinismul aparatului comunist, într-un sistem care n-a făcut decât să articuleze și să invadeze existența cu o utopie ce li s-a năzărit unora că bântuia pretutindeni. Apoi, prin contagiune, li s-a părut tot mai multora
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
să frizeze, de-a dreptul, natura. Nici măcar prin resemantizări periodice. Altminteri, pe măsură ce înaintează către actualitatea aparentă a literaturii postbelice, notațiile devin din ce în ce mai interesante și se emancipează în tot mai mare măsură de imperativele citatelor. Cu - uneori - o radicalitate susceptibilă de schizoidie. Abordarea celebrei "competiții continue" invocate de Gheorhe Crăciun deține, de departe, supremația: În aceste condiții, nu ar fi poate inutil să plasăm articolele și studiile lor teoretice sub același regim care se aplică lumilor ficționale. Discutarea Ťficțiunii teoreticeť s-ar
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
amintirea lui./ nici unul nu cred că mai avem trup/ sîntem vîrîți pînă peste cap în irealitate/ morții se întorc la noi/zboară prin văzduh că libelulele/ că stelele căzătoare" (Așteptînd viitorul în regiunea ireala). Sau această, așijderea tipică, consemnare a schizoidiei eului, proiectată în dedublare cosmică, într-o teorie a dedublării, în care iluzia speculara induce iluzia realului însuși: "regiunea aceasta este luminată de doi sori. nu sînt sori luminosi-orbitori. nu sînt nici macar sori inverși sori negri. sînt niște bieți sori
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
culise pe care, înainte, simpla focalizare le deferea, fără recurs, intuiției libere. Distanța dintre cel care concepe, neapărat în scris, povestea și cei care, neapărat rătăciți, o trăiesc e, însă, ceea ce l-a făcut pe Agopian să întrevadă în această schizoidie a ipostazelor posibilitatea - singulară - a adaptării. Nimic, nici măcar piesele propriu-zise, nu s-ar fi pretat unei montări în această măsură aproape imperativă. Romanul Ziua mâniei (ce titlu formidabil !) ar trebui reconsiderat și transferat, în dauna altora, supraestimate, spre fruntea clasamentului
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
la ascetism, al artistului însuși. Sau, mai exact, imponderabilul organ al credinței și al devoțiunii este contrapunctat prompt de organul celălalt, evident ponderabil, care se smulge din ceața peliculei alb-negru și se odihnește molcom pe coapsă ori pe unde apucă. Schizoidia unei asemenea viziuni este doar aparentă. Ion Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
Oana Soare In volumul al III-lea există două proze derutante, o altă consecință a schizoidiei auctoriale, sub semnul căreia evoluează întreg romanul. Ele sunt Vântul de martie și Fuga. Dacă orientăm vârful compasului spre Vântul de martie, tendențiozitatea romanului e frapantă; dacă îl așezăm pe Fuga, Cronica de familie este un recviem. Viziunea asupra aristocrației
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
mare gîndire concentrată asupra mea", "nefericit în fericire", "de necrezut cît de ușor mă basculez de la încredere la disperare și paranoia") certifică tocmai acel artificial "autentic" al trăirilor scriitorului adevărat, cel zilnic sfîșiat de ființa duală care e, suferind "de schizoidia vieții duble". În fraza "sînt un foc de artificii emoționale", accentul cade alternativ cînd pe "artificiu", cînd pe "emoție". Creșterile și descreșterile, vîrfurile de expresivitate și căderile în derizoriu asigură, în fond, un echilibru emoțional vital celui hipersensibil pe care
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
la ascetism, al artistului însuși. Sau, mai exact, imponderabilul organ al credinței și al devoțiunii este contrapunctat prompt de organul celălalt, evident ponderabil, care se smulge din ceața peliculei alb-negru și se odihnește molcom pe coapsă ori pe unde apucă. Schizoidia unei asemenea viziuni este doar aparentă. Ion Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
Și, împotriva Cuvântului, neostenita lume se tot rotea/ În inima Cuvântului tăcut” (Miercurea Cenușii, p. 223). Dăruirea totală unei cauze, unui crez, iată esența cugetării, a acțiunii și a scrisului lui T.S.Eliot, care a devenit tot mai conștient de schizoidia societății contemporane lui și a aspirat ca, măcar prin poem, să refacă unitatea primară a cugetului și a sensibilității. „Aici imposibila unire/ A sferelor existenței e reală/ Aici trecut și viitor/ Sunt cucerite și împăcate” (Patru cvartete, p. 391).
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
scoată din psihismul ei abisal Umbra, iar Thomas procedează până la un punct asemenea unui medic psihiatru. Numai că Nina este mult mai fragilă decât crede el, tensiunea uriașă o frânge în două, o parte este doctorul Jekyll, celălalt domnul Hyde. Schizoidia se realizează perfect în timpul spectacolului și ea provoacă tragedia, dar și beatitudinea transfigurării personajului care este captat deplin în ficțiunea pe care o întruchipează. Ceea ce regizorul ne lasă să întrevedem pe parcursul evoluției Ninei către „perfecțiune” este o dimensiune patologică a
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
însă, egal cu sine indiferent dacă pictează pentru sala de expoziție sau pentru spațiul amplu al unei catedrale, pictorul român trăiește încă - și va continua să trăiască astfel pînă în momentul coliziunii sale cu postmodernitatea - într-o subtilă și spectaculoasă schizoidie filosofică, estetică și stilistică. Pentru sala de expoziții el lucrează la fel de liber, de imprevizibil și, la rigoare, mînat de aceleași elanuri insurgente ca și cel occidental, dar o dată pus în fața unui program eclezial, în fața unei provocări a sacralității, el rememorează
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
cinstiți, persecutați de bătrînii birocrați", sau "bătrînul activist își reevaluează faptele din trecut și își face autocritica pentru vechile greșeli". Concluzia acestei cărți deosebit de incitante, constituie, ea însăși, o provocare; după ce lansează ipoteza unei posibile interpretări în cheie "barocă"a schizoidiei literaturii comuniste (și în special a aceleia din epoca de aur), criticul conchide că literatura propagandistică este departe de putea fi rezumată în cîteva cuvinte disprețuitoare, dacă avem în vedere doar impactul colosal pe care l-a avut asupra mentalităților
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
vorbesc despre cărțile "Profesorului", fie că povestesc scene autobiografice. Pentru toți, Zaciu este împletirea ciudată a unei dimensiuni academice, rigide chiar, și a unei laturi polemice, mai apropiate de literatură, de partea "zbuciumată" a culturii. Nimeni nu uită să sublinieze schizoidia care pare să-l fi sfîșiat pe acest om. Bineînțeles nu e vorba despre un diagnostic, ci doar despre o observație asupra retoricii celor invitați să-și invoce profesorul sau prietenul. Trecem peste faptul că acest tip de dialectică a
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
dat încolo, regizorul își manifestă disponibilitatea de a-i ucide rând pe rând pe toți cei care îi ies în cale, folosindu-se de identitatea să de împrumut, Viorel. Ambiguitatea dintre regizor și actor este întreținută deliberat, așa cum este și schizoidia pe care și-o impune regizorul. El stă în fața camerei al carei unghi l-a reglat singur și își (s)pune povestea că orizont de posibilitate într-o dimensiune paralelă, aceea a filmului. În acest caz ar trebui să citim
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
Voluntari vorbea în limbi, cofetăria de la Teiul Doamnei vindeca prin punerea mâinilor, Teatrul Mic împiciorongea șontorogii, biserica Anglicană dădea foc catargelor toamnei, ivite la orizont, cu o lentilă tatuată. Și câte și mai câte giumbușlucuri! Dacă există fericire în singurătate, schizoidie, grafomanie, glosolalie, anorexie, apraxie, ataxie, dacă era reală starea de Bardo a meditației concentrate, dacă întîiul dintre chakras, divinul Sahasrara, sfera de foc radiind în creștet din deschiderea brahmanică, este adevăratul ochi cu care construim lumea, eram fericit, trăiam în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ce însemnează asta? Apăi, de vreo două săptămâni, pikamerele duduie, tractoarele tractoresc, minoritățile trudesc, sâmbăta și duminica. Ceea ce n-ar fi deloc rău, dacă n-ar interveni, pentru un om nu foarte atent la ce se întâmplă în jur, o schizoidie cumplită... Unde e liniștea de anțărț? Unde sunt parcările, plimbările mele liniștite cu câinele pe timp de weekend? Oare s-au dus? Chiar trebuie să fiu trezit sâmbăta la ora 9 a.m. de cântecul batozei ce dă naștere unui părculeț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
îi plac inocenții razna (Dora din Nevrozele sexuale ale părinților noștri, Tugati din Krum, Petr din Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele), neputincioșii psihedelic de fragili, sacii de box umani care se blochează în propria lor angoasă și schizoidie, care alunecă în singurătate bâjbâind după fericire. Radu Afrim concentrează în spectacolele sale „mediul terapeutic“ al eroilor labili psihic, tăvăliți în cotidiana nevroză partajată cu o candoare de cele mai multe ori la limita cruzimii. Personajele sunt cursanți ai fericirii În And
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
aceste detalii fulgurante, inconsistente, Îmi par infinit mai revelatoare decît marile evenimente din viața unui om. „Să exiști În oglinzi paralele / sanșa de-a răsplăti două patrii deodată“ - să fie această dorință expresia unei sciziuni a eului, o formă de schizoidie, necesitatea unei confirmări reale de existență paralelă În ființă și În neființă sau poate În planul biologicului irezistibila chemare de a fi bărbat și femeie În același timp - imperativul unei celule bătrîne pulsînd uneori În paleoencefal, o reminiscență androgină aspirînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
anteriore. Majoritatea narațiunilor se plasează în aceeași formulă mixtă - notația cotidianului și parabola -, de astă dată orientată orientată spre surprinderea aspectelor sordide, kitsch ale realității. Secțiunea Comedii reale prezintă în manieră aparent ilară cazuri bizare și tragice (un caz de schizoidie, în Robertina, un dușman de clasă), Tragedii inventate supun analizei situații existențiale neobișnuite, modelul predilect de personaj fiind insul cu evoluție interioară obscură, care își confecționează obsesii (Un destin, Portret din memorie), iar sub genericul Tragicomedii din viața de zi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
desfășoară sub semnul provizoriului. Trăsătura esențială a relației autorului cu personajele sale, În literatura scrisă de Jean Rouaud, este solidaritatea, dar nu una declamatorie, nu una care să fie investită cu valoarea exemplului și, În același timp, fără a presupune schizoidii. Ceea ce trebuia să moară În personaj a murit: subiectul. Personajele lui Rouaud (uneori asemenea celor ale lui Anatole France) fac parte dintr-o generație care nu-și mai scrutează existența tragic, care nu și-o mai Împlinește În discuții Între
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
critica culturală din veacul al XIX-lea: Mathew Arnold, John Ruskin, Oscar Wilde, cărora le dedică unele din cele mai subtile pagini. Întorcând cu dexteritate discursul intelectual modern pe celălalt sens, teoreticianul descoperă în potențialul ludic al literaturii cheia depășirii schizoidiei ereditare a psihicului colectiv occidental, marcat de o diferire agresivă perpetuă: între spirit și corp, între iubire și ură, între artist și filosof, între savant și preot, între ordine și transgresarea ei, între competiție și cooperare. S. se situează înăuntrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
schizofrenice; fapt care a făcut pe unii autori să o compare, simbolic, cu „o orchestră fără dirijor”. În ceea ce privește manifestările psihopatologice, specifice grupului psihozelor schizofrenice, A. Porot distinge următoarele aspecte, care sunt considerate ca „forme clinice” în acest cadru nosologic: a) Schizoidia reprezintă tipul de constituție mintală realizând terenul predispus, însă neobligatoriu, pentru dezvoltarea clinică a schizofreniei. b) Schizomania este forma minoră de schizofrenie, cu o evoluție clinică în bufee episodice și care se prezintă sub forma unor reacții de inadaptare la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a ocultei perpetuări a Cîntării României (de data asta fără achiziții de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste) și o Caribdă a tuturor provocărilor internaționale, între nudul, peisajul și natura moartă tip consignație și ultimul cri al "instalațiilor". Pactul schizoid. Această schizoidie, care, da, da, se manifestă chiar în forul aceluiași artist. Și nu e vorba de artistul de mîna a treia, ci de cel întrucîtva emblematic. Nevoit, datorită asprimii vieții de fiecare zi, să producă, o dată, pentru galerii cu vad pestriț
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
carismatică. În ultimă instanță, doar ea contează. Bilanțul pe națiuni, ca în sport, nu e relevant aici, în această lume a tuturor evanescențelor. E de așteptat deci, n-avem încotro, momentul apariției individului excepțional. Și, pentru că tot am pomenit de schizoidie, să aplanăm un pic lucrurile, să nu ajungem cu ele pînă în pragul ospiciului. Nu e cazul. Să fim rezonabili: alienatul nefiind chiar atît de grav, atunci nici alienistul nu are de ce să fie chiar atît de maniheist în punerea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi construite, într-o manieră bizară, prin înțesarea metaforelor sau a nucleelor liricoide sau eseistice pe un vag schelet epic. Cultivarea fragmentarismului și a rupturilor epice sau finalul, imprevizibil, obscurizează și mai mult conținutul unor scrieri ce par emanația unei schizoidii auctoriale. În general, aspectul de incoerență vine din amalgamarea mai multor formule tematice și narative, din beția de cuvinte sau din incapacitatea scriitorului de a fixa un palier epic. Calul troian este o istorie insolită, care se alcătuiește ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]