181 matches
-
Montesquieu și Rousseau și s-a răspîndit imediat, devenind fermentul ideologic al revoluțiilor franceză și americană și contribuind decisiv la nașterea democrațiilor moderne, deci a majorității statelor europene. Ieșit victorios asupra spiritului Vechiu-lui Regim, iluminismul a deschis calea romantismului, a scientismului (Renan), a determinismului, în detrimentul religiei, al moralei, al metafizicii etc. Rațiunea a prins a se elibera de constrîngerile credinței, știința ca încarnare a rațiunii devenind ea însăși un obiect de cult, de credință. În L'Avenir de la science, Renan își
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
liberale ale individualismului, umanismului, nu pot fi repuse în chestiune. Ceea ce este posibil și necesar, este o temperare a exceselor liberale, o rearticulare sau rearmonizare a elementelor dominante și celor dominate. Pentru aceasta, trebuie găsite expresii noi valorilor holiste refulate. Scientismul a putut progresa cum spuneam grație înlocuirii religiei ca ghid de comportament. Locul liber (de ce liber?) trebuia într-adevăr să fie umplut, dar nu printr-o idolatrie a științei. Consensul democratic se fondează în jurul ma-rilor principii etice, care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ma-rilor principii etice, care trebuie să inspire și să controleze aplicațiile științei, ca și revărsările ideologice. Astfel, critica necesară a modernității se poate face în numele unui ideal care nu-i este străin și care nu implică respingerea sa radicală. Refuzînd scientismul, naționalismul, egocentrismul, nu se renunță la principiile care constituie idealul umanist și care sunt la baza ideii înseși de democrație. Statele existente actualmente, în grade diferite desigur, sunt încă departe de a reprezenta o încarnare perfectă a acestei generoase idei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
2003) dispune ordonarea substanței poetice în funcție de sinteza între perspectiva filosofică metafizică și fervoarea mistică a credinciosului. Adecvat însă mai degrabă registrului clasic, bucolic, decât redării prin vers a subtilităților conceptuale, stilul nu reușește întotdeauna să evite alăturările metaforice sterile ori scientismul ostentativ. Privite în ansamblu, scrierile lui S.-P. poartă marca unui efort artistic și ideatic destinat să le confere altitudine. Dar când încearcă să consemneze mai mult decât simple ipostazieri ale chipului lumii, poetul își complică, își îngreunează discursul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
1902). Așadar pentru Lenin, legitimitatea luptei comuniste nu este fondată pe o ideologie, ci pe o știință obținută dintr-o dogmă provenită din texte sacre - îndeosebi de-ale lui Marx - a căror decriptare cade în sarcina intelectualilor revoluționari. Amestec de scientism și de utopie*, leninismul* și apoi marxism-leninismul* devin creuzetul unei credințe laice care va permite să se explice și să se justifice totul. După Revoluția din Octombrie* și publicarea în 1924 de către Stalin a Principiilor leninismului, marxism-leninismul a fost extins
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care modul de producție capitalist îi hărăzea mizeriei și sărăciei materiale. Marx și Engels* s-au erijat în profeți, reactivând fantasma Pământului făgăduinței, promițând tuturor „oropsiților vieții” o lume a dreptății, a egalității, a fraternității. Acest amalgan fără precedent de scientism și mesianism, de rigoare metodologică și de religiozitate mistică explică succesul considerabil al marxismului într-o perioadă istorică în care capitalismul provoca societății grave leziuni sociale și în care idealurile democratice abia începeau să prindă rădăcini pe continentul european. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu dușmanul, ceea ce-l face pe revoluționar să fie „dur”, călăuzit doar de pasiune și de „calculul rece”, neavând decât „dispreț pentru morala socială”, „romantism” și „sensibilitate”. Cernisevski îl descrie pe revoluționarul profesionist, „acest monstru lugubru” care știe să îmbine scientismul și acțiunea radicală pentru a se înstăpâni asupra istoriei și a concretiza promisiunea de fericire comună. în 1902, în Ce e de făcut?, Lenin amintește că „numai un partid călăuzit de o avangardă poate să îndeplinească rolul de combatant de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sa Flacăra, pentru a le „inspira tinerilor o idee vie” despre viitorul în construcție. Plagiind utopia lui Campanella, el elaborează celebrul plan de propagandă sovietică, plan copiat după frescele edificatoare din Cetatea soarelui. Chiar și Lenin știe să combine utopia, scientismul și activismul în discursurile și programele sale, pentru a-și impune linia politică; în martie 1918, el anunță dispariția politicului în favoarea unei gestiuni raționale a abundenței, sub autoritatea organizațiilor muncitorești, sfârșitul comerțului și al condiției salariale, reducerea zilei de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
absolut (interesul propriu) și la o unică dimensiune (funcția de producție sau funcția de consum). Excesului de pozitivism și formalizare din mainstream economics aplicarea indistinctă a metodelor științelor naturii la studiul fenomenelor și acțiunilor sociale pe care Hayek îl numea scientism sau pretenția de știențificitate îi sunt contrapuse reflecția logică și analiza critică din tradiția umanioarelor. Frag-mentării individului și compartimentării acțiunii economice din actualele științe sociale le sunt concurente completitudinea ființei umane și complexitatea acțiunilor sociale din vechile și profundele domenii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de a-i oferi acesteia o demnitate științifică similară cu aceea pe care o au biologia și fizica. Se afirmă deseori că În afară de știință nu putem afla vreun adevăr demn de respect. Desigur, este o afirmație scientistă și nu științifică. „Scientismul reprezintă o generalizare fără dovezi, o filozofie neinspirată care se deghizează În știință sau Într-una dintre consecințele sale. Asta o califică drept un virus al minții [...]. Majorității discipolilor scientismului nu le pasă și poate că nici nu conștientizează faptul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
de respect. Desigur, este o afirmație scientistă și nu științifică. „Scientismul reprezintă o generalizare fără dovezi, o filozofie neinspirată care se deghizează În știință sau Într-una dintre consecințele sale. Asta o califică drept un virus al minții [...]. Majorității discipolilor scientismului nu le pasă și poate că nici nu conștientizează faptul că dețin această filozofie, dar atunci când scientismul este adoptat la modul serios, el devine un fel de pseudoreligie, oferind un scop vieții și un ideal pentru care adepții săi să
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
filozofie neinspirată care se deghizează În știință sau Într-una dintre consecințele sale. Asta o califică drept un virus al minții [...]. Majorității discipolilor scientismului nu le pasă și poate că nici nu conștientizează faptul că dețin această filozofie, dar atunci când scientismul este adoptat la modul serios, el devine un fel de pseudoreligie, oferind un scop vieții și un ideal pentru care adepții săi să lupte. Trecerea la această puternică formă de scientism pseudoreligios derivă adesea din doi factori Înrudiți: o deziluzie
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
nu conștientizează faptul că dețin această filozofie, dar atunci când scientismul este adoptat la modul serios, el devine un fel de pseudoreligie, oferind un scop vieții și un ideal pentru care adepții săi să lupte. Trecerea la această puternică formă de scientism pseudoreligios derivă adesea din doi factori Înrudiți: o deziluzie resimțită față de vreun tip de religie tradițională și descoperirea faptului că știința este minunată și pare să ofere sens și valori, pe lângă cunoaștere” . Progresul Înregistrat de știința biologiei În Secolul XX
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
în dizgrația regelui Iacob I și este închis în turnul Londrei, pentru primire de mită, servilism, disimulare și datorii enorme. Francis Bacon Considerat unul dintre creatorii empirismului, acordă toată atenția experimentului. Este întemeietorul metodei inductive, numită și "metoda baconiană a scientismului". Este cunoscut pentru ideile sale liberale și reformiste. Metoda sa de investigație aduce o contribuție însemnată epocii industriale a primei jumătăți a secolului al XVII-lea. Metoda constă în investigarea cauzei fenomenului în trei feluri: a) prin acceptare; b) prin
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
teoriei dispariției speciilor prin catastrofe naturale. Cercetările și concepțiile sale, publicate în volumele intitulate Histoire Naturelle ("Istoria Naturală") influențează pe Lamarck și pe Cuvier. 101 Isidore Auguste Marie François Xavier Comte (1798-1857) sau Auguste Comte, filosof francez, fondatorul pozitivismului sau scientismului. Promovează ideea utopică a lui Henri de Saint-Simon despre o filosofie bazată pe știință, ca o încercare de a îndrepta nelegiuirile Revoluției Franceze. Pozitivismul său influențează pe Karl Marx. Concepția lui propovăduiește altruismul ca o religie a umanității. 102 Claude
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Călinescu a apelat în realizarea istoriei literare la o iconografie variată (facsimil de coperte, fotografii, caricaturi, pagini de reviste, semnături), la citate expresive. Principiile și metoda sa istoric-literară au fost definite în unele lucrări. G. Călinescu s-a ridicat împotriva scientismului pozitivist și a conceput istoria literară ca pe un scenariu dramatic cu intrări și ieșiri, ca pe o epopee cu eroi și forme (Al. Piru). A fost o personalitate polivalentă: critic, istoric literar, estetician, prozator, poet, dramaturg. Interesat de specificul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
teoriei sociale, cât și ambiția acesteia de a dezvolta o abordare din care să rezulte că orice cunoaștere este determinată social, depinzând, cu alte cuvinte, de contextul în care se plasează subiectul-cunoscător. Într-o primă instanță, Popper denunță "(...) naturalismul sau scientismul eronat și confuz din punct de vedere metodologic, care cere ca științele sociale să învețe în sfârșit de la științele naturii ce este o metodă științifică. Acest naturalism greșit exprimă exigențe precum: să începi cu date de observație și măsurători; asta
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
criticii integratoare își pierde pentru noi valoarea strict principială, păstrându-și-o în schimb pe cea polemică, orientată într-un sens foarte exact, anume împotriva criticii indiscutabil marginale, așa cum este nu o dată ilustrată de diferitele modalități ale didacticismului, pozitivismului și scientismului steril.”1 În 1945, Cornel Regman publica în „Revista Cercului literar” din Sibiu (nr. 3/ 1945Ă articolul intitulat O imagine unificatoare asupra clasicilor, comentând, firește, Clasicii noștri, cartea lui Vladimir Streinu apărută cu doi ani înainte. Articolul a fost republicat
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
desprinse parcă dintr-un manual al clinicianului psihiatru și psihanalist. Domnul Șarl este un misionar neînfricat al efectului de piramidă, autor de notorietate al mai multor proiecte de perpetuum mobile, simpatizant al numerologiei. Personajul reprezintă ravagiile amestecului de fantasmagorii și scientism, face parte din tipologia mitomanului delirant, imun la insultele și măscările consoartei. Măști neretușate ale unei vieți de frustrări și oportunism utopic, ce nu vor pregeta să se alinieze și să servească noii puteri a realiștilor furioși. De care d1
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Apus al celor mai importante programe renascentiste, înlocuitor în bună măsură al Renașterii pentru spațiul est- și sud-est european, cu preluarea și exercitarea funcțiilor ei de înnoire și modernizare, revendicându-se, cel puțin la nivelul elaborării textelor literare, dintr-un scientism pertinent ce transformă adesea arta în artificiu și discursul în structuri retorice savante, barocul - singurul curent cu răspândire continentală - nu putea să ocolească exercițiile de factură umanistă. Textele compun și comentează acum o altă imago mundi, în termeni împrumutați din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
unei priviri asupra umanității. Or, pentru Henry adevărul despre om se află doar în lumina revelației Vieții care este Hristos însuși, Fiul lui Dumnezeu. Această exigență nu-l lasă pe Henry să piardă din vedere prăpastia dintre implicațiile antropologice ale scientismului naturalist și, respectiv, cele ale fenomenologiei transcendentale din secolul XX. Totuși, în pofida diferențelor, cele două curente de gândire modernă au ancorat omul - aproape inevitabil și definitiv - în planul lumii care, din perspectiva Vieții, este o persistentă aparență. Radicala noutate a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de ieri și nu vor fi fără îndoială nici cele de mâine. Cunoștințele noastre actuale nu sunt nicidecum adevăruri absolute și definitive, ci doar etape în istoria în mișcare a cunoașterii. Dacă nu admite acest lucru, cercetătorul pică într-un scientism reductiv și într-un pozitivism incompatibil cu cercetarea istorică"3. Și încă: "Trecutul, în special trecutul îndepărtat, nu poate fi înțeles (și cu atât mai puțin judecat) prin raportarea la sensibilitatea, la valorile și la certitudinile timpului prezent. În domeniul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui, care poartă amprenta căutării de ideal și infinit, sunt înghițite de banalitatea cotidianului. Această combinare de romantism și scientism duce la omniprezentă confuziei și a paradoxului, prin prezentarea părții inverse a valorilor. Emma Bovary este singura figură feminină în opera lui Flaubert care are statura de eroina, deoarece mai aspiră. Destinul său anunță o mulțime de alte destine tragice
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
anume iconoclasm la Platon, invocând pretinsele sale rezerve față de arta „liberală”. Este o bună ocazie pentru noi să reiterăm aici faptul că, în cazul lui, nu este vorba despre un iconoclasm provenit din disprețul generalizat pentru imagine (ca în cazul scientismului, spre exemplu). Platon refuză numai iconoclasmul constituit prin exces, cel care prin imagine epidermică sfidează sensul veritabil al modelului, semnificatul. În mod evident politicul, dacă este atât de important cum pretinde, nu poate recurge la reprezentări superficiale, la o artă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în sensul propus de Roland Barthes ca orice discurs vizual sau verbal (inclusiv fotografii sau articole de ziar) menit să satureze orizontul unei convingeri. Termenul de mit (în sens restrâns) a fost discreditat de Epoca Luminilor și mai apoi de scientism. Totuși, ceea ce azi numim politică de imagine (orizont al verosimilității istorice) este însă, la limită, tot un câmp structurat mitic. În fapt, discreditarea termenului de mit a fost posibilă în urma unei separații specifice operate de lumea occidentală între logos și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]