181 matches
-
știință, în spațiul psihopedagogic.Introducerea precizează că a venit vremea când teologia poate să-și regăsească propria identitate, într-un nou și favorabil context socio-cultural-istoric, când însăți cultura profană se vede constrânsă a recunoaște eșecul viziunii pozitivit-raționaliste unilaterale și al scientismului arogant și exclusivist.Capitolul I, intitulat PREMISELE DOGMATICE ȘI ANTROPOLOGICE ALE EDUCAȚIEI DUHOVNICEȘTI, deslușește principalele temeiuri antropologice ale educației duhovnicești. Titlurile celor 5 subcapitole vizează câteva aspecte de seamă ale problematicii fundamentale a formării duhovnicești a omului:1. Persoana umană
AUTOR CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376498_a_377827]
-
științifice ale vremii, pe care Rădulescu-Motru le-a interpretat în modalitate "personalist-energetică", de anumite "chemări" venite dinspre dominantele culturii românești vechi, cea mai importantă diind cea "personalistă", dar și de câteva "presiuni" aporetice ale timpului său. Ceea ce s-a numit scientismul lui Rădulescu-Motru poate fi înțeles și în sensul atitudinii sale de a da un conținut "științific" schemei determinismului prin finalitate, în fond, fiind vorba și aici despre neostoita sa încercare de a așeza afirmațiile filosofice pe temeiul faptelor științifice. În
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Aichelburg și Cesare Zavattini. Sunt reproduse și fragmente inedite din fondul arhivistic Pier Paolo Pasolini. Un succint profil este consacrat lui Ilarie Voronca. Dintre textele semnate de români sunt de menționat poemele în franceză ale lui Vintilă Horia, eseul despre „scientism și poetică” al lui Nicholas Catanoy, versurile lui Matei Călinescu și Ion Caraion, considerațiile epice ale lui Lucian Grigorowitsch, portretul Ilarie Voronca semnat de Horia Liman și meditațiile asupra poeticii contemporane ale lui Virgil Nemoianu. Deși pentru numerele următoare se
CORRESPONDANCES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286430_a_287759]
-
anume iconoclasm la Platon, invocând pretinsele sale rezerve față de arta „liberală”. Este o bună ocazie pentru noi să reiterăm aici faptul că, în cazul lui, nu este vorba despre un iconoclasm provenit din disprețul generalizat pentru imagine (ca în cazul scientismului, spre exemplu). Platon refuză numai iconoclasmul constituit prin exces, cel care prin imagine epidermică sfidează sensul veritabil al modelului, semnificatul. În mod evident politicul, dacă este atât de important cum pretinde, nu poate recurge la reprezentări superficiale, la o artă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în sensul propus de Roland Barthes ca orice discurs vizual sau verbal (inclusiv fotografii sau articole de ziar) menit să satureze orizontul unei convingeri. Termenul de mit (în sens restrâns) a fost discreditat de Epoca Luminilor și mai apoi de scientism. Totuși, ceea ce azi numim politică de imagine (orizont al verosimilității istorice) este însă, la limită, tot un câmp structurat mitic. În fapt, discreditarea termenului de mit a fost posibilă în urma unei separații specifice operate de lumea occidentală între logos și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
atenua caracterul oligarhic al conducerii sau care pot întârzia procesul de oligarhizare, dar nu garantează în nici un fel eliminarea lui. Așadar, nu este vorba despre o lege și încă și mai puțin despre o „lege de bronz”, expresie preferată de scientismul secolului al XIX-lea. Însă avem de-a face într-adevăr cu o tendință cu atât mai generală, cu cât ea nu se manifestă numai sub formele identificate de Robert Michels în partidele social-democrate. Chiar dacă nu suntem întotdeauna de acord
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
2003) dispune ordonarea substanței poetice în funcție de sinteza între perspectiva filosofică metafizică și fervoarea mistică a credinciosului. Adecvat însă mai degrabă registrului clasic, bucolic, decât redării prin vers a subtilităților conceptuale, stilul nu reușește întotdeauna să evite alăturările metaforice sterile ori scientismul ostentativ. Privite în ansamblu, scrierile lui S.-P. poartă marca unui efort artistic și ideatic destinat să le confere altitudine. Dar când încearcă să consemneze mai mult decât simple ipostazieri ale chipului lumii, poetul își complică, își îngreunează discursul cu
SAN-PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
și artistic constituit în Franța către sfârșitul secolului al XIX-lea, ulterior extins în întreaga Europă; denumirea i-a fost dată în 1886 de Jean Moréas. Mișcarea se manifesta însă de aproape două decenii, ca reacție la parnasianism, naturalism, la scientismul filosofiei pozitiviste. Anticipat de romantismul târziu (Friedrich Novalis, Ludwig Tieck, E. A. Poe, Gérard de Nerval) și de poezia lui Charles Baudelaire, s. exprimă starea de spirit a unei generații dezamăgite de orientarea unei culturi și de rânduielile unei societăți care
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
dărâmarea libertăților!” Argumentul era unul familiar discursului conservator; exemplul terorii, al exceselor revoluției franceze, evocat În continuare de politician, completa paralelismul . Boerescu nu a sacrificat Însă raționalismul optimist al perioadei pariziene. Dimpotrivă, el l a cauționat În permanență În forma scientismului, a atașamentului față de ideea de progres, plasându se Într-o paradigmă contrarie, teoretic, Înregimentării conservatoare. Frecventele și documentatele sale discursuri economice abundă În studii aplicate asupra Împrumuturilor , a băncilor , a rentei , mai mult decât În exemple concrete. Schițele unuia dintre
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Între prioritățile omului politic. De altfel, acesta se revendica și În mod explicit de la „știință” În luările sale de poziție. Într-o polemică purtată cu Petre P. Carp În 1876, privind rolul economiei politice, Boerescu manifesta un atașament clar față de scientism: „Sunt, d-lor, legi fixe și imutabile, după care societatea și omul Își reglează toate faptele și activitatea sa productivă [...]. Variate pot fi aceste fapte, prin care omul crează și consumă avuția; dar toate se conduc cu niște legi care
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Apus al celor mai importante programe renascentiste, înlocuitor în bună măsură al Renașterii pentru spațiul est- și sud-est european, cu preluarea și exercitarea funcțiilor ei de înnoire și modernizare, revendicându-se, cel puțin la nivelul elaborării textelor literare, dintr-un scientism pertinent ce transformă adesea arta în artificiu și discursul în structuri retorice savante, barocul - singurul curent cu răspândire continentală - nu putea să ocolească exercițiile de factură umanistă. Textele compun și comentează acum o altă imago mundi, în termeni împrumutați din
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
lui Eisner. În acest volum, el a propus și două concepte noi care s-au dovedit ulterior „devastatoare” pentru gândirea curriculară modernă: „criticismul” și connaisseurship („cunoaștere avizată”, „cunoaștere subtilă”, „cunoaștere estetică”). Primul concept a fost folosit pentru critica radicală a scientismului modernist practicat în teoria curriculumului. Connaisseurship-ul a fost contrapus „logicismului” pentru a demonstra că există și alte tipuri de cunoaștere, mai profunde decât cunoașterea bazată pe raționamente aristotelice și carteziene. Dezvăluirea posibilităților „cunoașterii estetice” i-a permis lui Eisner „reîntregirea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dar cunoașterea exactă a situației și sagacitatea lui Barrow sunt dincolo de orice îndoială. Era filosof și literat și, în consecință, se exprima ca atare. El a satirizat întreaga tradiție a teoriei curriculare americane care, în anii ’70, ajunsese la un scientism pragmatic găunos și fără orizont. Teoreticienii și designerii erau preocupați de corectitudinea corelațiilor, de diagrame, scheme, articulații, angrenaje etc. Barrow a descris situația ridicolă în care ajunsese dezvoltarea curriculară americană cu un umor impetuos. Redăm un text din 1984, pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
confuz, incapabili să o perceapă în integralitatea ei și să o exploreze în manieră holistă. Sistemul de valori impus civilizației europene de creștinism, grav avariat de iluminism și de gândirea științifică modernă, se va degrada în continuare. Ultimul său pilon - scientismul - pare afectat de seismul declanșat de teoria relativității, mecanica cuantică, relațiile de incertitudine și celelalte descoperiri stranii amintite anterior. Prima categorie de valori căzute în ruină încă din anii ’50-’60, anii antimodernismului, sunt valorile morale. S-a crezut că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Interpretation and Practice: A Hermeneutical Approach”, Journal of Curriculum Studies, 20 (5), 1988, pp. 437-448. 134. Hans-Georg Gadamer este una dintre cele mai proeminente personalități ale hermeneuticii filosofice contemporane, considerat continuator al lui Heidegger, Hegel și Nietzsche. Gadamer opune hermeneutica scientismului, considerând-o superioară și mai adecvată pentru abordarea științifică a „experiențelor” istorice, filosofice etc. Lucrările sale principale sunt considerate: Wahrheit und Methode. Grundzüge einer philosophischen Hermeneutik, Mohr, Tübingen, 1960 (trad. rom.: Adevăr și metodă, traducere de G. Cercel, L. Dumitru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
propună o rețea de idei ce nu mai are nimic de-a face cu locurile comune. Asocierile, întemeiate frecvent pe antifrază și paradox, intră într-un joc riscat, cutezător, teribilist chiar. Țintele sunt absurditatea actului critic, refuzul poeziei, tragedia limbajului, scientismul poetic și multe altele. Semnalabil și în alte lucrări, comparativismul va monopoliza în Călătoriile epocii romantice (1972) structurarea materiei și perspectiva comentariului. Tendința autorului de a inventaria exhaustiv subiectul coboară pe alocuri observația critică în descripție factologică, fisurând densitatea stilului
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
Principal susținător al curentului, în special prin romanul ciclic Les Rougon-Macquart, Zola își asumă și rolul de teoretician în Le Roman expérimental, Les Romanciers naturalistes, Le Naturalisme au théâtre (toate publicate în 1880). Marcat, asemenea celorlalți componenți ai cenaclului, de scientismul epocii, de filosofia pozitivistă (Auguste Comte, Herbert Spencer), de estetica lui Hippolyte Taine (construită pe concepția triplei determinări a creației literare: prin rasă, mediu social și moment istoric), de realizările chimiei și ale medicinei, Zola se mărturisește îndatorat mai cu
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
și de nuanțare a ideii de literatură, tensiunea se adâncește și capătă aspecte multiple. Printre ele, opozițiile dintre civilizație și poezie sau dintre literă și spirit evoluează semnificativ. Luminile sunt, pe de o parte, epoca enciclopedismului triumfal, a erudiției, a scientismului, iar pe de alta, veacul unui interes acut pentru autenticitate și pentru omul natural rousseauist, nepervertit de cultură. Într-o atmosferă de panideologism, de enciclopedism și de militantism febril, se fixează marile valori heteronome ale literaturii. Iar la antipozi, sensul
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
naționalismul autarhic. De pe pozițiile ortodoxismului, Ionescu denunța cu violență orientarea democratică și cosmopolită a luminării și a liberalismului occidental. Pentru ca rezultate să fie obținute ar trebui ca în același timp lupta aceasta antimasonică să fie purtată împotriva individualismului liberal, a scientismului, a cartezianismului și kantianismului, a democrației, a monarhiei constituționale și republicanismului (care structural sunt aproape același lucru), a socialismului, a protestantismului religios de toate formele, dar și a galicanismului catolic, a misticii individualiste de la Fericitul Augustin până la Francisc de Assisi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Încît să dea iluzia de grandoare, să pară mai mare, monumentală. . Oraș de pe lîngă Lake Michigan. . Ataturk Kemal Mustafa, 1881-1938, primul președinte al Republici Turce. . Limba unui trib indian ai cărui descendenți populează rezervații din S.U.A și Canada . Scientism creștin - doctrină religioasă fondată pe principiile americancei Mary Baker Eddy . Revistă politică și literară . Ascultă (În ital. În orig.) . Friend or enema În original - joc de cuvinte intraductibil, pornit de la expresia friend or enemy - prieten sau dușman; În engleză, enema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Evident, toate acestea mai fuseseră spuse - și nu erau descoperirea unui tânăr de 20 de ani. Dar semnificația și valoarea lor constau în împrejurările în care fuseseră rostite într-o țară dinamitată de revoluție, într-o epocă fascinată încă de scientism - un tânăr vorbește cu seriozitate de primatul "educației morale", de "deosebirea dintre dezvoltarea inteligenței și bagajul științific", de "educația voinței în iubirea de Dumnezeu și aproapele". Și, ceea ce e mai important, vorbește de "opera educativă care trebuie începută în casa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vorbit. Conturând dinamica internă a acestui proces, am folosit termenul «luptă»; «lupta pentru sens». Cu cât viața din jurul nostru se aplatizează mai mult în impersonal, cu atât mai acută devine cerința unui sens. În fața închiderilor teoretice și practice ale unui scientism ajuns la limită și ale unei organizări pur funcționale a vieții, o astfel de cerință dobândește nuanțe combative. Cu cât mai acută devine trezirea interogației existențiale, cu atât mai dramatică se prezintă căutarea. S-a amintit deja de pierderea sensului
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fragment. Obiectivitatea științifică e ca și cum ar fi situată la două niveluri: unul inferior, care este lumea cotidiană a vieții, și unul superior: interpretarea filosofică a omului din lume. La acest nivel superior și global se decide sensul sau nonsensul omului. Scientismul este scleroza celui de-al doilea nivel, o fractură a cunoașterii: o cunoaștere separată de solul ei (primul nivel) și de orizontul ei (al treilea nivel), după terminologia lui Stephan Strasser. La al treilea nivel de obiectivitate se ajunge prin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un nou spirit ce caracterizează acest angajament. În cazul nostru, acest spirit nou se configurează ca abandonare a certitudinilor metodologice pure furnizate de cunoașterea științifică pentru aventura sau «frumosul risc» al interpretării. O atitudine, deloc secundară, a ariei culturale a scientismului și a contextului psihologic ce-l însoțește, este și închiderea în certitudini metodologice. În felul acesta se ajunge la o autolimitare a cercetării, se restrânge câmpul a ceea ce putem cerceta cu ajutorul unor metodologii adecvate, și totodată, se împiedică atingerea unor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
dădea seama de dispariția dimensiunii ontologice în momentul apariției conștiinței reflexive, adică în momentul în care devenea conștient de a fi condamnat absolutului. În schimb, în cazul nostru este vorba despre un om care, refuzând o logică închisă și un scientism fără cusur, descoperă o dimensiune în care să-și situeze propriile simboluri și tendințe aluzive, anticipatoare, evocatoare. Omul lui Sartre este pasiune pentru absolut, cel despre care vorbim tinde spre Absolut, dar acceptă limita. Aceasta este și rațiunea pentru care
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]