89 matches
-
această reorientare a filozofiei, cât și de cei mai înverșunați adversari ai ei, de la existențialiști la reprezentanții Școlii de la Frankfurt. Russell și Wittgenstein erau valorizați sau, dimpotrivă, criticați și respinși ca adversari ai metafizicii, ca empiriști, ca gânditori de orientare scientistă. Adică drept antemergători și inspiratori ai unui nou pozitivism, așa-numitul „pozitivism logic“. Membri influenți ai Cercului de la Viena, cum a fost Rudolf Carnap, l-au văzut pe Wittgenstein, alături de Russell, drept un reprezentant de seamă al „concepției științifice despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
încercarea de delimitare față de concepția postkantianului Ernst Cassirer, dar modelul acestuia este detectabil în distingerea formelor culturale și în conceperea investigației filozofice a limbii ca o continuare (și o încununare) a cercetării lingvistice teoretice. Această situare de principiu pe temeiuri scientiste și critice l-a ajutat pe Blaga să urmeze cu metodă și cu realizări treptate un plan menit să fundamenteze o filozofie europeană cu specific românesc. După Blaga 378, în estul european, atitudinea față de limbă se înscrie într-o tendință
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
trece prin ele și ceea ce e dincolo de orice disciplină. Finalitatea ei constă în înțelegerea lumii actuale, unul din imperative fiind unitatea cunoașterii" (din Manifestul Transdisciplinarității), și în sensul oferit de Michel Random, potrivit căruia " În fața unei tehnostructuri izvorîte din gîndirea scientistă și reducționistă, gîndirea transdisciplinară combate închiderea într-o știință fără conștiință și deschide o nouă realitate: convergență a cunoștințelor și disciplinelor, interacțiuni între sfere de cunoaștere ce-și regăsesc unitatea pro-fundă. Întoarcere a sensului într-un echilibru în-tre rațional și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
științei normale", ordinară, spre a trece către o paradigmă nouă, extraordinară, în scopul de a realiza "o revoluție științifică"197, dar intră în paradigma filozofiei, așa cum a fost conturată ea chiar de către Dilthey. Blaga observă cu drept temei că "anomalia scientistă ia ființă în general prin aceea că spiritul științific devine ofensiv dincolo de limitele sale firești" și este "cuprins de ispita unei expansiuni, încercând să ia în stăpânire teritorii care prin însăși natura lor îi sunt exterioare"198. Putem spune că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
direcția empirismului", observă Schnädelbach 67. Avem aici o certă încercare de depășire a pozitivismului riguros printr-o opțiune de factură romantică. Sau măcar o tentativă de împăcare a celor două tendințe, așa cum se întâmplă în cazul lui Dilthey. Totuși, experiența scientistă pe care o face istoriografia continuă să vadă în "orice atitudine interpretativă, valorizantă și sistematizantă" în raport cu faptele singulare "un adaos pur subiectiv". Această experiență nu exclude însă funcția modelatoare pe care idealismul o are, până și în secolul nostru, pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
încă o dată incapabilă să-și păstreze autoritatea absolută în domeniul cunoașterii. Dar nu numai această mutație exterioară a produs subminarea autorității filozofiei. Mult mai eficient a fost erodat din interior prestigiul ei: eșecul unei cunoașteri metafizice obiective pe fondul cuceririlor scientiste, amplificarea scepticismului și recursul la interioritate au dus încă din antichitate (o dată cu scepticii, epicureii și stoicii) la dezvoltarea "filozofiei vieții". Chiar dacă s-a mai menținut vocația sistematică a filozofiei, "s-a bagatelizat" exigența cunoașterii universal valabile. "Repartizarea fiecărei sarcini capătă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofică. În ceea ce-l privește pe Dilthey, am discutat deja despre poziționarea lui între filozofia teoretică și cea practică (vezi I, 3F). Trebuie să observăm totuși că Dilthey merge până la un punct alături de Husserl. Și el are în vedere exigența scientistă în filozofie, și anume în măsura în care filozofia nu mai este privită ca simplă "o viziune metafizică" (Weltanschauung), care "se autoîntemeiază", ci este înțeleasă ca "teorie a cunoașterii" (Weltanschauungslehre), care întemeiază (vezi I, 3C). Cu alte cuvinte, atunci când filozofia dobândește responsabilități epistemologice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spațio-temporal, dar și documentologic. Totul interesează pe istoric, tot ce poate contribui la cunoașterea dramei omului în timp și spațiu. Propria lui devenire, egoistoria, intră de asemenea în ambițiosul său proiect cognitiv. E un fel de a sparge vechile prejudecăți scientiste și a transgresa vechile mărginiri, pentru a extinde la nesfârșit teritoriul dilematic al acțiunii sale. Cronica, XXV, 12 (23 martie 1990), p. 1 24 IANUARIE, AZI Ca în fiecare an, gândul ne poartă și acum spre acea zi unică din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care își propune dezvăluirea cauzelor, esențelor și legilor de mișcare ce guvernează evoluția fenomenelor economico-sociale. Doctrina economică reprezintă teoria economică activată. Ea este o teorie sau un complex de teorii, un sistem care nu se mulțumește cu o prezentare pur scientistă, abstractă și neutră a realității, ci activează corpusul de idei ce dă consistență sistemului teoretic respectiv, exprimă aprecieri, realizează judecăți de valoare, recomandă proiecte de reformă, politici economice de urmat. Pe scurt, teoria ne spune ce este; doctrina ne spune
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
această reorientare a filozofiei, cât și de cei mai înverșunați adversari ai ei, de la existențialiști la reprezentanții Școlii de la Frankfurt. Russell și Wittgenstein erau valorizați sau, dimpotrivă, criticați și respinși ca adversari ai metafizicii, ca empiriști, ca gânditori de orientare scientistă. Adică drept antemergători și inspiratori ai unui nou pozitivism, așa-numitul „pozitivism logic“. Membri influenți ai Cercului de la Viena, cum a fost Rudolf Carnap, l-au văzut pe Wittgenstein, alături de Russell, drept un reprezentant de seamă al „concepției științifice despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care își propune dezvăluirea cauzelor, esențelor și legilor de mișcare ce guvernează evoluția fenomenelor economico-sociale. Doctrina economică reprezintă teoria economică activată. Ea este o teorie sau un complex de teorii, un sistem care nu se mulțumește cu o prezentare pur scientistă, abstractă și neutră a realității, ci activează corpusul de idei ce dă consistență sistemului teoretic respectiv, exprimă aprecieri, realizează judecăți de valoare, recomandă proiecte de reformă, politici economice de urmat. Pe scurt, teoria ne spune ce este; doctrina ne spune
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente în străfundul mentalităților colective din secolul trecut, chiar din anii în care ne-am obișnuit să vedem triumfînd oficial Gîndirea raționalistă și Ideea scientistă, în conformitate cu trăsăturile sale tradiționale, avînd alături legiunile servitorilor săi din lumea de pucioasă a Infernului, Prințul întunericului rămîne el însuși eroul privilegiat al unei literaturi abundente 15. El continuă să inspke spaimă, fascinație sau măcar o curiozitate ciudată. Numărul admiratorilor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
posibil este și licit din punct de vedere etic. Ne aflăm într-o situație problematică care cere să știm ce este posibil din punct de vedere tehnic, să fim din punct de vedere științific pregătiți pentru a combate acea mitologie scientistă, gata să calce în picioare sacralitatea inviolabilă a persoanei și să nege spațiul sacrului. În sfârșit, atenția la nivel formativ și educativ față de dezvoltarea științei (mai ales bio-medicale), nu mai poate fi neglijată de tradiția catolică. Se slujește Evanghelia, slujind
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
creează evident și reacții contrare prompte, mai cu seamă din "tabăra" romanticilor. În plin tumult raționalist (deși poate că romanticii ar prefera termenul de "delir", acesta nu se pretează la asocierea cu câmpul semantic al conceptului de "raționalist"; însă obsesia scientistă a alunecat nu de puține ori în discursuri frenetice și fără suport logic ori empiric, cel puțin la fel de irațional precum pozițiile pe care le combătea), între anii 1760-1765, apare celebrul fals al lui Ossian, Fragments of Ancient Poetry Collected in
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fel de merite epistemologice, nu poate constitui sub nici o formă un vector al cunoașterii. Este, pur și simplu, o eroare de raționament a unei gândiri debile, pierdute. Frazer înlocuiește ca termen central animismul lui Tylor cu magia, care din perspectivă scientistă nu pare mai mult decât un joc de copii fără vreo finalitate practică. Dar, după cum se exprima și J. Maxwell, "magia este un fenomen de ordin social, pentru că se modifică o dată cu stadiul social. El nu corespunde unor funcții fiziologice, aceleași
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pentru narațiunile (științifico-)fantastice, în care legile fizicii și ale logicii stricte sunt suspendate, oameni de știință și critici neînduplecați ai divertismentului de masă identifică în acest fenomen germenii unui nou "ev întunecat", irațional, fantast și agresiv. Însă această inchiziție scientistă confundă planurile și exagerează interpretarea, deoarece construcțiile imaginare nu pot și nu intenționează să suplinească travaliul științific (iar în cazul în care totuși pot emite această pretenție, există suficiente pârghii pentru a le demonta)496, iar gândirea rațional-științifică nu exclude
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să elimine vechile noțiuni și să devină stereotipe. Are loc o radicalizare a definițiilor tradiționale. Definirea specificului literar continuă într-o anumită formă filonul tradițional, dar tendința reducționistă se simte din plin. Definițiile specifice devin restrictive, enunțuri foarte tehnice, specializate, scientiste. Într-o epocă de mare intensificare a studiilor zise „obiective”, științifice, pozitiviste, vechile noțiuni de frumos, estetic, artă, gust, emoție estetică sunt, dacă nu eliminate cu totul, marginalizate. Efortul cel mai însemnat de analiză și redefinire a specificului literar aparține
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
două părți le impută celeilaltei, se construiesc adesea așa-zisele date etnografice. De aceea, antropologul trebuie să asculte. El trebuie să creeze un spațiu unde să se exprime nu numai valorile, dar și întrebările și îndoielile informatorului. În faza sa scientistă, etnografia nu a recunoscut întotdeauna în informator un adevărat interlocutor. Nuanța este importantă, fiindcă termenul de "informator" depersonalizează experiența subiectivă a anchetei de teren. Dacă această critică a chestionarului (a interviului) trebuie să condamne utilizarea lui exclusivă, ar fi excesiv
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
detectare și recunoaștere) a demersului științific. Aceasta desfășurare se poate realiza pe patru direcții: 1. Raționamentul analogic, bazat pe asemănare (formă tare a izomorfismului și formă slaba a homomorfismului). El stă la baza teoriei modelelor, dar este considerat de orientarea scientistă riguroasă, drept cel mai slab mecanism de cunoaștere rațională. În schimb, în demersul magic ocupă un loc esențial. 2. Raționamentul traductiv (transductiv) implică o trecere de la un anumit grad de abstractizare la date de un grad similar de generalizare. 3
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
mai întâi asupra partidului lor și apoi asupra întregii societăți*. Singura lor morală era comandată de imperativul servirii „Cauzei”: distrugerea radicală a statului și a societății civile* și instaurarea proiectului comunist. Iar „Cauza” nu era legitimată decât prin ideologia lor scientistă și prin voința de a-și impune dominația. De altfel, încă din 1848, Marx încheia Manifestul partidului comunist într-un mod cât se poate de clar: „Comuniștii declară răspicat că ei nu-și pot atinge obiectivele decât distrugând prin violență
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
el a reușit, în cinci ani, să instaureze un regim recunoscut din 1922 pe plan internațional. și, mai ales, îmbinând cu abilitate pasiunea revoluționară, care vizează distrugerea societății existente, pasiunea utopică, care crede în posibilitatea unei societăți perfecte, și pasiunea scientistă prin care pretinde să-și justifice în mod științific politica, Lenin a pus bazele unui fenomen politic inedit: totalitarismul*. 1928-1941 Revoluția stalinistă încă înainte de moartea lui Lenin, pe 20 ianuarie 1924, bătălia pentru succesiunea lui era dezlănțuită în sânul Partidului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
legată de utopia pe care tânărul o descoperă prin intermediul romanului lui Nicolai Cernîșevski Ce-i de făcut?: personajul principal este un revoluționar de profesie care-i obsedat de emergența unei societăți perfecte, descrisă îndelung. Cea de-a treia este logica scientistă a marxismului* în care Vladimir se inițiază în 1888-1889, înainte de a întâlni primele grupuri marxiste, în 1893, și de a face cunoștință, în 1895, cu „părintele marxismului rus”, G. Plehanov, și cu marxistul francez P. Lafargue, iar mai apoi cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
afară clasei muncitoare conștiința revoluționară. în locul clasei, partidul este adevăratul actor istoric. Această inversare a rolurilor se află la originea dimensiunii totalitare a bolșevismului* debranșat de realitățile societale și pus în mișcare de utopie, de pasiunea revoluționară și de ideologia scientistă. Pe planul strategiei, Lenin impune în 1903, în programul PMSDR, noțiunea de dictatură a proletariatului; apoi, între 1905 și 1916, trăgând învățăminte din revoluția din 1905, care a fost mai curând o mare mișcare țărănească, el preconizeză alianța proletariatului cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
realitatea, sau a da satisfacție, sau a satisface obiectivitatea. Este o momeală, veselă, euforică, și este aici pentru a ascunde violența, pentru a reface fațada. Este convocată astfel în mod teatral, "bazîndu-se pe imbecilitatea și infantilismul nostru". Dar, cînd miza scientistă este criticată și demontată, miza poetică apare. Trebuie atunci să ne mutăm, schimbînd registrul și discursul. "Problemele de comunicare ridică întrebarea drepturilor noastre poetice"14. Aportul esențial al lui Legendre rezidă în elogiul cenzurii instituționale, cenzură care așază numeroși intermediari
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cu a sa filosofie neoraționalistă, ne previne dl Codreanu. Convins că realismul clasic este depășit și că modernitatea este mortiferă, Basarab Nicolescu atrăgea atenția asupra nivelurilor diferite de realitate. Revoluția cuantică ne-a așezat la o răscruce a Istoriei; ideologia scientistă, acaparând "obiectivitatea" și ignorând orice altă cunoaștere, zeificând tehnoștiința, pare a uita că "totul e pus la punct pentru propria noastră autodistrugere". Încât, o transformare urgentă a atitudinii noastre, respingând involute și chiar dispariția speciei, devine posibilă prin viziunea transdisciplinară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]