255 matches
-
pot asuma roluri similare 295. Nu cred că absența unei ierarhizări între elementele celor două „ordine” ar reprezenta neapărat un simptom al privilegierii poiesis-ului în defavoarea mimesis-ului, ci, pur și simplu, o dovadă că în epoca actuală, într-o realitate definitiv scindată, unde aproape toate funcțiile se dovedesc interșanjabile, singurul lucru imposibil rămâne accesul la adevărurile unice, definitive, date odată pentru totdeauna. 4. Tactici Și strategii (meta)tranzitive în peisajul modernismului românesctc "4. Tactici Și strategii (meta)tranzitive în peisajul modernismului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
decât simple procedee compoziționale și stilistice. Ele se manifestă - trebuie să precizăm - nu atât ca modalități de exhibare a unei autoreferențialități principiale a limbajului și a literaturii, cât mai cu seamă ca forme de reacție la stimulii unei realități iremediabil scindate (schizoidie care nu are practic prea multe în comun cu lumea occidentală a simulacrelor, în afară de aceeași inaderență la real). În poemele lui Mircea Ivănescu s-ar părea că avem de-a face cu o gamă largă de forme ale evaziunii
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
considerate mult timp drept apanajul exclusiv al prozei ficționale (narațiune, descriere, portret etc.), ea devine adeseori - chiar dacă nu întotdeauna la modul explicit - și teorie a poeziei, reușind în ultimă instanță să dea socoteală de bogăția structurală a acestei lumi, iremediabil scindate. Limbajul însuși nu mai poate funcționa în acest context ca vehicul al „transcendenței goale”, ci, asemenea oricăror corpuri fizice ale lumii actuale, se manifestă ca un obiect de experiență, printre altele, în cadrul actului de referință. În acest sens poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mimesis ne-a condus la concluzia că, încă din cultura Antichității grecești, crucială devine fuziunea (în aristotelism, de pildă) a două viziuni: cea socratică și cea rituală. Că realitatea era, și pentru autorul Poeticii, plurală, polimorfă și, în ultimă instanță, scindată, o demonstrează și faptul că el nu excludea miraculosul din câmpul tragediei și admitea ilogicul în epopee. De aici și până la a deduce ce pondere ar căpăta în viziunea aristotelică înrâurirea accepțiunii presocratice, rituale, a mimesis-ului, distanța este, desigur, destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în istorie. Ciclurile naturii, altădată proiectate în orizontul cosmic, au căpătat acum o notă de cumințenie convențională. Structurat în patru părți, Periplu (1993) reia demersul favorit al poetului - o necontenită reîntoarcere în sine sub semnul magiei orfice a corespondențelor. Conștiința scindată se proiectează însă într-o lume căreia îi lipsește exuberanța din primele poeme. SCRIERI: Dincolo de umbre, București, 1968; Discul, București, 1972; Bucuria cuvântului, Cluj-Napoca, 1974; Între pământ și cer, București, 1977; Foc nestins, Cluj-Napoca, 1980; Aripa din piatră, Cluj-Napoca, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
unui patrician, ghid sigur și generos pentru oricare biograf viitor, care nu va avea decât sarcina de a opune informația nemijlocita din scrisori acelor corecturi ce-i vor aparține. În opinia noastră, el nu va avea de tratat o fire scindata, un eu abscons ce ar trebui cercetat altunde decât în propriul dicteu. Latura nedivulgata din viață, aceea care nu aparține corespondentei, contrapunerea cu valul Mayei, ar întregi, poate un portret somatic, însă cu acele trăsături pe care eternitatea le șterge
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
poporului român, în majoritate format din țărani, ci în inima "păturii superpuse", în care elementul străin se cuibărește mult mai lesnicios. În sânul elitelor se iscă ciocnirea arheilor etnici, încât Principatele Române, apoi România, au avut parte de o nobilime scindată, în care elementul străin (și chiar cel autohton) s-a pus mai totdeauna în slujba unor interese imperiale vecine. Astfel, în loc ca elitele să fie elementul dinamizator al națiunii, ele s-au văzut în postura ingrată și absurdă de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și nu realmente situate în prim-planul unui oarecare domeniu social, cultural sau politic. "Metaliteratură", nr. 1-4, 2010 Constantin CUBLEȘAN Cum trebuie și cum nu trebuie scrisă o istorie a literaturii române Poate niciodată literatura noastră n-a fost mai scindată ca acum (nu atât literatura în sine cât cei care fac literatură) în grupuri de asalt, în bisericuțe, sinagogi, șleahte (iau termenul în sensul în care îl folosea Hasdeu, adică acela de oaste boierească polonă, desigur fără calitatea boierească și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a adus un copil cu două capete. Împăratul a cerut prezicătorilor să interpreteze acest semn. Ei i-au spus că imperiul său, asemenea acestui copil, nu-și va găsi niciodată unitatea. Dar nu e simplu să trăiești cu un suflet scindat. Mexicanul aspiră să-și recucerească trecutul și, pe măsură ce-l recucerește, se lovește de obstacole care îl împing în impas. Pentru că el nu mai poate fi nici spaniol, nici indian. Într-un sat care e aproape un cartier al capitalei mexicane
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
tăcere și câmpii în care liniștea e asurzitoare. Scindarea Mexicului a început să mă persecute și am început s-o caut peste tot. Poate că Mexicul nu e așa și l-am văzut astfel numai pentru că eu sunt un personaj scindat. Sau este și m-am apropiat de el tocmai pentru că îmi seamănă atât de mult. Mama și tatăl meu erau naturi deosebite. Probabil, eu am luat de la fiecare jumătate și, astfel, am descoperit în mine un ciudat amestec, alcătuit din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Dumnezeii pe care îi cunoaștem - nu și-a întors spatele, ci, dimpotrivă: ne-a iubit El cel dintâi așa cum suntem, cu înfățișarea noastră și cu lipsurile noastre. El a mers până la a le ascunde, iar ascunzând condiția omului păcătos și scindat, dar fără a păcătui și a se scinda, iubirea lui Dumnezeu ne-a deshis un drum cu totul nou: acela al sfințirii. Opusul sublimării care nu înseamnă altceva decât fuga iluzorie dincolo de realitatea concretă a vieții. A iubi devine așadar
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ar înfățișa ca atare”. Treptat, criteriile estetice sunt tot mai neglijate în favoarea ideologicului. Orientarea se radicalizează mai ales prin articolele cu subiecte politice, glisând între cele două extreme, dreapta și stânga, și reconstituind și la scară redusă imaginea unei societăți scindate. Colaborează cu versuri Const. R. Crișan (sub pseudonimul Radu Nour), Arthur Strobel, Mircea Streinul, E.Ar. Zaharia, Emil Maur, Octav Sargețiu ș.a. Proză semnează B. Jordan, Ștefan Alexiu. Publică teatru Const. R. Crișan și V. Dobrescu. Majoritatea cronicilor literare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288572_a_289901]
-
această fărâmițare. Vattimo mi se pare emblematic În acest sens - el vorbește despre o ontologie a declinului, dar care nu trebuie trăită traumatic: trebuie să ne Împăcăm cu această lume fără Dumnezeu, În care nu mai putem fi decât ființe scindate, dar trebuie să ne gospodărim această scindare. Aș spune că e o schimbare de atitudine față de propria interioritate, fragmentaritate, sursă de suferință pentru modernist, administrată pragmatic de postmodernistul care caută soluții pentru propriile fracturi. Oricum, ideea era că, poate, ar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Sosie (din Amphitryon-ul molieresc) își imaginează cum își va juca rolul de mesager în fața reginei. El este, rând pe rând, mesager în calitate de brav luptător, regină și alter ego admirativ. Don Rodrigue este, în primul său monolog din Cidul, o ființă scindată: fiul, apărător al valorilor clanului aristocratic trebuie să înăbușe ezitările tânărului îndrăgostit etc. Pentru a reda aceste forme subtile ale polifoniei teatrale, actorul este mult mai mult decât un simplu locutor. De pildă, un rol important îi revine modului în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un anumit nivel încolo antenele investigatorului sunt neputincioase. Dincolo de tehnicile limbajului rămâne un fior inanalizabil. III Poate că rolul ultim al poeziei, indiferent de epocă, e unul de ordin metafizic, transcognitiv; excedat de conștiința solitudinii, bântuit de sentimentul finitudinii inevitabile, scindat și anxios, întrebându-se pentru ce? ori până când?, individul se încălzește cu himere, dându-și iluzia atingerii nevăzutului și întrezărind, dincolo de iubire, de tragic și moarte, limanuri consolatoare. Toate acestea, întrețesute, participă la conexiuni febrile de caracter inductiv, unificând fervorile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
identificați prin spectrometria de masă. În condiții corespunzătoare, piroliza ligninelor dă naștere la un tip de produși caracteristici, monomeri fenolici substituiți, în care catena laterală propanică din lignină a fost scurtată la unul sau doi atomi de carbon sau complet scindată. Se creează noi legături duble în catenele laterale prin dehidrogenare. Picurile de origine ligninică din cromatograma (GCĂ sunt recunoscute ușor datorită abundenței ionilor moleculari. Spectrele de masă ale ligninei sunt diferite de cele ale produșilor de piroliză a hidraților de
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
distincți la un nivel de cca. 1μg. Protocolul se bazează pe o metodă foarte sensibilă a excitonului cuplat bicromoforic care este în special potrivită pentru compușii aciclici. Utilizarea a doi cromofori diferiți, puternic absorbanți conduce la curbă caracteristică a excitonului scindat. Curba depinde de înclinarea absolută a cromoforilor ce interacționează, de echilibrul dintre câțiva conformeri din soluție și de principiul aditivității perechii înțelepte („pair wise"). Pentru a obține curbe de referință a DC pentru toți cei patru diastereoizomeri sfingozinici D/L
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
lipsesc. La fel, grupul finic este de tip centum, în timp ce grupul ugric este de tip satem. Distincția se regăsește și în cadrul limbilor altaice. Acest fapt ar dovedi că toate aceste limbi au făcut parte, cîndva, dintr-o unitate lingvistică, ulterior scindata. Marija Gimbutas susține că indo-europenii primitivi ("populația kurganelor") au migrat în patru valuri succesive (4400-4200, 3400-3200, 3000-2800 și 1400-1200 i.C.) ducînd în cele din urmă la indo-europenizarea unui imens spațiu euroasiatic. După al treilea val, aproape întreaga Europa, Asia Centrală
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de limbi grupate în 14 subfamilii. Limbile australiene mai sînt vorbite astăzi cam de 500.000 de aborigeni (doar 2% din populația totală a Australiei), toți bilingvi. Sînt limbi polisintetice, cu un număr redus de foneme, ergative sau cu ergativitate scindata (ergativ-acuzative). Pronumele personal și numele au trei numere (singular, dual, plural); uneori pluralul se formează prin reduplicare; numele are caz morfologic; verbul are o singură categorie gramaticala care cumulează modul, timpul și aspectul; nu există numerale mai mari de trei
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
241, 244, 248, 249, 251, 255, 264, 266, 268, 270, 273, 279, 295, 306, 307, 308, 309, 311, 315, limba ~-acuzativă 204, sintaxa ~a 95, tip ~ 56, 95, tip absolutiv-~ 94 ergativitate 94, 95, 96, 125, 128, 191, 244, 285, ~ scindata 204, split-ergativity 125, 255 érgon 28, 35, 67, 94, 128 eschimosa (inupiak, inuktitut, inuit, groenlandeza) 95, 97, 98, 107, 218, 219, 223, 244, 252, 259, 266, 271, 273, 315, 320, 321, 323 eschimo-aleută 119, 121, 122, 123, 218, 219, 226
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Băsescu - B1 TV, 14.V.2007) Pot să vă spun că am dat aprobare pentru o deversare controlată. (S. Barbu, ministrul mediului - TVR1, 17.IV.2006). O variantă sintactică a expresiei în discuție, având funcție de focalizare, este construcția cu relativa scindată (GALR 2008, II: 210) ceea ce pot să vă spun/declar; în exemplul următor insistența asupra caracterului parțial al informației care "poate fi dezvăluită" maschează, de fapt, refuzul de a răspunde la întrebare: - De ce nu s-a discutat dosarul acesta? (reporterul
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
mai tulburător, de teoria dublului binom, al bilateralității eurilor, ca rezultantă a ontologiei arheului din gândirea eminesciană 26. Filosofii diferenței și ai diferanței, constatând lipsa unității ontologice din lume, au fost tentați, simultan, să elimine unitatea numită cosmos cu diversitatea scindată numită haosmos. Într-adevăr, în lumea fără lumen, totul e scindat și dezbinat. Trăim în haosmos. Ca și Bacovia, Părintele Stăniloae vede în lumea modernă (implicit postmodernă) "forța descompunerii, a coruptibilității"27. Este o lume a sfâșierii: "Orgoliul, lăcomia, mânia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a ontologiei arheului din gândirea eminesciană 26. Filosofii diferenței și ai diferanței, constatând lipsa unității ontologice din lume, au fost tentați, simultan, să elimine unitatea numită cosmos cu diversitatea scindată numită haosmos. Într-adevăr, în lumea fără lumen, totul e scindat și dezbinat. Trăim în haosmos. Ca și Bacovia, Părintele Stăniloae vede în lumea modernă (implicit postmodernă) "forța descompunerii, a coruptibilității"27. Este o lume a sfâșierii: "Orgoliul, lăcomia, mânia, pofta nemăsurată sunt factorii acestor despărțiri și sfâșieri în firea umană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
toate"32. Cel care a desăvâșit unitatea celor trei nivele ontologice natură, om, Dumnezeu este Iisus Hristos, deopotrivă om și Dumnezeu. Întruparea este al doilea act kenotic major al divinității, după cel al creației, menit să pună capăt sfâșierii omului scindat: "din puterea lui Hristos pot realiza și oamenii această operă unificatoare"33. Iată de ce creștinismul rămâne cea mai înaltă cinste acordată omului. Supraomul lui Nietzsche era o soluție disperată, o încercare de a da unitate omului cu mijloace anticreștine, radical
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
simultaneitatea dinamică a Treimii, anulând și dimensiunea spațiului ca distanță. Timpul, cum a intuit gândirea mitică (v. mitul lui Narcis și al nefericitei Echo) și cum au constatat filosofii și psihologii, nu-i decât durere, suferință, pe când spațiul este "euforic". Scindate, însă, unul de altul, angoasa-timp se deghizează în depărtare ca spațiu. Timpul învins se întoarce spre veșnicie, iar distanța devine apropiere. Omul se arată ca ființă dialogică, atunci. Profunzimea și frumusețea gândirii Părintelui Stăniloae despre timp a fost sesizată întâia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]