186 matches
-
scris Descriptio Moldaviae... tot astfel cum acest Antioh, feciorul Cărturarului, avea să devină, tot la ruși, primul poet cult al lor, de vază... Direcția noastră, nefericită, de totdeauna, a fost să fie Vestul; deși bătuți, veșnic, și troieniți de viscolul scitic.
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
francez de melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute și rituale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității. Idilicul lui Sadoveanu e în înțelesul cel mai larg asiatic, scitic (fără înnegurări slave), revărsat într-o netulburată placiditate, într-o cantitate mută. G. CĂLINESCU Temele literaturii sadoveniene? Natura, țăranul, provincia, trecutul istoric. Dar ce ne spun ele? Constituie ele „lumea” despre care scrie Sadoveanu? Sadoveanu nu scrie despre o lume
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
legătura cu înaintașii, năzuind însă, în aceeași vreme, să devină embleme ale unor noi dinastii, cu nimic mai puțin ambițioase decât cele ale întemeietorilor. Atitudinea istoristă pronunțat umanitară, cu corespondențe semnificative în spațiile vecine (sarmatismul polon sau rădăcinile hune și scitice căutate de nobilii unguri) și chiar mai departe, în Apus, atitudine proclamată de Aulă, dar fundamentată de cărturari și artiști, răzbate decisiv în „titulușurile” pe care le compun acum hrisoavele domnești, în programele iconografice ce îi convoacă pe strămoșii cutărui
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
azur: „În aur de pojarnic și spumă de scumpie, / Rostogolind apusul la margini de pământ, / Își joacă Bărăganul talazu-i de câmpie / Cu iezere de ierburi zănatice în vânt”. Foarte izbutite sunt o seamă de invernale, icoane în argint, ca Iarnă scitică, Colind uitat, Iarna de altădată sau Gânduri de iarnă. Orientat spre idilic, spre bucolic, spre stilizare, poetul nu își pierde simțul pentru elementar, pentru teluric, care irumpe în Hoți de cai, de pildă, într-un iureș de sălbăticie superbă. Cu
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
dar și într-un registru dramatic. În postura ciudată de „ghid al cometei Halley” , el se vrea un tânăr Orfeu, care să restabilească legăturile rupte între om, natură și lucruri sub semnul cântecului identificat cu existența. Poezia din Lunaticul nopții scitice (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul Uniunii Scriitorilor din România) acreditează „lunaticia” - stare de tensiune, trăire paroxistică, „barbară” și panică (în sensul lui Lucian Blaga), poetul apărând drept un „băutor de imagini tari” în fața unei eternități dumnezeiești sau
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
volumul de proză Păsări mergând pe jos (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), articole polemice și cronici literare. SCRIERI: Timpul probabil, pref. Mihai I. Ciubotaru, Chișinău, 1983; Ghid pentru cometa Halley, Chișinău, 1987; Cubul de zahăr, Chișinău, 1991; Lunaticul nopții scitice, Chișinău, 1995; Păsări mergând pe jos, Chișinău, 2001; Careul cu raci, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Leo Butnaru, Probabilitate și probitate, LA, 1983, 25 august; Mihai Cimpoi, Între idilă și dramă, LA, 1983, 3 noiembrie; Ion Ciocanu, Marginalii la un debut
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
versuri în „Tânărul scriitor” (1954), iar editorial - cu volumul Fără popas (1961). Primele volume - versificația de circumstanță, sub imperativul „comenzii sociale” fiind repede abandonată - o impun ca poet al câmpiei și satului ancestral. Idilismul este evitat structural. Imaginea Bărăganului sălbatic, scitic, bântuit de vârtejuri și de secetă, nu exclude totuși „melancolia serilor” și poezia halucinantă stârnită de „fata morgana”. La A., pastelul, alcătuit din notații eliptice și sincopate, se interiorizează, iar poezia satului depășește documentarul etnografic. Cu timpul, muncile aspre ale
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
cea mai mare parte, pe malul drept al Rinului, până la începutul secolului al V-lea în. trad.ă. Hidromel — băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă în. trad.ă. Onegesius — nobil de origine hună sau scitică, unul dintre principalii consilieri ai regelui hun Atila în. trad.ă. Mattiaci — trib de germanici aflat într-o relație mai aparte cu romanii: primiseră o insulă pe Rin, în schimbul serviciilor militare pe care le făceau imperiului atunci când acesta îi chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a cetățeanului indigen, m-am primblat prin diverse spații publice pentru a găsi sămânța de taifas necesară prezentului înscris. Primul subiect asupra căruia a trebuit să mă aplec a fost o tufă de vâsc. Acesta mi-a comunicat în limbaj scitic că, între altele, poate asigura cui o are de sărbători, șansa unei maxime fecundități, atât pentru oameni cât și pentru celelalte animale. Iluminat, am strâns-o în brațe și am oferit-o unei Ferme de Creștere a Porcinelor. Din nefericire
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
către nord, până la Carpații Munteniei si că dincolo de acești munți, în Transilvania de astăzi locuia poporul Agatirșilor. După Agatirși Herodot numește ca al doilea popor mărginaș al Sciților pe acel al Neurilor. Despre acesta spune întâi că trăiește după obiceiurile scitice (IV, 105), prin urmare că era păstor și nomad; Neurii apoi sunt din acei a căror țară a fost devastată de Darius, când acesta urmărea pe Sciți (IV, 125), două semne de pe care putem recunoaște că locuiau o regiune mai
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
din ce în ce mai fabuloase. Lângă gura Boristenului locuiau Calipizii, care erau Greco-Sciți, așezați și agricultori. Totuși se vede că ei lucrau pământul mai mult din pricina exportului grânelor către orașele grecești, decât pentru propria lor întrebuințare și că ei trăiau tot după sistemul scitic, din turme și productele lor (IV, 17, 18). Afară de regiunile ocupate de diversele popoare, Herodot ne vorbește și de râurile ce curgeau prin ele. Lucru destul de curios, că el nu vorbește de munți. Regiunea Sciției este pentru el un șes
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
lui călcare a Dacilor au intrat în țara lor prin valea Oltului, încât această împrejurare confirmă și mai mult părerea că Maris al lui Strabon, și deci și acel al lui Herodot, este Oltul. Maris este numai cât o derivare scitică a rădăcinii arice mar-apă de unde sanscritul mîra, celticul mor, goticul marei, latinul mare, slavicul mare, litvanul mares, și prin care se explică niște termeni ca Marmara, Marna, Marsala, râușor și oraș în Sicilia, Mara, pârâu în Maramureș. Maris însemna deci
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
arice mar-apă de unde sanscritul mîra, celticul mor, goticul marei, latinul mare, slavicul mare, litvanul mares, și prin care se explică niște termeni ca Marmara, Marna, Marsala, râușor și oraș în Sicilia, Mara, pârâu în Maramureș. Maris însemna deci in limba scitică tot atâta ca și apă, râu. Prin urmare deși nu se poate identifica Marisul lui Herodot cu Mureșul de astăzi, se poate admite cu siguranță că dacă Oltul, care mai târziu își schimbă numele, se numea pe atunci tot Maris
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cultivau și via si cunoșteau deci fără îndoială și cultura pământului. Herodot ne spune anume că Sciții aveau obiceiul de a bea vin curat și se spunea în Grecia că de aceea înnebunise regele Spartei, Cleomen fiindcă desprinsese acest obicei scitic. Grecii aveau o zicătoare obișnuită ce se întrebuința, atunci când se cerea de băut vin curat: «toarnă ca la Sciți» (IV, 84). Sciții însă nomazi, care trăiau din laptele iepelor și aveau ca băutură spirtoasă una pregătită tot din lapte, nu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
deplină unire, fără gelozii și fără ură. (IV, 104). Aristotel în sfârșit ne spune că Agatirșii puneau legile lor în versuri si le învățau pe de rost cântându-le. Vestitul medic grec Hipocrat ne-a lăsat o descriere, a tipului scitic în cuvintele următoare: «Corpurile lor sunt mari și greoaie, membrele groase și flexibile, pântecile atârnând, au numai păr scurt și se aseamănă foarte mult unii cu alții din cauză că sunt grași și cărnoși; femeile nu se pot deosebi de bărbați, capul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
întrebuințarea opiului. Herodot deosebește anume de Sciți un popor ce ar locui către munții Urali, tocmai prin faptul că acest popor ar avea nasul turtit, dovadă că Sciții nu-l aveau în această formă (IV, 23). Cercetarea resturilor din limba scitică, oricât de puține ar fi ele, ne va dovedi într-un chip învederat că Sciții îndeobște erau un popor de rasă arică și anume mai mult apropiat de ramura eranică din acest trunchiu. Herodot spune că in Sciția s-ar
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
latin, care înseamnă ne. Sciții dădeau, după Herodot, Amazoanelor numele de Oiorpata, din cauză că ele ucideau pe copii de parte bărbătească ce se nășteau între ele (IV, 110). Herodot el insuși explică acest cuvânt prin ucigător de bărbați, căci in limba scitică cuvîntul oior ar înseamnă bărbat și pata, a ucide. Oior nu este decât sanscritul vira, latinul vir, goticul vair, litvanul wyras, celticul gwr, bărbat; iară pata este sanscritul bad, elenicul na-vânato, latinul batuere, slavicul biti, a bate, a ucide, Un
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
nu este decât sanscritul vira, latinul vir, goticul vair, litvanul wyras, celticul gwr, bărbat; iară pata este sanscritul bad, elenicul na-vânato, latinul batuere, slavicul biti, a bate, a ucide, Un topor de aramă cu două ascuțișuri se numea în limba scitică Sagara, ^ayaQiv. Acest cuvânt stă foarte aproape de latinul securis. Sciții fiind un popor de arcași, numele lor își găsește explicația în germanicul Schütze, arcaș, și o analogie în latinul scutum. Am raportat mai sus etimologiile numelor de râuri, Porata și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
își găsește explicația în germanicul Schütze, arcaș, și o analogie în latinul scutum. Am raportat mai sus etimologiile numelor de râuri, Porata și Tiarantus, pe care le-am găsit tot in limbile arice. La acestea mai este de adaos numele scitic al Palusului - Maeotid, dat de Pliniu în cuvântul Temarunda, care cuprinde silaba arică mar, pe care am găsit-o că înseamnă apă. Inscripțiunile pontice conțin mai multe nume proprii scitice, a căror etimologie se reaflă iarăși numai în limbile arice
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
in limbile arice. La acestea mai este de adaos numele scitic al Palusului - Maeotid, dat de Pliniu în cuvântul Temarunda, care cuprinde silaba arică mar, pe care am găsit-o că înseamnă apă. Inscripțiunile pontice conțin mai multe nume proprii scitice, a căror etimologie se reaflă iarăși numai în limbile arice: ÂQady.r\q de la vechiul pers arsaka, zendic arshan, bărbat. ^naddxi]Q de la zendicul çpadha, armată. ‘Pandx^g de la zendicul rapaka, bucurie. Ov<xQddin]g de la persicul vardanus, nume propriu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
lipsi limbii pe care o vorbeau Sciții caracterul ei eranic, care se arată ca predomnitor. Cât despre Agatirși resturile limbii lor sunt aproape nule. Cele câteva nume proprii ce ni le-au păstrat Herodot, ne arată o asemănare cu numele scitice. Astfel numele etnic al Agatirșilor Aya&vQoog seamănă cu Idav&VQOog numele unui rege scit(Herod.IV,16); J^Tcaț)-yaneî&rjG este numele unui rege scit și al unui agatirs (Herod. IV, 76, 78), și aceeași finală se regăsește
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cele mai deosebite pot semăna la moravuri; apoi o asemănare a fenomenelor vieții morale la Traci și la Sciți s-ar explica chiar prea bine prin comunitatea originii lor în marele trunchiu al Arilor. Mai trebuie amintită încă și legenda scitică care făcea ca cele trei popoare principale ale Sciției să se tragă din trei frați: Agatirsos, Gelon și Scites» (Herod. IV, 9, 10). Prima pătură de popoare care istoricește se adeverește a fi existat prin Dacia sunt niște neamuri da
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
aclimatată în părțile nordice ale Istrului, ar fi introdus-o ei din sud. Îmbelșugarea vinului la popoarele tracice explică viciul lor național, beția. Autorii vechi ne spun chiar despre Geți că la ei bărbați și femei beau vinul după moda scitică, neamestecat cu apă, slujindu-se în loc de pahare, de cornuri mari de cerb și de bou, care se treceau din mână în mână.» Atheneu și Platon adaugă că au obiceiul de a bea până la deplină îmbătare.Corneliu Nepos asigură că Tracii
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Știi ce ni se întâmplă? Nu, bâiguie fata, de unde să știu? Și lumea își arată o clipă, prin clocotul și aburii de creieri puși la fiert, fața ei de putere, precum un odor de preț sclipind în bezna unui mormânt scitic. Peste zeci de ani, oameni scofâlciți și băbătii vor continua să-și amintească nuanța liliachie a unei rochii sau zgomotul ploii de aprilie, iar amintirea aceea îi va urmări mereu, mereu, mereu, mereu. Dar Iulia și Alexandru n-au vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Pompei de lut, imposibil de a fi gândit cu oameni într-însul, confundîndu-se cu pământul, părând o rană a lui, o mușuroire de furnici gigantice. Și cum totul părea pe acest orizont, lipsit de dimensiune, colosal, Felix avu intuiția pustietății scitice, învățate la școală. Aici nimic nu putea fi așezat într-un moment al istoriei, nici un monument, nici o formație a solului nu amintea vreun ev. Totul era rămas pe loc, în afara oricărei epoci, într-o absolută neistoricitate. Dacă înaintea trăsurii ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]