185 matches
-
înarmate; armamentul specific Imperiului Persan fiind în general arcul. Încă din seara dinaintea luptei armata persană se afla deja pe viitorul câmp de luptă. Darius a recrutat cele mai bune trupe de cavalerie din satrapiile estice și din rândul triburilor scitice aliate. De asemenea Darius a desfășurat și cele 300 de care de luptă scitice, pe care le-a așezat în fața celorlalte trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care de luptă din India, dar acestea
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
armata persană se afla deja pe viitorul câmp de luptă. Darius a recrutat cele mai bune trupe de cavalerie din satrapiile estice și din rândul triburilor scitice aliate. De asemenea Darius a desfășurat și cele 300 de care de luptă scitice, pe care le-a așezat în fața celorlalte trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care de luptă din India, dar acestea au avut un rol minor în luptă. Înainte de luptă, Darius a ordonat să fie
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
că la Pănade au fost făcute următoarele descoperiri arheologice: - ceramică - ulcică decorată cu motiv incizat în formă de frunză de brad; datare repertoriu: bronz timpuriu, cultura Coțofeni, se află la Muzeul Aiud, nr. inventar: 3162; - pumnal - de fier de aspect scitic, cu mâner și gardă de bronz; mânerul are capul sferic, garda este simplă și lungă, cu bara transversală a unei cruci; datare repertoriu: Hallstatt; cultura: scitică, se află la Muzeul Aiud; - daltă - din bronz; datare repertoriu: neprecizată. Ulterior istoria satului
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]
-
Coțofeni, se află la Muzeul Aiud, nr. inventar: 3162; - pumnal - de fier de aspect scitic, cu mâner și gardă de bronz; mânerul are capul sferic, garda este simplă și lungă, cu bara transversală a unei cruci; datare repertoriu: Hallstatt; cultura: scitică, se află la Muzeul Aiud; - daltă - din bronz; datare repertoriu: neprecizată. Ulterior istoria satului se înscrie în paginile de istorie a Transilvaniei și desigur, ale Blajului, unde personalitatea marelui lor consătean Timotei Cipariu se resimte din plin. Amintim un episod
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]
-
grupările rusofone care se opun noilor schimbări politice de la Kiev și doresc alipirea Crimeii de Rusia iar, pe de altă parte, grupuri de ucraineni și tătari crimeeni, care sprijină mișcarea Euromaidan. În antichitate Crimeea era locuită de triburi traco-cimeriene și scitice. Între 1441 și 1783 cea mai mare parte a Crimeii a făcut parte din Hanatul Crimeii. Între 1783-1917 regiunea a fost anexată de Imperiul Țarist că Gubernia Taurida. La 18 octombrie 1921 s-a înființat Republică Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea
Criza din Crimeea din 2014 () [Corola-website/Science/331421_a_332750]
-
tracilor conduși de Zoltes. S-a pus problema, unde se afla uniunea tribală a lui și care era originea acestui conducător. Dionisie M. Pippidi îl consideră pe Rhemaxos get, pe când Ioan I. Russu, punând accentul pe aspectul filologic, argumentează caracterul scitic al uniunii de triburi condusă de Rhemaxos și o localizează la nord de gurile Dunării. Constantin Daicoviciu propune, până la descoperirea unor documente noi, localizarea în stânga Dunării (în Basarabia, sudul Moldovei sau Muntenia) ori chiar în dreapta Dunării iar din punct de
Rhemaxos () [Corola-website/Science/311450_a_312779]
-
la nord de gurile Dunării. Constantin Daicoviciu propune, până la descoperirea unor documente noi, localizarea în stânga Dunării (în Basarabia, sudul Moldovei sau Muntenia) ori chiar în dreapta Dunării iar din punct de vedere etnic triburile peste care domnea Rhemaxos puteau fi getice, scitice sau eterogene. ne comunică că regele get Rhemaxos stăpânea pe malul stâng al Dunării poate până în Muntenia, Moldova și Bugeac dar își întindea autoritatea și asupra cetăților pontice care îi plăteau tribut, apărându-le de scitul Zoltes cu 100 de
Rhemaxos () [Corola-website/Science/311450_a_312779]
-
rezulta din aceasta că ungurii nu au făcut decât să recucerească un teritoriu pe care îl stăpâniseră înaintașii lor. Tot Simon de Keza amintește de popoarele din spațiul panonic: „După ce însă fiii lui Attila au pierit aproape cu toții, împreună cu poporul scitic, în războiul Crumbelt, Pannonia a trăit zece ani fără de rege, rămânând în ea numai străinii: Sclavii, Grecii, Teutonii, Messianii și Vlahii, care, în timpul vieții lui Attila, îi serveau ca robi.” Cronica pictată de la Viena, un document din secolul al XIV
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
în județul Albă, localitatea Crăciunelu de Jos, important centru viticol al Podgoriei Târnavelor, este menționat documentar pentru prima dată la 10 iulie 1324. Însă, pe raza satului s-au descoperit urme de neolitice, din epoca bronzului și morminte de inhumație scitice specifice primei vârste a fierului, Hallstatt, astăzi expuse în cadrul Muzeului Brukenthal din Sibiu. După anul 1324, sătul este amintit într-un act din 11 mai 1396, cu ocazia delimitării domeniilor Episcopiei Transilvaniei, iar la 16 august 1370 o parte a
Crăciunelu de Jos, Alba () [Corola-website/Science/300236_a_301565]
-
Est de Carpați, ceea ar fi în acord cu textele. Această accepțiune vagă ar putea fi interpretată ca reflectând existența unei puteri politice, o uniune de triburi, condusă de agatârși, în perioada 550-450 î.e.n. și care s-a opus expansionismului scitic. Herodot îi amintește pe agâtirși în conflict cu sciții ( IV; 78; 100; 119; 125), fapt ce s-ar opune ipotezei moderne care îi consideră o ramură a sciților. Legendă transmisă de Herodot (IV; 10),după care Skytes și Agathirsos erau
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
i (lat. "Sarmatae") erau un amestec de popoare scitice (indo-ariene), care își trage denumirea de la expresia grecească "Σαυρομάτιοι" : "Sauromatioi", adică "ochi de șopârlă". i au fost menționați mai întâi de Herodot și Hipocrate, fiind pe atunci aflați încă la răsărit de Don. Pe timpul lui August ei apar pe la gurile
Sarmați () [Corola-website/Science/300202_a_301531]
-
variantă a iudaismului încă din secolul al XVI-lea. Mai recent, în cadrul unor serbări populare câmpenești sau manifestări etnografice sunt evocate ocazional ritualuri păgâne precreștine de tip șamanic, participanții având vestimentația adecvată, constând în caftane și cușme țuguiate de tip scitic, turcic, asiatic. Zonele locuite preponderent de secui au fost grupate în secolele XIV-XV în entități administrativ-teritoriale numite scaune secuiești. Tot în scaune a fost organizat și Pământul Crăiesc, zona locuită de sași în sudul și nord-estul Transilvaniei (vezi scaunele săsești
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Rusiei. Crimeea ocupă peninsula omonimă din nordul Mării Negre. Capitala republicii este Simferopol. În antichitate peninsula era cunoscută în lumea greco-romană drept Regatul Bosforan ("Regnum Bosfori") sau Bosforul Cimerian. Populația era un amestec de triburi și ramuri de triburi traco-cimeriene și scitice. La acestea s-au adăugat mai apoi negustorii greci și apoi romanii - militari, administratori, negustori, clerici etc. Alt nume care i se mai dă în antichitate dar și mai târziu este acela de "Chersonez", mai târziu rămas pentru partea sudică
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
orașe mari (plus capitala), cu o industrie specifică resurselor de sol și subsol. Aceste unități morfologice constituie cele mai recente formații geologice pe care s-a dezvoltat cel mai tânăr relief. Poziția României între cratonul Panonic, cel Getic și cel Scitic determină structura sa geologică articulată în jurul lanțului Carpatic, parte din orogeneza alpină. Punctul unde cele trei cratoane se întâlnesc este țara Vrancei, epicentrul multor cutremure. În timp ce podișul ardelean este ridicat deaspura câmpiilor apuseană și dunăreană, la răsărit podișul moldovean este
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
de Sus, altă inscripție CIL III 7767, azi la MIT a fost adusă din Alba Iulia. Au fost găsiți și doi denari romani de la L. Verus și Maximinus. În locul denumit „După vii”, a fost distrus în urma lucrărilor agricole un mormânt scitic de înhumare, dar în urma lucrărilor a fost recuperat un mâner de bronz al unui pumnal de tip „akinakai” cu miez de fier, de la care se păstrează și începutul lamei de fier. Mânerul prevăzut cu bară și gardă cordiformă are pe
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
spre vest pe valea Savei până către Adriatică. Același istoric vede în sigini un neam iranian, dar descoperile arheologie din regiunea unde sunt plasați nu au caracteristici iraniene. În concluzie siginii probabil sunt mai apropiați neamurilor trace decât de cele scitice. i (, ) erau un trib tracic, probabil de origine iraniană, menționați de Herodot (V,) ca locuind în secolul 5 î.Hr., la nord de Dunăre și având un port similar cu cel al almezilor. Există anumiți cercetători care localizează această populație în
Sigini () [Corola-website/Science/299921_a_301250]
-
ce conținea resturi ceramice, aparținând evului mediu, iar în albia Târnavei s-au găsit o daltă de piatră și tăișul unui topor, aparținând celeași epoci. În "Valea Cetății" s-a descoperit o așezare de tip "Wietenberg", o figurină de lut scitică și . În locul numit "Poala Bradului" s-a găsit o așezare "Ariușd" și "Bodrogkeresztúr" și În anul 1902, în apropierea drumului ce duce la Cechești, s-a descoperit un mormânt celtic de incinerație cu cor de luptă din perioada "La Téne
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
puternică din România se concentreză în această zonă, la adâncimi intermediare de 60-200 km, într-o placă subdusă veche, aproape verticală. Cutremure importante din această regiune: Depresiunea Bârlad este o depresiune de subsidența situată la NE de Vrancea, în platforma Scitica, și reprezintă prelungirea către NV a Depresiunii Predobrogene. Cutremure importante din această regiune: Această zonă seismogenă aparține mărginii sudice a Depresiunii Predobrogene, delimitata de Falia Sfanțul Gheorghe. În mare, seismicitatea este similară cu cea menționată pentru Depresiunea Bârlad: activitatea seismică
Seismicitatea României () [Corola-website/Science/330765_a_332094]
-
Sfanțul Gheorghe. În mare, seismicitatea este similară cu cea menționată pentru Depresiunea Bârlad: activitatea seismică moderată (Mw < 5.3), grupata mai ales de-a lungul Faliei Sfanțul Gheorghe. Această reflectă apartenența celor două zone aceleiași unități tectonice, si anume Platformă Scitica. Cutremure importante din această regiune: Falia Intra-moesică traversează Platformă Moesică în direcția SE-NV, separând douaă sectoare cu constituție și fundament diferit. Cutremure importante din această regiune: Zona Făgăraș - Câmpulung este situată la contactul dintre Platformă Moesică și orogenul Carpaților
Seismicitatea României () [Corola-website/Science/330765_a_332094]
-
cele din Europa au purtat în vechime numele de abarimon, adică arimonii albi. (N. Densușianu, D.P.,Vol. II, pag. 237). Tot Pliniu (VI. 19. 1) scrie că: „Ultra sunt Scytharum Populi...antiqui (illos) Aramaeos (appellavere)”, adică: „alături se găsesc popoarele scitice...vechii Aramei”. C.B. Ștefanovski deduce: „Reiese că, în conformitate cu Plinius (23-79), poporul sciților, care trăia între teritoriul Daciei și munții Urali, dar, și până la poalele Caucazului, se identifică cu un singur nume «Aramei»”. De asemenea putem înțelege că „sciții în trecutul
Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
e fără de nici o îndoială, ne citează orașele Dionisopolis, Bisoi, Timum, Tirissa, Callatis, Stratonis, Tomis (locul de exil al lui Ovid), în fine Istriopolis, toate colonii grecești de negoț (Cf. Ravennatis anonymi cosmographia, IV. 6) iar Pliniu bătrânul citează ca orașe scitice Afrodiaias, Libistos, Zigere, Borcobe, Eumenia, Parthenopolis, Gerania. Pe itinerariul lui Antonin numărăm de la Silistra (Durostoro) până la Noviodunum (Tulcea) șase orașe mai însemnate; Transmarisca (Turtuoaia), Capidava, Carso, Cio, Beroe, Troimis; iar de la Novoiodunum (Tulcea) până la Callatis (Mangalia? ) două orașe: ad Salices
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
obținerii iertării, iar elegiile sale capătă o nouă formă, îmbrăcând tiparele poemului autobiografic. La început, evocă locul în care este nevoit să își petreacă viața. „Surghiunindu-mă, mi-ai poruncit să văd regiunile Pontului Și să despic cu nava marea scitică. Supunându-mă poruncii am venit pe țărmurile urâte ale Euxinului. Ținutul acesta se află sub polul cel înghețat. Nu mă chinuiește atât clima mereu friguroasă Și pământul veșnic ars din pricina gerului alb, Nici faptul că barbarii nu cunosc limba latină
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
exprimat în strădania autorilor medievali de a scoate în relief ascendența veche și nobilă a propriului popor și dreptul de stăpânire al suveranului asupra teritoriului statal 44. Cărturarii maghiari au plasat începuturile „națiunii huno-ungare“ în timpul potopului biblic, atribuindu-i origine scitică și victorii asupra unor figuri celebre ale antichității (Darius, Cyrus și Alexandru cel Mare). Almos și Arpad, căpeteniile războinicilor unguri în epoca instalării în Panonia, au fost considerate succesoare de drept ale marelui potentat hun Atilea, care smulsese altădată aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
școli scandinave, daneză și suedeză, racordată la această mișcare de amploare europeană, dar și moștenitoare a unor precise, nu mai puțin controversate tradiții literare scandinave, relativ contemporane cu tentativele lui Leibniz de asumare științifică a mitului Babel prin postularea originii „scitice” a limbilor, anume tradițiile reprezentate de Olof Rudbeck sau Jacob Brucker, în ale căror scrieri Wikander putea vedea rădăcinile viitoarei științe a religiilor 1. Convertirea consecințelor descoperirii unei religii contemporane în disciplină academică s-a însoțit - mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și mai târziu, tot mai (sau la fel de) marginal: prezența misterelor mithraice pe teritoriul Daciei nu ar constitui nici primul, dar nici ultimul „contact al acestui popor cu spiritualitatea iraniană”3, sau „în formarea poporului și a civilizației geto-dace, elementele iraniene (scitice), dar mai ales celtice au jucat un rol important; în urma acestor influențe și simbioze substratul traco-cimerian a primit înfățișarea culturală specifică, care îl distinge de culturile tracilor balcanici”4. De fapt, acest operator istoric rămâne constant secundar, întrucât interesul principal
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]