68 matches
-
de chimie care apare între mine și ceilalți, inclusiv în cazul subordonaților mei. Există persoane pe care le plac din prima, iar ei mă plac pe mine. Însă pe alții îi miros că sunt neprietenoși, cu nasul pe sus sau sclifosiți. De cele mai multe ori, îmi vine destul de greu să nu le spun în față ce cred despre ei. Vreau să zic că cei mai mulți dintre ei au trecut prin viață fără ca cineva să îi privească în ochi și să îi întrebe cum
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
bine zis, de pe jos. Mă lăsasem de fumat de ceva timp, dar parcă mi-fi prins bine un fum. Ia stai așa! Ce idee genială a avut jegosul cum de nu m-am prins, fumatul este interzis în lifturile aste sclifosite și dacă ne aprindem amândoi țigările precis o să înceapă să urle sistemul antiincendiu, poate începe și stropitoarea să curgă din tavan și rezolvăm și problema dușului cu ocazia asta. Întind mâna bucuros și îl sfătuiesc și pe el să facă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Miranda și B‑DAD stăteau de vorbă cu fratele lui, oaspetele de onoare și ginerică, care părea să fi jucat fotbal, rugby, golf și fotbal american la școala lui din Sud - una În care fusese Înconjurat În permanență de blonde sclifosite. Blonda sclifosită de vreo douăzeci și șase de ani care urma să‑i devină mireasă stătea tăcută de‑a dreapta lui și Îl privea În adorație. Ținea În mână un pahar de ceva și chicotea la glumele lui. Miranda stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acopăr tortul. Îmi ia opt minute să transform roca pentru glazură În praf. Am grijă să nu adaug prea multă apă caldă, picur apoi un strop minuscul de colorant galben. Iese o nuanță de lămâie mai decolorată: puțin cam prea sclifosit, un pic prea - cum să zic - ca rochia mamei premiantului clasei la ceremonia de absolvire a școlii preparatorii pentru facultate. Ne trebuie ceva mai vesel pentru o zi de naștere: galben-gălbenuș, galbenul lui Van Gogh. Impulsionată, mai adaug câțiva stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nici mai mult nici mai puțin decât Regina Cetății furnicilor! Ca din senin, în casa furnicii-discipol apăru, atunci, Marea Farmazoană, care-i spuse: ce vrei să faci, nesocotito? Apoi, fără multă vorbă și fără multe reproșuri, i-a smuls furnicuței sclifosite și necumpătate Piatra azurie din mână. Pe loc, le-a chemat pe celelalte Vrăjitoare, ducând Piatra, cu toatele, împreună, la locul ei din vârful cel înalt al Turnului făcut din piatră lucie ca oglinda. A fost mare tămbălău în Cetatea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
posesori a unor cărți de vizită cu numele unor străvechi familii boierești. Dar pe ea acest lucru o lăsa rece, drept pentru care nu ezita să utilizeze un limbaj adecvat mai degrabă unui gangster atunci când refuza avansurile insistente ale admiratorilor sclifosiți și cu ifose deveniți mult prea zeloși, care dădeau bir cu fugiții luați prin surprindere că frageda frumusețe din fața lor cunoștea argoul străzii și mai ales nu se sfiia să-l folosească în public. Asta spre exasperarea doamnei Sofia Hagiaturian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unde, doar să fiu aproape de casă: compromisul părea minim, nu deranja pe nimeni. În timpul unei ședințe, au fost primiți noi membri: jurau tâmpenii sub tricolor, cu vocea gâtuită de emoție. Atunci a apărut colega Gloria, de la Limbi Străine, plinuță și sclifosită ca o bombonieră. De fapt, stătea acolo de multă vreme, dar eu n-o văzusem, nu-i remarcasem aerul simpatic și trist. Tristețea ei nu conținea nimic misterios (de altfel, nu tulburase pe nimeni), era discretă și haioasă. Parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă văd din nou printre ai mei, ai noștri dacă vreți. Adică printre frații noștri, români zămisliți de daci și de romani. Mai precis, de dăcoaice și romani. Că doar n-or fi venit la luptă, în Dacia, sabinele lor sclifosite, hușchite de pe la alții! Aveau, bieții de ei, muieri puține. De aceea le-au ținut la Roma și cei care doreau neveste, au fost trimiși în Dacia. Dacii, fiind mai tot timpul beți, nu prea apreciau femeia, așa că toată lumea a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ceaușiste, un oarecare Popescu, zis "Dumnezeu", turnătoria și intrigile locale i-ar fi venit de hac, cât era el de celebru și puternic atunci, în anii '80. Întrebarea ar putea fi: de ce îl simpatiza, totuși, tovarășul Dumitru Popescu (o hahaleră sclifosită, cu aere de scriitor care îi snoba pe prostovanii de partid cu câte un neologism impenetrabil pentru mințile lor mâlite) pe M.R.I.? Poate pentru că realiza că e talentat și superior și îi plăcea să-și bată joc de șeptelul de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care pigmentează inconfundabil nopțile din Tătărași, s-a stins vremelnic, toropită de soare. De ce e așa de multă liniște? În anii din urmă, ehe!... diminețile de vară erau întruchiparea vibrantă a Infernului lui Dante, astfel încât ceasul deșteptător devenea o inutilitate sclifosită. De la trăsnetul sfredelitor al pietrișului coborât printr-un tobogan de tablă de pe terasa blocului de vizavi, transformată de un antreprenor șmecher în prima mansardă din Oancea (unde eu nu m-aș muta nici gratis, după ce am văzut cum a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un aducător de noroc și fertilitate, un simbol al dragostei, păcii și bunăstării. Dar, chiar dacă e nelipsit din casa noastră în această perioadă, nu ține vâscul prea mult după ce sărbătorile de iarnă au trecut. Adună mult praf. Crăciunica. Un cactus sclifosit, dar foarte frumos, care înflorește tocmai acum, când lumina zilei ține foarte puțin. Și, pentru că nu se dezminte de suratele ei, crăciunica nu se dă în vânt după apă, pământul în care stă trebuind să fie udat moderat și lăsat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
un aducător de noroc și fertilitate, un simbol al dragostei, păcii și bunăstării. Dar, chiar dacă e nelipsit din casa noastră în această perioadă, nu ține vâscul prea mult după ce sărbătorile de iarnă au trecut. Adună mult praf. Crăciunica. Un cactus sclifosit, dar foarte frumos, care înflorește tocmai acum, când lumina zilei ține foarte puțin. Și, pentru că nu se dezminte de suratele ei, crăciunica nu se dă în vânt după apă, pământul în care stă trebuind să fie udat moderat și lăsat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
bănuit pe cine anticipă. Subliniem în același timp că orice asemănare cu un personaj sau altul în viață este cu totul întâmplătoare și... regretabilă. Tipul nr. unu aparține, să spunem, înaltei ierarhii bancare. Este afectat, superior, distant, condescendent și iremediabil sclifosit. Agasat, mai ales, că trebuie să dea explicații unor profani, de regulă jurnaliști, în fața cărora este nevoit să se justifice. O corvoadă tot mai greu de suportat. Face mari și vizibile eforturi, din vârful buzelor, cu o voce subțire, pițigăiată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
film. Dacă voiam să am acces acolo, la ei, mai întâi trebuia să șmotruiesc la integrame. Ei erau o aristocrație fină, cum spuneam, ei te învățau cum să prepari broccoli, sau tortellini, ăștia din urmă nefiind altceva decât niște măcinici sclifosiți, fie vorba-ntre noi. Te învățau cum să-ți razi elegant flocii, cum să te îmbraci, ce-i aia feng shui. Cum să... Dădeau sfaturi și io asta niciodată n-am înghițit-o. Odată, fac cam multe paranteze, dar asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și să-mi crești copilul"... Mai tacă-ți gura, Graure, îi zice Luchian, numai porcării ies din gura ta. Io-te, bre! Nu uita că vorbesc cu un om care vrea să facă literatură, nu să compună sonate pentru babe sclifosite. Dacă n-ar fi dom' Mihai aici, ți-aș zice eu una, mormăie Luchian, ștergîndu-și iar ochelarii. Culmea știi care a fost? mă întreabă Lupu. Echilibrul de care vorbeam, precizează Graur. Le-a crăpat ălora presa. Pentru că făcuseră cercetarea doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ion în mînă. Mulțumesc, Ioane! Soacra întinde mîna, iar Ion, galben tot, îi pune banii în palmă. Cumplită scenă! Și, te rog, mi se adresează soacra, nu-i mai zice Ion, că-l cheamă Nelu. "Paștele mă-ti de babă sclifosită!", îi zic eu în gînd, privind-o scurt, apoi mă uit spre Ion, ferm decis să încep panarama: Auzi, mă Ioane, te cheamă Nelu... Nu vrei să-ți zic Nely nu, că ăsta-i nume de fată, dar ce-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vulgar, nevrednic de ei, dar un violator finuț, un violator-violonist asta e deja artă. Ei bine, nu e. Un om ca Petre n-a existat, nu există și n-ar putea să existe niciodată altundeva decît în mintea unui scriitor sclifosit și decuplat de la realitate. Mihai Călin se luptă să priponească această creatură într-o specie de realism emoțional ; caută cu îndîrjire sufletul lui Petre și chiar găsește ceva sucit și purulent în spatele cuvintelor de tinichea. E un actor serios și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fie împins. Știu. Și mai știu cum se simte asta și cum trebuie să arate, un trup care cade până jos luptându-se cu aerul, agățându-se de tufe de nimic și rugându-se ca măcar o dată, Isuse Christoase, nemernic sclifosit și corcit ce ești, măcar o dată aerul să ofere o priză. Și aterizezi într-un șanț de un metru și jumătate adâncime sau pe o pardoseală de marmură aflată mai jos cu cinci metri, și încă mai lupți când podeaua
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]