493 matches
-
Dinu C. Giurescu avansează ideea că numele ținutului vine de la „molid”. Altă teorie susține că numele „Moldova” vine de la cuvintele din limba dacă „molta” (mult, în latină) și „dava” (cetate sau apă). Bogdan Petriceicu Hașdeu susține etimologia din germanicul „meuld” (scobitură, carieră, culoar de scurgere). Autorul cărții crede că „mai apropiată de realitate ar fi cea potrivit căreia numele de Moldova derivă din cuvintele din limba dacică: molta și dava." (Cap. II Ruginoasa, ieri - pag 35). Capitolul acesta se încheie cu
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ”, OPINII, PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383940_a_385269]
-
repede care udă câmpia . În zilele Lui va înflori cel neprihănit ,și va fi belșug de pace până nu va mai fi lună” . Ps 72:5-7 Și glasul celui mai frumos dintre oameni răsună : Porumbiță din crăpăturile stâncii , ascunsă în scobiturile prăpăstiilor , arată-mi fața ta , și fă-mă să-ți aud glasul , Căci glasul tău este dulce . Cântarea cântărilor 2:14 Și iubita (mireasa ) , iată ce spune : ” Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui. El își paște
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
partea dreaptă se ridica o scară Îngustă din cărămizi. Începu să urce. I se părea că un râs sarcastic Îi Însoțea pașii. Se Întoarse brusc, gândindu-se că Îl va zări pe Veniero În spatele său. Dar era altcineva, ascuns În scobitura unui arc, care supraveghea un punct aflat de cealaltă parte a curții. Purta livreaua oamenilor lui Bargello. Îl spionau, blestemații. Se Întoarse anevoie și se duse spre dânsul cu un aer amenințător. Omul nu părea tulburat. Pe fața lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tare până ce făcea o adâncitură suficient de mare ca să poată intro duce ranga ascuțită în ea. Apoi disloca bucata de stâncă și o lăsa să cadă la picioare. Din când în când, se ridica pe vârfuri și ținea mâna în dreptul scobiturii întunecate de sub tavan. Simțise încă de la început un curent slab de aer care circula dinspre el spre adâncuri. Asta însemna că acolo, dincolo de peretele pe care se străduia el să-l sfărâme mai era o cavitate, poate tot o peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
odată fasciculul lanternei de jur împrejur și, liniștit, se declară mulțumit. Voia să coboare de pe ladă și să se apuce din nou de lucru. Tocmai se pregătea să stingă lanterna, când i se păru că vede ceva mișcându-se în interiorul scobiturii. Se opri și privi din nou acolo. Totul era la fel, nu se observa nimic deosebit. Pereții zgrunțuroși erau nemișcați. Nu se petrecea nimic neobișnuit, doar aerul rece îi bătea pe obraji. Ceva era totuși în neregulă, nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jumătate de palmă față de nivelul restului terenului. Îi dădu ocol și apoi se aplecă dintr-o dată, cercetând cu toată atenția locul. Iată aici ceva interesant! exclamă el entuziasmat. Câteva picături de culoare maronie se vedeau împrăștiate la unul dintre capetele scobiturii. La o privire mai superficială ar fi putut trece neobservate printre frunzele de pe jos. Inspectorul își scoase telefonul mobil și făcu câteva fotografii din mai multe unghiuri. Pot să bag mâna în foc, spuse el fără s-o privească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urma un fel de brâu foarte îngust, ca o poliță circulară peste care se înălța vârful propriu-zis de formă piramidală. Până acolo, piatra era netedă, fără striații ori alte rugozități care să ajute pe cineva să cuteze o ascensiune. Nici o scobitură nu se vedea în granitul cenușiu. Porni să dea ocol stâncii ca să verifice și partea cealaltă. Masivul era ca o fortăreață inexpugnabilă. Aceiași pereți verticali peste care se sprijinea polița îi găsi și acolo. Ușor jenat de soarele care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Abia ajunseseră la râpa care mărginea platoul, acolo unde începuseră să facă un pod solid de lemn, peste care să poată trece cu utilajele. Dincolo de acesta, pe tăpșanul de iarbă, dăduse peste un bărbat în vârstă, care tocmai ieșea din scobitura pe care o săpau ei. Nervos, dar mai mult mirat de îndrăz neala străinului care pătrunsese pe concesiunea lor, Boris țâșnise din mașină, pornind întins spre dânsul cu gând să-l alunge de acolo. În timp ce se apropia îl studia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe o parte dispăru dincolo de pânza de apă ce curgea de sus. Cristian sări și el repede de pe stâncă, ajungând în locul unde stătuse socrul său câteva clipe mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum într-o scobitură săpată de ape în stânca de deasupra lor. Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pace. Bineînțeles că nu avea haine de schimb. Când plecase de acasă nici prin cap nu-i trecuse că va fi nevoit să treacă prin apă. Pop se întorsese cu spatele și își făcea de lucru în parte opusă a scobiturii. Dădea la o parte niște lăstari veștejiți și înlătura bolovanii de după aceștia. Zgribulit, inspectorul se apropie și el cu gând să-l ajute. Toată treaba nu dură mai mult de câteva minute. În curând, apăru gura neagră a unui tunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din lemn numită „prepeliță”, care regla piatra superioară, o ridica și o cobora, după cum cel care folosea râșnița voia să facă făină sau crupe. Tot „prepelița” „ținea” piatra rotitoare să „calce” numai piatra stătătoare, având în partea de josă o scobitură în care intra un bolț fixat în piatra fixă. Pe marginea pietrei superioare era o gaură in care intra vârful unui lemn rotund, un băț mai rezistent al cărui capăt superior era fixat în grinda încăperii. Lemnul rotund - axul râșniței
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
parte a feței, iar părul îi crescuse foarte mult. Dar schimbarea cea mai surprinzătoare era că slăbise foarte tare. Nasul lui lung te înțepa acum arogant. Îi scotea în evidență pomeții. Iar ochii parcă i se măriseră. Îi apăruseră niște scobituri pe la tâmple. Arăta cadaveric. Purta aceleași haine în care-l văzusem și cu cinci ani în urmă. Erau urâte și murdare, jerpelite la culme și atârnau largi pe el de parcă ar fi fost făcute pentru altcineva. I-am observat mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru că ai părul ca morcovul. În schimb, Îți dau voie să reciți Ulalume, iar eu voi fi sufletul tău, Psyche. Amory s-a Îmbujorat, fericit că era invizibil sub perdeaua de ploaie și vânt. Ședeau față În față, Într-o scobitură puțin adâncă a căpiței, cu impermeabilul Întins peste cea mai mare parte a trupurilor lor, restul fiindu-le acoperit de ploaie. Amory Încerca disperat s-o vadă pe Psyche, dar fulgerul refuza să mai lumineze, așa că aștepta, arzând de nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de acel amestec straniu de fragilitate și hotărâre, acea duritate a gingășiei care o făcea să plutească în alte lumi. Buzele mele explorau fiecare porțiune din frumosul său trup, nu lăsam niciun centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
află un măceș încărcat de măceșe frumoase, roșii. Negrici pășește și el încet pe frunzișul foșnitor, privind atent spre adâncul pădurii. Se depărtează tiptil de mine, afundându-se în inima neagră a depărtării... Deodată văd în mijlocul poieniței, în pământ, o scobitură destul de mare și sunt convinsă că este vizuina unui animal. Știu că în pădure sunt și bursuci, și vulpi și mai știu că-și fac vizuinile pe terenuri mai ridicate pentru a nu fi inundate de ploi. Tehnica specială a
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
de acel amestec straniu de fragilitate și hotărâre, acea duritate a gingășiei care o făcea să plutească în alte lumi. Buzele mele explorau fiecare porțiune din frumosul său trup, nu lăsam niciun centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de căldura îi cuprinse pulpele și sânii, stârnindu-i o dorință violentă și febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scobitura coapselor sale neastâmpărate. Schimbându-și poziția, atacă curajoasă reduta, urcând călare peste trupul său atletic, încercând cu dibăcie să dirijeze inamicul pe poarta a cărei cheie o aruncase și acum aștepta cu nerăbdare larg deschisă să-și primească ofranda. - Nu
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de căldura îi cuprinse pulpele și sânii, stârnindu-i o dorință violentă și febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scobitura coapselor sale neastâmpărate. Schimbându-și poziția, atacă curajoasă reduta, urcând călare peste trupul său atletic, încercând cu dibăcie să dirijeze inamicul pe poarta a cărei cheie o aruncase și acum aștepta cu nerăbdare larg deschisă să-și primească ofranda. - Nu
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
Nu sărutul umed și animalic care știam că va urma mai târziu, ci buzele plimbate peste buze, peste pleoape, peste fiecare milimetru al chipului său, coborând spre gât, acolo unde sângele zvâcnea puternic, din ce în ce mai puternic. Apoi m-am îndreptat spre scobitura caldă a claviculei, ce avea impregnata mirosul lui atât de plăcut simțurilor mele. El, impregnat în nări cu al meu parfum, parcă ochii-i nu-i mai erau de ajuns, mirosul nu-i era suficient, aveam nevoie amândoi de toate
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
de acel amestec straniu de fragilitate și hotărâre, acea duritate a gingășiei care o făcea să plutească în alte lumi. Buzele mele explorau fiecare porțiune din frumosul său trup, nu lăsam niciun centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
eu! exclamă Aela. - Ce știai, tu?! - Că îți place de el. - Du-te, tu! o contrazise prințesa împingând-o. Discuțiile nu mai continuară mult. Aela se ridică și plecă spre camera ei. Talestri se întinse printre blănuri și privi printre scobiturile de sus. Acolo sclipea ceva, deși era întuneric beznă. Furtuna încă își făcea de cap. Prințesa se ridică, își așeză rochia, și ieși afară. Chiar lângă încăpere, văzu silueta unui om. Era generalul. Talestri se fâstâci. Nu avea cum să
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
de nespus, al indicibilului poate, cădea, scurtă rumoare salină, în tăcere. O ascultai născându-se spre-a fi rostită din ceea ce rămâne nerostit. . * Și puțin câte puțin soarele, în teritoriul său, luă în stăpânire apele, și dădu umbră spumei, făuri scobitura valurilor. Prăbușite, valurile repezi salutau soarele, și renunțau. Înalte flăcări dansau în marea estivală. Surâdeau zeii în apele intens sclipitoare. O, să nu moară zeii aceștia. Să surâdă de-a pururi, și marea să fie surâsul lor. * Velele se apropie
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
greu. Ți se dă un fel de coș confecționat dintr-o bucată de prelată întinsă pe un schelet metalic. Acesta are două bretele și se pune pe după cap, iar coșul vine în față aproape încingându-te, fiindcă prezintă și o scobitură unde intră corpul iar el se duce pe sub brațe pentru a nu cădea măslinele pe jos. Aceste coșuri se numesc Avion. Măslinele le strângem cu mâna. De fapt se bandajează degetele cu un fel de scoci și le tragem ușor
JURNAL SPANIOL I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352042_a_353371]
-
oare, artiștii? Dar, mai ales, când nu-i uităm, de ce lovim în sufletul lor? Laudele fără temelie fac și ele rău, putând fi o mirodenie arsă care se împrăștie, nemairămânând nimic în urma ei, dar vorba rea modelează în inimă o scobitură în care se adună durerile și nedreptatea. N-ar merita nimeni aceasta, însă în inimile artiștilor locuiește îngerul iubirii pe care-l doare ca o traumă fiecare ponegrire adusă artistului! Ceea ce merită artista Aura Urziceanu e numai iubirea și neuitarea
AURA URZICEANU. ARTISTA PATIMILOR ŞI EXALTĂRILOR LĂUNTRICE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352195_a_353524]
-
lângă ochii lor care cerșeau răspunsuri așa cum tăceam când m-am întâlnit prima dată copil așa cum tăceam mai mereu copil nu mi-amintesc să fi vorbit cu vreo păpușă din lingură de lemn sau măcar singur știu doar că umbrele scobiturii erau negre și-ar fi vrut sa mă-ntrebe până când am pierdut-o cu ochii deschiși am tăcut ireproșabil pentru liniștea lumii cu pleoape lăsate deși vocea mea voia să trezească pe cineva Referință Bibliografica: am vorbit cu mine între
AM VORBIT CU MINE ÎNTRE PATRU OCHI de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357023_a_358352]