58 matches
-
trecut și noi Marea cea mare, iar după ce am ajuns din nou pe pământul tare, am Început să aflăm tot mai multe din lucrurile pe care le făcuseși. Că ai spus tuturor despre un Vindecător că ți-e văr bun, scoborâtor din Tatăl. Că lui Nunatuk i se apropia sorocul. Că pe vânătorii tăi de Încredere Îi cheamă Tek, Barra și Kikil. Că văzuseși un val de mare uriaș care te speriase. Că mâncaseși mațe de vită cu o noapte Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
odioase și criminale, de acum înainte vă doresc să aveți parte numai de ce ne-ați făcut voi nouă! Iar Elio din scrierea amintită mai sus este Ilio de pe tăblițele de plumb ale strămoșilor mei, adică luminații sau fiii luminii neamului scoborîtor din zei al geților. Dar făcătura canonizată la Jamnia în anul 90 mai este demascată și de Facerea 3,22 unde se povestește cum Adam și Eva mănîncă din mărul cunoașterii iar Jupî- nul din ceruri află și îi blestemă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de Meliton mai sus, nu erau nici grecii nici romanii nici iudeii pentru că aceste popoare aveau cetățenie a imperiului roman, îi vom găsi pe părinții ,,filozofiei creștine” în ,,neamul ales de Sîntu” cum se scrie pe tăblițele geților sau ,,neamul scoborîtor din zei” ori zisa poetului latin Ovidiu cînd era mazîlit la Tomis, sau neamul sciților cum a scris Iustin Martirul pe la anii 150. Informația este năucitoare pentru oricine are glagorie și o folosește să gîndească cu ea. Adică o recunoaștere
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
începuturile lumii cînd a apărut Adam(ad: cer, strămoș, tată, bărbat + am: mamă, a naște) cel de lumină și toți urmașii lui, cultul lui Iahwe fiind o rătăcire de la adevăr sau o născo- cire mult mai tîrzie. Ori neamul ales scoborîtor din zei și care se numea fiii luminii erau geții cei nemuritori, nicidecum întunecații ivriți. Adică exista o religie monoteistă cu un Dumnezeu al luminii și unic al acelui veac așa cum a arătat și Saul în textele menționate, dar mult
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ofrandă lunară, strălucire, di-vinitate, a se lupta. Iar Magog(ma: a se naște din, a străluci) este locul unde Gog a zidit neamul său, ori tărîmul unde Izvoditorul și-a zămislit neamul ales, deci un ținut locuit de un popor ,,scoborîtor din zei”, pe care îndrăcitul ivrit îl unge cu pucioasă să fie numai ei lumina Neamurilor, dar adevărul îl putem cunoaște din Apocriful Genezei, adică erau strămoșii noștri care locuiau ținutul Magog din cele mai vechi timpuri. și cuvîntul geți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
să fie prezentați iconografic cu cușma getică pe cap, ci musai cu cununa de raze pe care o primise Mitra de la prietenul său, Sfîntul Soare. Dar Mitra în religia geților era în fapt Sarmis sau Sarmise ca ziditor al Neamului Scoborîtor din Cer, cum bine zis-a poetul latin Ovidiu, fără al mitui sau șpăngui vreun fioros get. În mitologia vedică apar călăreții gemeni - așvini - cum sînt și pe iconițele geților și care erau vindecători de boli, ei putînd dărui tinerețea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
definește mai precis menirea și își limpezește orizontul liric. În Ctitorie în albastru (1972) și Voievod de stea (1973) nu va mai rămâne decât o impetuozitate exterioară a declamației, echilibrată însă de o sfiiciune a dezrădăcinatului. Pentru cel ce era scoborâtor din pădurile Țării de Sus, peisajul natal devine obsedant: „Căutați-mă prin păduri, printre ape, / Fiindcă acolo mă limpezesc, acolo curg” (Căutați-mă). Se face simțită aici glisarea de la jubilația omului cetății către bucuriile mici, intime („o bucurie de dor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
analistă. D-na Papadat-Bengescu pornește oricând de la una din numeroasele contingențe ele vieții. Un gest, o privire, nemișcarea chiar, îi dă prilejul de a săpa în adâncime, adânc, până la ultimele straturi etice ale ființei nostre, purtând cu sine, în conturnația scoborâtoare, lumina străbătătoare a scafandrierului: inteligența sa. Fărâmele neînsemnate ale existenței capătă un înțeles; absurdul se motivează. E o competiție proprie sufletului modern. TUDOR VIANU Operă de maturitate, ciclul Hallipilor închide între coperțile sale toate datele experienței cuprinse în „documentele sufletești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]