132 matches
-
senzații tari, își continuă balansarea. Spinii sărută în trecere umbrele mele. În gară? Scene de basm:firimituri de băncuțe din secole impare, zmei flămânzi deghizați în căței, pisici cu cozi scuturate, ce captează Wi-Fi-ul la promoție, găinușe triste cu zâmbete scofâlcite. Copacii din livadă joacă poker cu vântul . Dealuri cu cocoașă . Un câine sictirit de zeii absenți, geme pe o movilă verde. Libelulele, practicante de injurii volatile, atacă prin echimoze, ideologiile aberante. Primesc un sms încurajator: căldura și-a scos cotletele
AZI NORII JOACĂ GOLF CU CÂRTIȚELE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340238_a_341567]
-
din Bucureștiul copilăriei mele. Ca să i le dezghețe, mama-i punea pe ele foi de varză murată. El avea ochii verzi, privirea blândă; ai ei erau zglobii, de topaz auriu, uneori melancolici, alteori scrutători. Îi urmăresc acum conturul obrazului puțin scofâlcit, mângâindu-l; și zâmbetul blajin, și râsul departe-n oglindă, în timp ce-i spune mamei: "Privește-o!E ca un lujer." Și inima i se umflă de mândrie. Ascultați-i glasul ce fascinează, și antrenează mulțimea, glasul ce răsună la adunări
BARCA PE VALURI( SAU AMINTIRI ÎNVOLBURATE) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340330_a_341659]
-
dacă am nimerit în cloaca asta este pentru că așa îmi este soarta. Dar asta nu înseamnă că are cineva dreptul să mă contrazică. N-o face nici târâie-izmană acela de-și zice Soare, dară-mi-te un jidan trimis de scofâlcitul acela milog de se crede papă! Hai, că-mi ești simpatic totuși iar diseară cred că am să te pun la treabă să mă consulți și pe mine că uite, am niște mâncărimi, mde, ca femeile, că dacă era să
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
aceasta de pământ pe care erau așezate bordeiele de chirpici în care se aflau, lăsate la voia sorții, zeci de familii, își purta numele precum îi era arătarea, Giora. Bordeie clădite din pământ lutos amestecat cu paie și apă. Unele scofâlcite, altele aplecate pe o parte (...) Cătunul Giora sau cum i se mai spunea, „Groapa” sau „Bălăria”, adăpostea cam o sută cincizeci de chichinețe așezate pe o depresiune”. Acesta e locul de desfășurare a acțiunii romanului „Sarcofagul dragostei” de Paul Leibovici
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
Și totuși, truda fiecărui vers, a fiecărui rând, o operă cu totul novatoare sunt rodul unui geniu ce țâșnește prin toți porii, În schimbul căruia nu primește decât oprobriu, sărăcie, uitare. La 46 de ani arată ca un bătrân „cu obrajii scofâlciți, cu părul alb”. E văzut purtând Înfășurat după gât un boa de duzină, roșcat, o blană ordinară, râvnită doar de bietele lucrătoare. Exasperarea, ca un ultim strigăt Încărcat de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nou, am aflat și noi cât de bizare pot fi trăirile din rand. Cum ar putea o asemenea ființă să creadă în Sfântul Augustin și chiar în Dumnezeu? Nu avem nici o speranță. Abatele scoase de sub cămașa care-i acoperea pieptul scofâlcit punga de piele și apoi ridică în dreptul ochilor săi fiola cu lichid albăstrui. - Asta este șansa noastră. - Ce ai acolo? întrebară într-un glas femeile. Abatele povesti că imediat după ce ele îl uciseseră pe Vassur, Alambicul distilase viruși din sângele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o mamă-copil, care ține în creierul ei masculin, ca matrioșka în burtă, o grămadă de homunculi, de păpuși, de creaturi care nu mai există, care nu există încă, din ce în ce mai bătrâne și într-un fel din ce în ce mai copilăroase, poate până la baba măruntă, scofâlcită care va fi și cea mai neajutorată, mai copil decât toate”. Totuși, romanul refuză convenția confesiv-diaristică a proustianismului, conturându-se mai degrabă ca biologie decât ca psihologie. Amintind de halucinantele incursiuni corporale ale lui M. Blecher, Exuvii e o autobiografie
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
Ca unul ce dusese la capăt cea mai sângeroasă ispravă, se ospăta c-o fleică friptă pe cărbuni, frecată cu mujdei, oleacă de brânză de oaie cu mămăligă fierbinte și-o ulcică de vin aspru, tras din damigeană. Din fața lui scofâlcită și plină de creți, privirea strălucitoare, de bețiv, era ațintită la femei. Rămăsese cu gura căscată, iar în vârful nasului îi juca, ascuns sub piele, un ou ca de porumbel. Aducând la îndemână vase, gazda, groasă, se învârte harnic, într-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se forma În fiecare săptămână pe canapelele noastre negre. Burlac de-o viață, nu avea nici un fel de familie În America, așa că se atașase de a noastră. În fiecare duminică, sosea În Buickul său vișiniu un bărbat Înalt, cu fața scofâlcită, având o Înfățișare tristă și un cap ridicol de vioi, acoperit cu păr ondulat. Nu-l interesau copiii. Susținător al seriei de „Cărți fundamentale“ - pe care le citise de două ori - unchiul Pete era pasionat de gândirea profundă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce se petrece. Un lucru care-mi fusese ascuns atâta vreme n-avea cum să nu-mi ațâțe curiozitatea. Dar În general ceea ce zărisem În acele toalete ale bărbaților mă dezamăgise. Mândrul falus nu se zărea pe nicăieri, doar săculețul scofâlcit, tuberculul uscat, melcul fără cochilie. Și mi-era o frică teribilă să nu mă prindă careva că mă uit. Cu tot costumul meu, tunsoarea și Înălțimea, de fiecare dată când intram În toaleta bărbaților, o voce din capul meu Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încerca să reproducă varza aceea de coafură din Himalaya și că Îmi va colora pielea Într-o nuanță la fel de Închisă ca tenul unei fecioare Brokpa 1, astfel Încât oamenii Își vor aminti fața mea complet greșit, ca pe un mango trecut, scofâlcit și zbârcit? Nu că m-aș fi așteptat ca toată lumea să zică: „O, mi-o amintesc pe Bibi, era frumoasă“. Pentru că nu am fost. Încă de mică am avut ochi bun pentru lucrurile frumoase, așa că-mi cunoșteam defectele. Aveam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Extraterestrul, privind de data aceasta portretul agățat În perete, portret care Îi reprezenta pe Mașa În chip de mireasă și pe fostul ei soț În costum de mire. Costumul nu se prea potrivea nici cu rochia Mașei, nici cu fața scofâlcită, trecută prin ciur și prin dârmol, al tomnaticului mire, care, În ciuda vârstei destul de Înaintate, se ținea totuși bățos. - M-a luat cu transpirație, răspunse Mașa, făcându-și vânt cu palma peste fața-i asudată. - Deci ăsta-i fostu’, nu? - Fostu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite. Toate aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă cuțitul și-și tăie un felioi zdravăn de salam, pe care-l mâncă dintr-o Înghițitură, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mahmurelii conduce toată afacerea. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să tripleze toate prețurile, asta a făcut javra aia cu ochi de broască. Nu prea mai auzi nimic despre Lech Walesa, cel cu buze subțiri și pieptul scofâlcit. Danuta a născut fără probleme, dar ea stă deja pe picioarele ei, luptându-se pentru ea și toți copiii ei. Unde-o fi fata asta? Uneori, Georgina trebuie să lucreze până mai târziu, fără să i se plătească ore suplimentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asigura că n-avea nici o importanță. Sorbea din cana cu apă pe care o ținea întotdeauna pe noptieră, înconjurată de armata ei de pastile, îi întorcea spatele și se culca. într-o noapte Vultur-în-Zbor a avut un vis ciudat. Mâinile scofâlcite ale Liviei Cramm erau înțepenite ca o menghină în jurul grumazului lui, iar degetele ei îl apăsau, apăsau... în vis, el dormea și s-a trezit tot în vis, cu senzația că viața îi era stoarsă din trup. Atunci s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
E cam jerpelit. Dar are o hârtie legată sul. Spune că e un cadou pentru Marele Maestru. - Să intre, spuse Ștefănel. În Încăpere intră un bărbat ce părea a avea În jur de cincizeci de ani. Era slab, avea obrajii scofâlciți, iar hainele Îi erau peticite. Dacă era negustor, se gândi tânărul, atunci afacerile nu-i mergeau tocmai bine. Omul se prosternă cu fruntea la pământ, cerând să fie ascultat. - Te ascultăm, spuse Amir În turcește. În cuvinte destul de greu găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
consiliu: „Păi să facă tovarășul Gărgăun treaba asta, că are experiență”. Pe loc se declanșa o criză. Și pensionarul și fiica sa începeau să plîngă: „Cum?! El, om bolnav, bătrîn, care a muncit o viață...” Cu brațe strîmbe și fața scofîlcită în care, din pricina prostiei, bălteau melancolic ochii, moșul Gărgăun părea mai degrabă un țăran. Înalt, foarte uscat, cu aer suferind, avea așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în vârstă de patruzeci și șase de ani era mult prea slab. Se păstraseră și acum urme ale băiatului de țăran, sărac și costeliv, din Nakamura. Trupul lui arăta ca un brăduț pipernicit crescut din stâncă sau ca un prun scofâlcit, bătut de vânturi și ninsori - puternic, dar dând semne de bătrânețe. Nu se cuvenea, însă, să i se compare vârsta și fizicul cu cele ale unui om obișnuit. Atât pielea, cât și constituția îi erau pline de vitalitate. Fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se urăște, nodul de emoție care Îi urcă În gât doar pentru că aerul trepidează de urale, ovații și asfaltul trepidează sub roțile grele, acumacumacumacumacumacum, uite-l! În mașina decapotabilă, În picioare, El salută, nemișcat, cu brațul Întins. Chipul Lui mic, scofâlcit, pe care Îl știe de pe toate panourile, din toate jurnalele de știri, Îi este la fel de familiar ca al lui Walter, al Christei, e bucuroasă să-i recunoască fața mică, micșorată, zvâcnind de ticuri și Încearcă să Îi ghicească mâna paralizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în noaptea de ahal a tinerilor necăsătoriți, când desenase în palma lui semnele ciudate pe care doar cei din neamul lui știau să le descifreze. Laila! Laila! Se opri din măcinatul porumbului și-și ridică imenșii ochi negri spre chipul scofâlcit al lui Suilem, care arăta cu mâna spre vârful stâncii ce domina guelta. — Soldații - doar atât spuse. într-adevăr, erau soldați și coborau din toate părțile cu armele pregătite, ca și când ar fi fost gata să atace o enclavă inamică periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tremură, nu doar ele, întreg corpul său înfășurat ca al unei mumii tremură, o asistentă oftează în spatele meu, este în criză, sărmanul micuț, s-a născut dependent, acum îl dezintoxicăm. Va fi bine, piticule, îi șoptesc eu, îi mângâi obrajii scofâlciți, te vom elibera de acest destin, te vom planta într-un alt pământ, unde vei înflori, un sentiment de mândrie se trezește în mine deodată, îmi îndrept spatele, vezi, mă întorc eu spre Udi șoptind, noi salvăm vieți, copilul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înțelept, ridică glasul: ― Măi fraților, spune care ai furat, mă, să nu ne omoare pe toți fără vină! Se jurară care de care că el nu. Apoi se deschise iar ușa cancelariei de unde ieși, clătinîndu-se ca un beat, cu fața scofâlcită și cu dâre de sânge pe mustăți și pe bărbie, Leonte Orbișor, împins de spate de către plutonierul care răcni: ― Să mi-l bagi la arest, jandarm, până i-o veni din nou rândul să stea de vorbă cu mine! Până
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită. Baloleanu întoarse privirea, bîlbîind: ― O, bestiile, bestiile!... Sărmana femeie! Ieși repede afară. În nări îi stăruia un miros necăcios și atât de răscolitor, de parcă-i întorcea stomacul pe dos. Își umplu plămânii de câteva ori cu aer proaspăt, gâfâind cuvinte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
își văzu casa părintească se gândi să se oprească. Valul îl ducea înainte. Numai după ce trecu izbuti să se smulgă din strâmtoarea fugarilor și să iasă la marginea uliței. În șanț zări pe Gherghina lui Chirilă plină de sânge și scofâlcită. Se vedea că, după ce s-a prăbușit, a fost călcată în picioare de ceilalți. Sări peste trupul ei stârcit, dând să se abată în curtea școlii, care se afla mai aproape. Tocmai când ajunse la poartă, din urmă răbufni o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și uscățiv, cu o barbă de călugăr încărunțită și după pomeții obrajilor și fruntea cu o cicatrice, nu-i puteai stabili vârsta. Era îmbrăcat cu o robașcă de soldat sovietic și cu pantaloni de doc. Purta în picioare niște cizme scofâlcite, iar pe cap avea o caschetă de ofițer slinoasă și pe margini mai mult ferfenițită. În spate avea o raniță militară în care avea, probabil, ceva de mâncare și vreo cămașă de schimb și, poate, nici el nu mai știa
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]