142 matches
-
vieții pământești, [limită] care, foarte adesea, prin alte părți, nu Înseamnă decât o etapă spre alte realizări ale maturităților depline? Dar o să-mi spuneți că Mihail Smolsky, semnând În literatură Sorbul, nu este chiar al nației noastre, cu fața lui scofâlcită, părul și țăcălia blond-roșcate, mersul legănat și nesigur de om călare, când pe un picior, când pe altul, tocându-și averea cu o nepăsare slavă, În petreceri și echipaje cu „muscal cu cauciuc“ („Gata, conașule!“ Îi striga pe vremuri Mișca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ferestre, nebune după noi, băieții, și toate clorotice, fiindcă mâncau lămâi și tibișir ca să fie În moda timpului, adică slabe, cât mai slabe, palide și bolnăvicioase, așa cum fură iubitele mele de mai târzior: Nini, moartă ofti coasă; Leanca, astăzi spectru scofâlcit și de aceea rușinată când Îmi iese În cale; și Eugenia, care le va supraviețui, sunt sigur, pe toate, spre a le răzbuna și a mă pedepsi precum Furiile Infer nului cu părul lor Împletit cu șerpi, torța Într-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unei état d’âme creează rama romantică care amplifică elementul anecdotic aducându-l la condiția unui fapt universal. „Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
manifestări anticlericale organizate atunci... Defunctul pontif devenise atît de emaciat și de spiritualizat, încît trupul abia i se ghicea pierdut în ornamentele sacerdotale. Doar figura i se vedea cum trebuie, cu urechile deslipite de cap și nasul proeminent între obrajii scofîlciți. Momentul cel mai emoționant al acestor funeralii mi s-a părut acela cînd după ce orga și corul au tăcut, ceremonia fiind terminată s-a văzut sicriul, suspendat în lanțuri de un eșafodaj de bîrne, coborînd în nișa provizorie operațiune mecanică
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
strâmtului perimetru se află o fântână de lemn, zăvorâtă, acoperită cu olane. Plouă cu aceeași morocănoasă insistență. Căutându-mi grupul, trec pe lângă pâlcurile de turiști (mulți nemți - e și istoria lor!), mai ales bătrâni albinoși, cu frunți ridate și obraji scofâlciți, și femei în pantaloni. Apar însă și tineri, și copii cu rucsacuri. Nu mi-am imaginat că sunt atât de mulți turiști la castel, ieșiți din case pe o vreme ploioasă. Cercetez încăperile edificiului. Sală după sală, adăpostind mici muzee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dor de ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale înapoi în fotoliu. Dacă n-o alungam, poate mai trăia și-acum... își închise ochii, epuizat, și amuți așa, cu ochii închiși, în timp ce pe obrajii lui scofâlciți curgeau strâmb și întortocheat lacrimi după lacrimi. Pentru că nu se putuse uita la el, la chipul lui împietrit într-un surâs livid de groază, Clara își fixase privirea pe ceasornicul de pe bufet. Tirada domnului Martin durase zece minute. Zece minute
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spre creștet, cu o față parcă fără vârstă, sau poate impresia aceasta o dădea datorită ochilor vii și luminoși, umerii lăsați, cu haina sa veche îmbrăcată direct pe piele, lăsând să se vadă o parte din pieptul său mic și scofâlcit. Pantalonii strânși pe piciorul său slab se înfundau într-o pereche de cizme negre, aproape noi, pe care se așezase un strat gros de praf. Neînțeles rămase pentru noi gestul său de a-și scoate de la buzunarul de sus al
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
privi Încă o dată lung, atent, dar nu putea exprima În cuvinte ceea ce simțea. Îl Îmboldea ceva În același timp complex și fără formă - ochii băiatului! Ochii erau numiți oglinzile sufletului. Nu vedea altceva de valoare În acea făptură mică și scofâlcită, dar expersia din ochii săi era atât de veselă Încît era oarecum, proaspătă, și părea să ascundă... ce? O voință neînduplecată sau poate un vizionarism fără margini? „Are magnetism,“ Își spuse Kahei, hotărând că băiatul acela ciudat la Înfățișare Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În vârstă de patruzeci și șase de ani era mult prea slab. Se păstraseră și acum urme ale băiatului de țăran, sărac și costeliv, din Nakamura. Trupul lui arăta ca un brăduț pipernicit crescut din stâncă sau ca un prun scofâlcit, bătut de vânturi și ninsori - puternic, dar dând semne de bătrânețe. Nu se cuvenea, Însă, să i se compare vârsta și fizicul cu cele ale unui om obișnuit. Atât pielea, cât și constituția Îi erau pline de vitalitate. Fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că de-a dreptul mă cobor Tot prin spiță bărbătească chiar din Vasile Pogor”. „Sunt bine, sunt prea bine, sunt bine, sărut mâna.” Îl citez pe Al. Depărățeanu, dintr-o discuție cu Dumnezeu. Și Dumnezeu îl asigură că „Moartea iarăși scofâlcită,/ Și-nvelită / În lințoliul infernal, / Fuge tare,/ Fuge tare tot pe cal!”. Budai-Deleanu, patru pagini și jumătate, Asachi, cincisprezece. Deci, nu trebuie să aștepți până la Bacovia și la Mateiu Caragiale ca să descoperi un Călinescu limitat. Se amuză să scrie despre Mumuleanu
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
secolului pentru a reverbera emoțional și tragic, nu altfel decât procedează Tarkovsky în Călăuza (1979) cu romanul fraților Strugațki. Nebunia are lumina ei întunecată, fervori și viscerale contorsiuni convulsionează trupul uscat al monarhului, chipul lui lipit de ziduri are trăsăturile scofâlcite ale unui monah vizitat de diavol în chilia lui, căutând să-l înfrunte cu rugăciunea în timp ce limba i se împleticește în alte vorbe decât cele ale Scripturii. Chinuit în ființa sa, Țarul se regăsește în porunca răstită, în imprecația însalivată
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
drept plată pentru călătorie", strigă - iar am scurtcircuite. Plânge. Ea, dusă să se prostitueze în Lumea Nouă cu trup de pasăre de pradă, care e doar una dintre înfățișări, din mulțimea asta de gură-cască abia întrezărită: cu trăsăturile mai puțin scofâlcite, cu brățări din mărgele vegetale, pe valuri, în cabina comandantului, păzită de un pește prigonitor, local. Un înger care îi dă să înghită iar și iar nu știu ce substanță afrodiziacă, să nu se smerească nici azi, ci să se înalțe și
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
simplități și gesturi de modestie. Autorul discută cu „un pumn de cititori”. Își reduce sau moderează reflecția: „însăilez câteva gânduri”. Se contaminează verbal de stilistica predicii religioase: „mai râvnic sau mai zăbavnic”. Aluziv, îl numește pe N. Ceaușescu un „conducător scofâlcit și bâlbâit”. Are ceva-n comun cu cerchistul admirat - în definitiv, laolaltă cu ceilalți membrii de club literar - N. Balotă: se referă la rod sau roade ale spiritului de orice speță. Divinul este marele jucător acceptat și imitat de V.
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
cu măselele de 24 de carate/ carnea fragedă de pe mielul pascal./ Vor chiui, vor tropăi,// vor închina pahare de zăibărel/ roșu în oglinzi de cristal./ Vor așeza răcnind m-a făcut mama/ oltean dantele de argint, spumoase// pe fesele bătrîne/ scofîlcite/ ale istoriei municipale” (Fesele istoriei municipale). Partea visătorului e solitudinea, care e doar un început al punițiunii: „Singurătatea e-o pedeapsă/ prea blîndă pentru cel exilat/ între hărți, între cărți,// pentru stihuitorul pe cont propriu,/ departe de larma gîngavă/ a
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
celui care a distrus Biblioteca din Alexandria. Vârstnicii care girează, în paginile ziarului Cotidianul, acest monstruos ritual al uciderii în efigie, sperând să se salveze pe ei înșiși, prin lingușirea tinerilor agresivi, fac o figură jalnică. Seamănă cu niște bătrâne scofâlcite și fără dinți care s-au rujat grotesc și mișcă din șolduri. Este cu totul fals argumentul (lui Gabriel Liiceanu!) că mormanele de "cadavre" din cultură îi împiedică pe nou-veniți să se afirme. Poate îi împiedică să ocupe funcții administrative
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
efect al unui nedorit privilegiu. Nu. Ei, cu Demetru cel plecat și întors să jelească, ofilindu-se imediat cum își pierde iluzia, fac doar unul dintre triunghiuri. Alburiu, cu slab contur, adus deodată în față, deși lui îi pria penumbra, scofîlcit brusc, ca o fotografie sepia în plină lumină. Față de el, decoupage-ul amintirii fixe și chinuitoare, joacă, mai mic, mai mare, în față, în fundal, un alt triunghi, cel al tinerilor, Alexandra, Mihail și, să spun așa, povestitoarea. Pe ea, ultima
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
Frazier din nordul Alaskăi, ca să-și depună icrele, - mingea țuguiată, eseul, pe linia din fund a terenului... Să te zbați cum arată trupurile lor roșii de icrele ce le poartă pentru a le lăsa să cadă în fundurile apei, - supți, scofâlciți, desfigurați de atâta abnegație, sărind peste cataracte, împotriva curgerii năvalnice a apei, înfruntând urșii care pândesc pe margini să-i înhațe din zbor... Elanul biologic al somonilor mâncați de ciuperci, cu mâzga lor albă în bot, agonizând, după ce și-au
Ca la Rovine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7914_a_9239]
-
fiind vorba de adevăr.) T la 91 de ani, zis Gândac, La Gândac, băcănia lui veche de pe vremea întâiului război mondial din cartierul de țigani. Duminicile uneori își închiriază prăvălia câte unei nunți țigănești... E ramolit. Arată ca un pahidern scofâlcit. Ratatinat, preferă să umble în patru labe, ca să-i fie mai ușor. Memoria, zgârcindu-se din ce în ce, s-a redus la câteva obsesii... niște cazaci trecând pe cai gârla... Costel, băiatul primarului, mort înecat, capela din cimitir care
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
Eu îi țin locul, îmi spuse în italiană un bărbat cărunt, ai cărui ochi de un verde deschis, cu o privire stranie, scînteiau sub niște sprîncene groase și zburlite, ca niște amenințări. Avea buze groase, mustață deasă "pe oală", obrajii scofîlciți și un aer trufaș care m-a surprins din capul locului, căci nu se potrivea deloc cu condiția lui. Portarul va lipsi cîteva după-amieze, continuă el, luîndu-mi cheia cu o vioiciune care făcu să-i strălucească ochii de culoarea florilor
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
Aruncă o privire spre bărbatul care stătea în spatele biroului masiv, aflat în colțul încăperii mari, și teama că va fi aruncat afară din Comandamentul Districtului 19 i se risipi. Era, într-adevăr, același om de pe navă, dar parcă ceva mai scofâlcit. Fața lui, buhăită atunci când era beat, părea acum mai mică. Cu privirea gânditoare, bătea nervos tactul pe birou. - Lasă-ne singuri, căpitane. Glasul îi era liniștit și autoritar. Căpitanul plecă, privind țintă înaintea sa. Cayle se așeză. - Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
atâtea lumi zilnice, nemaiexistând spațiu chiar de la început, de la prima lume creată, Dumnezeu face loc pentru lumile nou-venite trăgându-se în sine... uite așa... Și Gaspadin îi demonstră lui Nur Iulian cum, sugându-și burta și arătându-se și mai scofâlcit decât era. — Dar, din modelarea acestui puhoi de lumi rămân multe resturi, coji sumbre, cochilii stinse. Cabaliștii le numesc qliphoth. Aceste coji, Julien, aceste cochilii sunt demonii noștri. Și, spune-mi, pentru a reveni la greșeala de tipar care l-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
avea darul de a apuca țigara de filtru și de a o presa foarte puțin în fundul scrumierelor, încât aproape că particulele roșii nici nu se împrăștiau, darămite să se stingă. Dacă era suficient de rapid, salva chiștocul dintre celelalte, gata scofâlcite sau arse până la filtru, imediat ce respectiva duduie îl abandona. Când ajungea în casa scării, chiștocul era înnobilat deîn dată cu numele de țigară. O întindea grijuliu, îi netezea hârtia boțită de regulă pe la mijloc și o vâra în buzunarul drept
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
făcu s-o urască îndârjit. De fapt se ura pe sine că venise și stătea acolo caraghios și flămând, în hainele de împrumut, lung și slab cât toate zilele, să se ia singur la palme, cu capul vâjâind, neajutorat și scofâlcit, cu coșuri pe față, topit de hăituială, oboseală și nesomn, ținând halba goală în mână, neștiind unde s-o arunce și-n cine... Ce dorești? Ce cauți aici? Cineva stătea-n fața lui și-l scormonea c-o privire rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
alergat, îl dojeni, și glasul sau dojana, sau poate adierea aceea abia simțită, venită de la plamele ei părea să-i facă bine. Aș prefera să fac închisoare la Văcărești sau la Galata și să nu mai fiu aici. Avea fața scofâlcită, neagră de fum ca și mâinile și ochii sticloși și holbați, albi ca la morți, trași în fundul capului. Pe tâmplele scobite și-n pomeții obrajilor îi rămăseseră dungile cenușii de sudoare, cum se amestecaseră cu colbul și se uscaseră. Sufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din Noua Alabama. Brian de Bois Guilbert, mare templier de Languedoc și Apulia. Guvernatorul Vonnegut din Atlantide de Vest... Ajunse la ușă și auzi strigătul satisfăcător „Lordul Provost Lanark al Unthankului Mare“, și dădu mîna cu un ins cu obrajii scofîlciți, care îi spuse: — Trevor Weems din Provan. Mă bucur că ați venit. O femeie impozantă într-o rochie de seară din tweed albastru dădu mîna cu el și-l întrebă: — Ați avut o călătorie plăcută? Lanark se holbă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]