351 matches
-
atentă asupra adreselor de pe plicuri, ce devin și ele suprafețe complet albe și mate. Le aruncă și pe ele, unul câte unul, orizontal, peste umăr, ca pe niște freezby, ratând de data aceasta sistematic coșul. Clopoțește... Se arată două matroane scorțoase, cu reverele apretate: secretara și camerista. Nu s-a gândit până acum cât de tare seamănă între ele, probabil pentru că fețele lor informe și inexpresive nu-i spuneau nimic. Totuși, o oarecare diferență de vârstă era vizibilă. Prin urmare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atîtea întrebări și vezi-ți de treaba ta, îl apostrofează făcîndu-i semn s-o șteargă înapoi în foișor, o să te spun că-ți părăsești postul pentru orice fleac, încearcă să-l sperie în glumă. Haideți, dom’ Regizor, nu faceți pe scorțosul, țipă Santinelă ca să se facă bine înțeles în timp ce trage după el poarta de fier pe rotile care huruie îngrozitor, n-aș vrea să fiu obraznic, dar v-aș fi putut trage un glonț în cap, așa, în timp ce așteptați să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înghită ceva sau să se odihnească. Dintr-o dată, își simte intestinele strângându-se într-un ghem dureros. Intră în primul restaurant ce îi iese în cale. Un local elegant, iluminat savant, muzică de ambianță... Doar câteva mese ocupate. Un chelner scorțos îl conduce la o masă dintr-un separeu îndepărtat. "Ora de masă a cam trecut... Așteptați pe cineva ?", la care Victor dă un scurt răspuns șoptit : "Nu, nu aștept pe nimeni." Consultă absent meniul legat în piele pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spun erai în mine. Te iubesc. Poate nu știai că te iubesc.... Cântă copacii. Câteodată cântă copacii. Când cântă copacii eu (j' écoute). Ei îmi spun la ureche încotro bate vântul. Când cântă copacii (j' écoute) . Coaja lor e groasă, scorțoasă. Și o picătură de sânge îmi cade pe piele. Ei îmi cer iertare. Iar eu îi sărut, spunându-le că i-am iertat. Și o altă picătură mi se ia de pe mes lèvres. Iar ei își cer iertare iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spun că eroinei îi plac la nebunie poveștile adevărate, adică exact ce detestă jurnalistul aflat lângă ea mai mult la insistențele cuiva. De altfel, la sfârșit, un sfârșit pe care cineastul nu l-a dorit cu lacrimi, omul nostru, destul de scorțos, în aparență, are parte de o povestire. Bănuim lungă, având în vedere călătoria și cheful de vorbă al companioanei sale. Este prea devreme pentru pariuri. La bursa criticii conduce, deocamdată, Tracks, filmul despre ”femeia cu cămile”, cum o numea presa
Veneția 2013: Ziua marii actrițe Dame Judi Dench by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/74010_a_75335]
-
conduita civică și socială, atunci el se leagă de conceptul (și faptul) de a fi gentleman. Onoarea rămîne, pentru un gentleman, mai importantă decît simpla lui existență. Deasupra familiei, bogăției, inteligenței și chiar fericirii, par să te învețe acești lorzi scorțoși, veniți din genealogii sofisticate, pierdute în negura vremii, stă caracterul Fără el, un individ ajunge în starea de non-ființare. De aceea, cînd, voit sau accidental, un gentleman greșește, el își pierde automat privilegiile, asumîndu-și, demn, oprobriul public. Istoria reprezintă un
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
nu intervine decît în stadiul alegerii recuzitei, adică în momentul fixării cadrului pe care l-ai ales drept scenă a rîsetelor copioase. La prima vedere, Thomas Cathcart și Daniel Klein și-au ales foarte bine scena: un cadru simandicos de scorțoasă înfățișare doctrinară, și anume istoria filosofiei cu personajele ei. Ambii autori sunt suficient de deștepți ca, studiind cîteva tomuri de istorie a filosofiei, să extragă din ele teme ce pot fi exploatate umoristic, dar și destul de frivoli ca să lase impresia
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
ramificate în istorie, cu foșnete exotice: „Obiectul ca atare, material, a cărui existență presupune, vorba lui Saint-John Perse, «moartea unui copac»? Copac ce poate fi un falnic fag, o, în tedescă, Buche, - de unde Buch, alias «carte», una ale cărei foi scorțoase vor fi constat în coji de fag. Sau în stratul de țesut fibros subcortical al unui arbore, zis liber, de unde numele latin al cărții, liber; și, de aici, francezul livre. Sorgintea vegetală a cărții se străvede și prin faptul că
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
cărora doar memoria istoricilor le mai poate restitui semnificația avută în epocă. Sunt aici și tablouri, portrete de actori puse claie peste grămadă, dovezi ale unei vanități deșarte pe care timpul a surghiunit-o în întunericul unui beci. Burghezii ăștia scorțoși și rigizi să fi fost oare celebritățile scenei maghiare? Nu, îmi spun în sinea mea, asta e cu neputință, tablourile mint: oamenii aceștia au fost, la vremea lor, veseli, nebunatici, trăzniți, au făcut beții de pomină, și-au petrecut nopțile
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
adevărat notabilă o atinge autorul atunci cînd pune în scenă personaje istorice, scriitori și oameni de stat. Sion se amuză prezentînd personajul sub o cu totul altă formă decît cea unanim cunoscută, adică sub formă familiară și umană. Bătrînul Asachi, scorțos, cu tabieturi, dar căutînd cu aviditate prietenia celorlalți prin modestele serate literare organizate în casa lui din Iași; Kogălniceanu, prietenos, dar mereu grăbit; D. Brătianu, apărut incognito pe Cîmpia Libertății de la Blaj, în preziua marii adunări, simțind instinctiv că acolo
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
privea doar sălbatic și gâfâia ca un animal rănit. Se așternu din nou tăcerea lângă foc, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Doar zăpada era mai bătătorită pe unde se luptaseră. Își aprinseră iar lulelele și, cu mâinile lor scorțoase, grijeau focul. Și iar se porniră discuțiile, încet, cu poticneli, despre impozite, lupi, sărăcia asta de iarnă, toate condimentate cu înjurături și scuipături, ca mai înainte. La scurtă vreme vorbi și Gavrilă: - Trageți-mă mai lângă foc, că mi-i
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
Mihai Cimpoi putea aduce amănunte mult mai vii decît acele cîteva informații banale, știute de toată lumea, despre plaga comunistă de dincolo de Prut, dar bravul basarabean dă semne că, persoană publică fiind, limba lui a căpătat un smalț oficial de diluare scorțoasă, tonul său dăunînd aerului de spovedanie pe care o cere un interviu izbutit. Una peste alta, nu e ușor să strîngi atîtea notorietăți literare în scoarțele unui tom de interviuri, și chiar dacă titlul volumului nu are acoperire în conținut, căci
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
nu face aici cronică literară. Verdictul, la el, e implicit. Cel mult, îl dă, în unele cazuri, prin delegație. Nu o dată invocă un autor de calibru prin prisma fascinației câte unui critic literar, și el de calibru, pentru acela. Nimic scorțos în elogiu, dacă despre elogiu se poate vorbi în mod responsabil la asemenea cote de sensibilitate. Regia interviului în care nimeni altul decât Roland Barhes își deconspiră slăbiciunile e perfectă: „«Există trei scriitori care cu siguranță contează mult în viața
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
nenorocita aia de Corona prețioasă, ci doar i-am înfundat puțin caroseria. - Încă e-n service. Aia da înfundătură. - N-am făcut-o intenționat, Dum-ne-zeule, tati, reacționezi de parcă ar fi o caleașcă divină sau așa ceva. Ai de-venit așa de scorțos la bătrânețe... - Zău? întreabă el sincer, zicându-și că ar putea ține cont de informația asta. - Da. Nu te gândești decât la bani și la lucruri. - Și asta nu-i bine, nu? - Nu. - Ai dreptate. Hai să-o lăsăm baltă
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
va veni în timpul vieții, își cultivă speranța într-o afirmare tardivă, chiar dacă una postumă. E un morocănos acru cu subtilități tenebroase, plângându-se de puțina atenție primită și perorând neobosit împotriva celor care se bucură de prea multă. E un scorțos dificil cu profunzimi autentice, dar niște profunzimi hrănite din dezamăgiri orgolioase și din ranchiuni nestinse. Un coleric cu viziuni sumbre cheltuindu-și veninul în scăpărări polemice de mare efect estetic. A doua trăsătură privește voința lui Schopenhauer de a lămuri
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
Se-herazadă rurală. Era mică, slabă și purta mereu pe cap o basma neagră legată strîns sub bărbie cu un nod dublu. Anevoie reușea să-l desfacă, verile, mai ales, de căldură, fără a se descoperi însă vreodată. O basma ponosită, scorțoasă de atîta praf și sudoare și care nu lăsa să-i scape un fir din părul alb probabil - nu i-l văzusem niciodată. Ce-mi trecuse prin minte, să-i cumpăr o năframă, o basma, tot neagră, la tîrgul de
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
de pe urma încercării, oricînd fiind posibilă recidiva, adică recăderea în starea de dinainte. Ce frapează la convertirea lui C. S. Lewis e că se abate de la modelul clasic. Născut într-o familie anglo-irlandeză din Belfast și crescut într-o atmosferă de scorțoasă supraveghere paternă (mama murind de timpuriu de cancer), tînărul Lewis nu dă semne de precocitate religioasă și în nici un caz de apetență pentru mitul creștin. Dimpotrivă, e atras de literatura fantasy și arată o feblețe aparte pentru universul elfilor, piticilor
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
Sorin Lavric Bogdan Mihai Mandache, Filosofia, aventura unui discurs (vol. IV), Iași, Editura Cronica, 2012, 270 pag. E o manie savantă ca, pus în fața unor întrebări banale, să intri în pielea inițiatului scorțos, care indispune prin secimea inertă a răspunsurilor date. La mijloc e neputința de a vorbi în nume propriu: în loc să-ți lași spiritul să fie prezent în pagină, îl ascunzi de teama de a nu încălca restricțiile ideologiei dominante. Aceasta e
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
fără fundal religios, de aceea inteligența lui are un apăsat accent laic, care, grație tribulațiilor ideologice, lasă impresia unui spirit eminamente plat. Un artist fără imbold ominos, un intelect mișcîndu- se la orizontală, fără apetit pentru sensuri ascunse. Prin mina scorțoasă de pedagog al nației, Grass e opusul lui Jünger și urmașul lui Adorno.
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
spre compromis aduce a trădare. Temperamentul absolutist e tranșant, deci rigid. Cel relativist e maleabil, deci oportunist. Unul crede în principii, celălalt crede în conjuncturi. Pentru unul contează norma care ghidează actul, pentru celălalt contează rezultatul actului. Absolutistul e un scorțos cu vederi universaliste, relativistul e un sarcastic cu apetențe de circumstanță. Cele două tabere au în spate o istorie lungă, mergînd pe două filiere: de o parte linia care pleacă din Platon, trece prin Descartes și ajunge la gînditorii idealiști
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
corăbiile. De aici amprenta de ușoară tristețe ce îi impregnează timbrul personal, ca o patină subțire întunecîndu-i surîsul. Din cauza îmbinării de reverie și tristețe sfioasă ți-e anevoie să-l așezi în tiparul clasic al profesorilor universitari, genul de figuri scorțoase și severe care își convertesc histrionismul în predică aulică. Vasile Morar nu e histrion și nici sever, ci mai curînd din încrengătura liricilor cu tumult ascuns. Un bard încropind în minte stanțe fierbinți sau un adolescent visînd la năluca iubitei
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
pe care îl mînuiește cu mișcări sigure. De aceea, profesorul Flonta scrie despre darwinism cum scrie despre creștinism, cu rigoarea rece a unui comentator care, interzicîndu-ș i preferințele sau simpatiile, caută calitățile sau cusururile doctrinei. Pare un exeget de limfă scorțoasă care nu e animat de cauze personale, ci de o voință draconică de a înțelege. Urmarea este adecvația la obiect și fidelitatea de nuanță cu care își înfățișează considerațiile. În plus, scrupulul didactic care l-a însoțit toată viața îi
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
mimică preocupată de misionar social, pe cînd oficinal e profesionistul care vorbește din firida specialității, fără alte griji decît fidelitatea față de profesie. De aceea, chiar și atunci cînd vorbesc în public, medicii o fac cu conștiința că, ocolind morga expertului scorțos, își ridică cuvîntul la exigența vocației pe care o au. Iată impresia cărții lui Octavian Buda - conferențiar la Facultatea de Medicină a Universității „Carol Davila”, la catedra de Istoria Medicinei -, al cărui volum conține, adunate din arhive, anale și publicații
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
dar nu între ei, ci fiecare cu imaginea celuilalt din oglindă. Amândoi erau ceacâri, atâta doar că unul avea ochiul stâng albastru iar pe cel drept castaniu, iar celălalt începea albăstreala cu ochiul drept. Unul avea un neg mare și scorțos ca o ciupercă de lemn lângă nara stângă, celălalt lângă nara dreaptă. Se pieptănau cu cărare, netezindu-și părul cu degetele rășchirate, unul într-o parte, altul în cealaltă. Cel cu ochiul stâng albastru apuca, mai ales, cu mâna stângă
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
de dinainte și de după ‘89, relativizând însă în permanență și jucându-se cu perspectivele. La un moment dat, prozatorul a afirmat plin de umor: „de la alcool m-a salvat Ceaușescu, că m-a dat afară din România.” Astfel, mitologia conferințelor scorțoase, de înaltă, dar inflexibilă ținută academică, a lăsat locul - așa cum se întâmplă în fiecare an la manifestarea care aduce la un loc în Aula Universității „Transilvania” profesori, cercetători și studenți din treisprezece universități - discuțiilor firești și nonșalante, purtate într-un
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]