157 matches
-
acestui thriller jurnalistic comparabil cu All the President`s Men, filmul cult al anilor `70 despre scandalul Watergate. Tensiunea surdă, realizată prin reconstituirea în spirit, nu în ficat de bizon și cal plonjând în prăpastie, a ziaristicii „pitbull” de altădată, scormonitoare și tenace, proiectează un Mark Ruffalo de neuitat în urmărirea profesionist-pătimașă a Bisericii implicate într-o ticăloșie uriașă. Cu Oscarul pentru DiCaprio s-a făcut dreptate, nu justiție. Leo merita premiul, dar nu pentru fizicațiile uneori grotescomice din The Revenant
Ursul lui Iñárritu, alungat de Mad Max cu Reflectorul () [Corola-blog/BlogPost/339054_a_340383]
-
să scriu un material despre Patriarhul Limbii dacoromâne, așa cum, mult mai târziu, îl numisem.Din clipa aceea au început să se deruleze în memoria mea unele secvențe dintr-un film ce ilustrau momente petrecute la Drăgășani cu acest personaj dinamic, scormonitor în hrisoave și mare iubitor al acestui neam. Nici nu pot să-mi închipui că timpul,atât de neirtător,a trecut ca un tăvălug peste al TIMP AL EXISTENȚEI noastre estompând unele evenimente din viața părintelui Bălașa care s-au
PREOTUL DUMITRU BĂLAŞA-PATRIARHUL LIMBII DACOROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340624_a_341953]
-
făcut popas,/ în mal înfipt mi-e ochiul viu,/ mă voi trezi ca sub un batiscaf / acoperit de pleoapă mai târziu. / Iar cei ce-mi populează pupila mișcătoare, / unul pedestru, altul zburător, / își primesc aripi și tălpi / în ochiul meu scormonitor”.( p. 61) Chiar și acolo unde nu mai sunt speranțe, poetul este optimist, cu o atitudine pozitivă, un visător prin excelență, dornic să învățe a zbura. „..Rostogolirea era tot mai evidentă / chiar dacă mai părea a fi mers, / aripile acelea nu
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > ADEVĂR Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului ADEVĂR Ai săpat cărări pe sub pământ, Uitate de picior și legământ, Departe de oameni, scormonind, Scormonitori se spânzura, se prind De funii ce se clatină încoace, Deasupra, pământul care tace. Răvășit de foc,el scoate pâine Din pietre de safir și grâne, Stânci de cremene și munții, S-au răsturnat din temelii, cărunții. Marea răscolita, mai
ADEVĂR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377367_a_378696]
-
știa? În oceanul său? Tocmai când se ridicase, pregătit să pornească cu întreaga armată spre locul despre care îi vorbise căluțul de mare, în fața lui se înfățișă Marinică, însoțit de un tânăr înalt, cu plete lungi, aurii și ochii albaștri scormonitori. Delfinul își ținuse promisiunea și îl eliberase pe prințul mării din închisoare. - Dacă îl răpui pe Valkan și îmi eliberezi fata, îți voi îndeplini orice dorință, spuse Algus. Apoi, îl voi invita pe tatăl tău, regele mărilor, în palatul meu
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
și castele misterioase sau cele, nu mai putin terifiante, ale unui mediu eroic și sângeros, demonstrează, încă o dată, virtuțile de scriitor talentat. Plurivalența aptitudinilor artistice fac din autorul romanului “Urmașul lui Dracula”, scriitorul Ion Nălbitoru, un spirit creator neliniștit și scormonitor, pasional și meditativ totodată, învăluit de energiile creative, orientându-le cu precădere spre teritoriile fabulației istorice și ale alegoriei populate de simbolurile arhetipale ale ficțiunii, tipologiilor autohtone, profane și creștine. Nu e de mirare că teleportarea poveștii cu vampiri pe
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
a apărut” (decât azi, post-mortem, prin generozitatea Editurii Călăuza v.b.!) are 128 de pagini și conține nouă povestiri: 1-Decorația; 2-Călăuza; 3-Moartea crâșmăriței; 4-Doi oameni răi; 5-Bețivul; 6-Unul la fel ca ceilalți; 7-Doamna Viorica; 8-Căruțașul; 9-Tudor. Jurnalistul harnic și scormonitor (“de Valea Jiului”), Nicolae Țic, a reușit, cu brio, să creioneze adevărate “fiziologii”[2] (cum numai pașoptiștii “zilelor de-aur a scripturelor române” au fost vrednici să izbândească!) - evitând maniheismul: o proză fără eroi autentici (excepție face Războinicul-Absolut-împotriva-Morții, Tudor, din povestirea
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
din rânduieli. Mută chiar Copacul Lumii. Îl duse pe-un plai neluat în seamă, chiar uitat, pe-o coastă pieptișă de sub munte. Trecuse ceva timp, iar în lumea de dincolo abia de se ivise înspre Copac un pumn de oameni, scormonitori în vintrele pământului după fier și, mai apoi, meșteri în lemn. Tăcuți nevoie mare, întunecați la chip, cu glas încet și dulce, se țineau departe de ce le-ar fi tulburat tihna traiului și așa greu... Dinspre ei se-ntorsese el
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
evaluare a textelor, scriitori experimentați, au fost luați prin surprindere întâlnind un fenomen atât de rar în literatură. Câți sunt cei care s-au apucat de scris după trecerea pragului de 80 de ani, așa cum a făcut el? Mintea sa scormonitoare l-a ajutat ca la această vârstă să mai prinda un tren al vieții în care s-a urcat cu firescul cu care a trăit până acum. A fost aceeași minte iscoditoare care i-a încununat studiile la facultate, cu
OVIDIU CREANGĂ LA 90 DE ANI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344920_a_346249]
-
omului, alții priveau în pământ, evitând privitul în ochi, în care se pot citi gândul și firea omului ca dintr-o carte de către un cunoscător. Când «Comandantul» ajunge în dreptul unuia sau altuia - timp în care-i privește în continuare ferm, scormonitor parcă să descopere orice șovăire - fie îi ridică masca de pe față, fie îi pune degetul arătător ca o sabie sub bărbie, obligându-l astfel pe supus să-și ridice privirea. După trecerea «în revistă» a tuturor se comandă: răspândirea! Ceata
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
sfântul ca să pătimești pentru greșala care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea aceea care, ori de câte ori mi-aduceam aminte, simțeam cum mă roade-n suflet un regret apăsător și scormonitor, asemănător cu apa când macină malul unui râu. Nu am reușit să mai readuc în discuție cele petrecute, și parcă-mi pare rău... că n-am aflat și gândurile ei; dar acum când nu mai este, pe cine să mai
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GÂNDURILE Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului GÂNDURILE Gândurile întunecă mereu privirea Scormonitoare-s și îmi știu menirea Într-un război suntem ..eu și ele.. Pătrund în suflet și-n minte ... adânc Și ciucuri lungi ...în van strângând... Cum sângerez la țărm de gând.. Ca și-o corabie naufragiind... Împotmolită în nisip..din
GÂNDURILE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378013_a_379342]
-
la masă, ceva mai calm, pentru a mai scrie câte ceva, încercând să-și amintească exact ce-i ceruse polițistul. Abia acoperise o pagină și jumătate cu scrisul său neuniform și încâlcit, dar lizibil, când a simțit în ceafă o privire scormonitoare. A întors capul și nu mică i-a fost mirarea să-l vadă pe comisarul Olaru, încremenit pe pragul ușii, în costumul său gri ce-i scotea în evidență fața albă, proaspăt bărbierită, dar neodihnită. - Bună dimineața...! - Să trăiți, domnule
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
de mediul înconjurător, din convingerea că mântuirea îi va veni din sine însuși. Tema mediului înconjurător o găsim la Eugenio Montale în „Lămâi” din volumul „Oase de sepie”, unde poetul, asemeni lui Gheorghe A. Stroia, se lasă cuprins de ardoarea scormonitoare a adevărului din mediul înconjurător și sesizează starea de libertate a lucrurilor, strict necesară cercetării secretului lor structural. Citind volumele colegului de Academie, mi-am adus aminte de cuvintele lui Nietzsche: „Creația...singurul surâs al tragediei noastre”, stropi de înțelepciune
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
al istoriei - cel puțin a istoriei meleagurilor danubiene, de la statutul de cititor fervent la cel de scriitor pătimaș, dar cu rațiunea întreagă, aplecat asupra documentelor, de la un iubitor de frumos la un estetician literar al frumosului. Imprevizibil și impredictibil, autorul scormonitor prin cotloanele minții, dar și ale istoriei, pare un adept al lui Baudelaire, care ne spunea că dincolo de necunoscut, vom găsi întotdeauna ceva nou... Citiți-l cu atentă fervoare pe Săndel Dumitru și veți găsi, cu siguranță, ceva nou dincolo de
REGĂSIREA PARADISULUI PIERDUT, SAU FUGA DIN INFERN DE PROF.UNIV.DR.CONSTANTIN FROSIN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376230_a_377559]
-
și sofisticate. A fost perioada marilor mele revelații. Nichita Stănescu s-a detașat de departe adumbrind teribilismul unui Geo Dumitrescu a-talentat dar politrucizat, al unui Mircea Dinescu aparent rebel, indisciplinat, dar cu limbaj sec, epuizat, atipic și al altor scormonitori în gunoaiele comunismului, găsitori de noi arpegii lirice dedicate conducătorului și patriei după încă un sfert de veac de siluire a limbii lirice românești, de epuizare a limbajului de lemn de acum uscat, butucănos și prin care poeții de toaletă
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
presă, în televiziune, în film cel mai propice și mai vizibil pat germinativ. Încît pare de neevitat, în momentul de față, scormonirea celor mai inimaginabile orduri ale vieții. Un fel de plăcere masochistă îi fugărește, zi și noapte, pe asudații scormonitori spre vintrele rău mirositoare, în ambiția că arătîndu-ni-le fac terapia intensivă mai eficace, negîndindu-se că ne și putem sufoca în parfumurile ei fetide. Arătam că telejurnalul de la ora 20 (și nu numai el) este un fel de buletin zilnic al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
subiect Școala centrală de fete din Bucureștii interbelici, perimetru al nobleței permanente, care ordona viața societății superioare, păzită, programatic, de intruziunea mitocăniei. Annie Bentoiu, memorialista de cuceritoare modestie, fostă elevă a școlii, ne aduce nouă, celor de azi, complexații și scormonitorii, imaginea unui microcosm uman reprezentativ pentru cealaltă Românie, ornat cu ținuta ireproșabil armonioasă a cîtorva profesoare de vocație, cu cea, la fel de ireproșabil armonioasă, a elevelor. Lăsîndu-ne gustul dulce-amar al unui teritoriu pierdut (deși locuim pe întinsurile lui). Tabloul acestui mic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tarabă. Nu spune nimeni că nu e încă de arătat cu degetul, într-o țară ce a supraviețuit, pînă mai ieri, în anormalitate, iar acum vrea, se zbate, să iasă la lumină, dar tare aș mai pune batalioanele astea de scormonitori în hoituri și clevetitori cu diurnă să-și vadă de treaba la care se pricep (dacă există, pentru ei, o astfel de treabă), lăsînd instituțiile de abia ieșite din zodia dictaturii să-și facă nestingherite datoria. (Un condei acrib scotea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Cauza de fond a dispersiei și aneantizării eului, care Îi spulberă identitatea, e tocmai cerul gol și acel „Got ist tot” formulat vizionar de Nietzsche. Dar și cerul lăuntric Începe să se golească din clipa În care priviri tot mai scormonitoare se ațintesc asupra lui. Aparent restaurat (narcisic) de oglinzile Întoarse spre sine, eul se fragilizează de fapt. Acesta e unul dintre paradoxurile modernității. Hiperinvestirea eului merge mână În mână, sugerează Gilles Lipovetsky În Era vidului, pe urmele lui Chr. Lasch
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ajungem la performanțele deosebite din cunoaștere și civilizație. Nimic nu este întâmplător în mersul omului pe pământ. Avem în noi, așa cum spunea Hegel, întreaga istorie, deoarece totul ni s-a dezvăluit ca urmare a căutării de sine a spiritului nostru scormonitor, "... așa cum sămânța poartă în sine întreaga natură a pomului, gustul și forma fructelor, la fel manifestările virtuale ale spiritului conțin de pe acum în mod virtual întreaga istorie"182. Dincolo de cadrul în care ființează, dat, nu negăm meritele omului în construcția
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
l-ar fi citit integral, Dauriat afirmă totuși că l-a răsfoit și e chiar În stare să facă niște observații de ordin stilistic, de exemplu despre calitatea rimelor. Însă precauția obiectivă luată de Lousteau Îl Îndeamnă să fie mai scormonitor: „- Aveți manuscrisul aici? Întrebă rece Lucien. Poftim, prietene, răspunse Dauriat, care se Îndulcise mult față de poet. Lucien luă sulul fără să se uite În ce stare se află sfoara, Într-atâta avea Dauriat aerul să fi citit Margaretele. Ieși cu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Calabria este o scriere subiectivă și nonficțională, cronică a unui sejur de câteva luni în sudul Italiei, în 1990. Nu e un jurnal propriu-zis, ci un reportaj literar, cu scriitură decalată (în timp), combinând notația cu eseul și confesiunea. Privirea scormonitoare și înțelegerea largă, lipsită de preconcepții își găsesc un teren ideal de acțiune în scrutarea exoticei provincii italienești. Tolerant și acid totodată, epicureu distins și meditativ, iubitor de pățanii inedite și preocupat de chestiuni general-omenești, M. își colorează paginile cu
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
de a strânge cât mai multe mărturii despre „frumoasele vremuri trecute”. Întâmplări felurite, figuri dispărute („lumini stinse”), legende al căror ecou încă persistă. Câte o amintire personală se strecoară, cu modestie, în noianul de „reminiscențe de altădată”. E, în strădania scormonitorului, o pasiune ce nu se dispensează de rigoare. Îl indispun ambiguitățile și de aceea, când e cazul, caută să limpezească o situație sau alta apelând, ca un istoriograf, la documente, unele rânduite în arhiva lui de acasă. Decent în tot
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]