158 matches
-
lui ochii. Dacă va deveni și de astă dată zeflemist ca în alte ocazii, simțea că-și va pierde răbdare cu el. Doar nu putea să mai închidă ochii și să zică și de astă dată, că vrăjile sunt simple scorneli, în fața atâtor probe evidente: -Ascultă omule, să știi că am tăcut până azi însă nu se mai poate. Trebuie să-ți spun ceva și să-ți arăt proba că Rădița se ține cu farmece de casa noastră. De aceea ne
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
control orice situație. Sechestrații vor aștepta vreme de o lună - sau trei - până când lucrurile vor reveni la normal. Fără rabie, fără fantoma Astrologului și, dacă se va putea, fără tot felul de întâmplări ciudate, precum aceea cu aurul, precedată de scorneala despre legătura dintre Magistrat și târfa de Caravella. Mai ales că la Domeniu - mai mult niște ruine, în coasta muntelui, locuite, de un sfert de veac, doar de către Intendent - s-a întors, se pare, Castelanul. O chestie nebuloasă, fiindcă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cîntînd neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - cînd se mai pomenise ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată cu atîta Însuflețire și har de tinerii cu ochi albaștri și blajini, Încît lumea ajunsese să-i creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost bine în interesul părților. „Cădeau” și ei, cine știe! Nu se scurseseră două-trei luni de la descinderea „băieților cu ochi albaștri” la căminele din Panduri și Grozăvești. Când îl luaseră pe bietul Marin Trușcă la tăvăleală, pe bază (și) de scorneală ... ... Am înclinat ușor capul, a recunoștință că întâmplarea m-a onorat scoțându-mi-o în cale și mi-a făcut semn să mă apropii. Am încercat să-i sărut mâna, însă a retras-o într-un gest de umilință supremă
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
spui ce să prețui - mintea, haru ori inima de român din toate vremile - atunci e-un terci de oameni mândri amestecați cu pleavă și negoț. Eu îs omu locului și-s mândru de părinții și moșii mei și nu înghit scorneală de tembeli că noi dăm bani din punga goală ca alții să râdă de noi și de voi ... - Și-apoi, dacă gherlanii spurcă pe Viteazu, martirii nu-s pe plac, ciobanii n-au un nume și eu ca fitecine aleg
CEL MAI MARE ROMÂN, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355422_a_356751]
-
după aceea ar mai avea șansa să decadă dincolo de acea treaptă a utopiei mizeriei umane, dar încă nu am atins noi, muritorii, acea conștiință a nemuririi și a nivelării frămîntărilor intrinseci și extrinseci ale materiei. Ce univers, fraierilor, asta este scorneală materialistă, visul este rampa de lansare în niciunde, voluptatea propășirii neamului și ieșirea din trivialitatea gestului, vă-n noroc pe mama voas' de proști că, dacă n-ați fi fost voi, demult dispărea talpa mujicului din brazda cea roditoare, în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
așa, din senin, stăteam de vorbă, voiau să le povestesc ce mai era prin văgăună, mă întrebau de ce am mai săpat, dacă nu puneam cartofii, eu aș fi vrut să-i întreb de ce s-a stricat vremea, nu credeam în scornelile alea cu efectul de seră, altceva se întîmpla cu planeta asta, care ne ducea pe toți printr-o plimbare prin Univers, de parcă am fi călătorit pe o gigantică navă artificială și poate că asta și făceam, cine știe, dar care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
bocanci-n praf, dar n-au găsit viață ... În lumea noastră, se vorbește, că s-au văzut și fotografiat, mașini zburătoare, pe cer, mânate de arătări, cu capul mare ... - Sânt destui care n-au de lucru și iau banii pe scorneli. Când îi e foame, ori e beat, omului i se năzare câte ceva, pân cap, din tulbureală de rachiu. Și eu, la hierbințeală, am vedenii ... - Unii se jură c-au văzut pe cer, niște avioane, ca farfuriile, ce apăreau și dispăreau
ĂI DIN STELE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355720_a_357049]
-
totuși „micul ținut” din Univers pe care îl stăpânește) către noi pământenii, mai iute ca vântul, ba poate și ca gândul, care se mai încurcă și întârzie pe drumul către destinație. Însă sunt tare complicate și greu de înțeles aceste scorneli ale minții, ar costa neînchipuit de mult, și bani și muncă uriașă de lungul multor generații de oameni, care își propun să atingă marginea hotarelor. Cine însă să le fi dat lor, mă rog, Stăpânului Spațiu aceste puteri de gând
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
Nopțile în care eu sufăr, zâmbetul tău zgomotează încăperea cu nepăsare și seninătate. Nu poți să mă mai bagi în seamă fiindcă ești fericit, în lumea viselor pe care nu le mai ții minte. Ceasurile-mi toarnă tot felul de scorneli despre timp... De parca nu le știu cât sunt de prefăcute?! Cum le scoți bateria sau se epuizează, cum nu mai există timp. Dar mai existăm noi, eu, ca un secundar, tu, ca un minutar, descărnând spiritele noastre, încet, încet. Scriu
GÂNDURI CIUFULITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353375_a_354704]
-
-l scoată în evidență ca personaj și nu admiteau ficțiunea în narațiune. Despre rolul imaginației în literatură nici nu putea fi vorba. Autorul păstrează unele cuvinte cu iz de regionalism, care circulă și astăzi în zonă: tălică, izmeneală, pocinog, trepți, scorneală, chestii, socoteli, ș.a. Saga familiei Călărașu ar putea fi asemănătoare cu a altor familii din lumea rurală a începutului de veac XX, cu gospodării întocmite după toate regulile țărănești, dar împovărate de datorii, cote și bănci care le slăbeau chingile
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
triplicate. Bărbații VIP în slip sunt rari, ce-i în ținută-s în vizor și ochii noștri îi încondeiază ... Dinescu e un măscărici de talent. Oțil - are o vorbă de rușine cusută pe nădragi. Lazarus - creier stors de fufe și scorneli. Isărescu - e proteză la o economie ciungă. Țânțăreanu - crai obosit de caznă. Oprescu - chirurg de șandramale. Drăgulescu - salt cu ațâț de palmă la capră. Irinelul cu boașe bătucite de metrese. Tolea - o coșcogea cu tomberon, la pârnaie. Miculescu - uluială, oblojeală
BUNGHIALĂ DE VIP-URI ÎN TABACI ! (II) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359623_a_360952]
-
în pat cu mîinile adunate între coapse, făcută covrig și tînjind după tine?! Da' nu-s cam bătrîior pentru tine, femeie? Afrodita a pufnit, amuzată: Ce tot vorbești tu, bărbate? Bătrîior, auzi! Să nu mă amăgești tu pe mine cu scornelile astea ... Da' ce, un bărbat se măsoară după vîrstă? Ba după suflet ... Și i-au dat lacrimile. Le simțea cum îi curg pe obraji, două rîulețe minuscule, care îi crestau obrajii ... Era tînără ... ei, da, a fost și ea tînără
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Călin Suntem în 2019, lucru irelevant, desigur, dacă aceste rânduri sunt citite în 2019. Au fost scrise însă în 2017, ceea ce le-a făcut la momentul respectiv să nu fie luate în serios, știm cu toții că singurul lucru care desparte scornelile de profeții e, desigur, împlinirea lor. Dar ca să vă convingeți de asta, e nevoie să ajungem în 2019, când... ... ca să n-o mai lungesc mult, da, se limpezise lumea, mamă Tuța, cum ai visat matale, dar n-ai mai apucat
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
acesta se arătase tuturor celor prezenți acolo. Zvonul acesta ajunse și la urechile arhiereului Caiafa care se afla la reședința sa. Acesta comentă zvonul în stilul său caracteristic: -Nu mă mai surprinde nimic, îi spuse el socrului său, arhiereul Anna. Scornelile adepților lui Iisus întrec orice închipuire. -Dar vor trebui să arate pe cineva în locul aceluia, nu? întrebă arhiereul Anna. -Probabil că da. -Am putea lansa și noi acest zvon, cum că au pe cineva care îi seamănă destul de bine. Nu
AL DOILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377453_a_378782]
-
cu migală, de frică să nu greșească ceva care s-o supere pe stăpână. Dar, mai apoi, toate decurgeau cât se poate de firesc. Tot ce făcea era pe placul stăpânii. Chiar și ea venea cu câte și mai câte scorneli ale imaginației sale pentru ceea ce trebuia sau urma să fie pictat. Nerun se trudea să fie grijuliu, atent, trebuia să transforme fantasmele din mintea stăpânei sale în capodopere de artă. Se înțelege, văzându-l așa de priceput, boieroaica își spori
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
din ultima generație martoră a acestor vremuri acum apuse, ce ne par că aparțin lui “a fost odată, ca niciodată”. Timpul parcă s-a prăbușit peste noi, încât îmi vine să mă întreb, oare toate astea nu sunt numai niște scorneli ale minții mele? Nu cumva memoria îmi joacă feste creând legende ale unei lumi atât de deosebite și m-a așezat pe mine în mijlocul lor? Elena Buică - Buni Toronto - Canada Referință Bibliografică: NEBUNIILE TINEREȚII / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
detalii? Elenă BUICĂ: Ooo! Atingerea amintirilor din acea etapă de viață inundă întreaga mea ființă și mă proiectează într-o lume că de basm din care țâșnește întrebarea: „Chiar a fost cu adevarat, sau mi se pare? Nu sunt cumva scornelile mele?” M-am simțit o mare norocoasă fiindcă am avut prilejul să urmez cursurile, timp de patru ani la Școală Normală „Ioan Oteteleșanu” din comuna Măgurele, la câțiva kilometri de la periferia Bucureștiului spre Șoseaua Alexandriei. Această comună, Măgurele, păstrătoarea unor
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
își înroșească ochii de față cu toată lumea de pe stradă. O trase pe banca liberă de lângă casa de bilete și o îndemnă să îi povestească ce o supărase, continuând să o mângâie pe spate, protector. Mădălina îi povesti despre gazdă și scornelile ei, despre visul de a-și construi un viitor într-un oraș mare și despre eșecul care o păștea dacă nu reușea să își stea undeva cu chirie. Tânărul o ascultă atent, fără a-i întrerupe povestea. Fata se trezi
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
regimului care l-a ținut pe Corneliu Coposu în temniță și în pustia Bărăganului. Vă mai amintiți cum arăta acest sediu în '90, '91, '92, cînd partidul lui Maniu era împroșcat de ticăloșii din formațiunile securist-iliesciene cu cele mai mîrșave scorneli? Boierescul palat se afla sub o continuă stare de asediu, mohorît și cotropit de întuneric. Acum, chipul celui care a modificat structural starea țării, chip îngîndurat, dar și lucid vizionar, e mîngîiat de cele două lampioane cu lumină caldă, băncile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că mai putem face? Iscodită în legătură cu gingașul subiect la modă, homosexualitatea, care în trecut nu era o problemă fundamentală de... stat (Deci nu se punea problema asta, constată tînărul), autoarea "Vlașinilor" o retează: Absolut! Erai prost sau deștept. Restul erau scorneli. Mă așez vădit imprudent în condiție reportericească și-i pun lui Mihai Ursachi întrebarea: Dacă, chemat acum în fața instanței supreme, ai fi obligat să alegi: viață sau poezie, ce ai alege? Și ca scenariul să fie complet (complet în felul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
realități esențiale care definesc o relatare veridică - faptele și momentul faptelor. Faptele narate de mit nu reprezintă evenimente indubitabile sau măcar evenimente despre care știm că au avut loc, dar nu cunoaștem exact toate detaliile - dimpotrivă, ele sunt „non-fapte”, adică scorneli ale imaginației. De asemenea, ele nu sunt plasate nici Într-un timp revolut adevărat, nici Într-un timp Îndepărtat, neclar, dar sigur - dimpotrivă, ele provin dintr-un „non-timp”, dintr-o epocă care nu există decât În fabulațiile, bazate pe zvonuri
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru că, deși posedă această rațiune, ele nu știu să se folosească de ea” (P.-M. Schuhl, 1949, p. 280; vezi și B. Lincoln, 1999, p. 27). Unul dintre principalele obstacole În calea perceperii logos-ului este povestea, mythos, care, prin scornelile sale, Întunecă Înțelegerea rațională și ascunde revelațiile Ființei; de aceea, Heraclit va cere ca poeții să fie goniți din cetate. Așa cum observă Kathryn Morgan (2000, p. 28), pornind atât de la formulările lui Heraclit, cât și de la cele ale lui Parmenide
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mulțime, am văzut capul zburlit al lui Pașka. A ascultat câteva minute, apoi a bombănit, acoperindu-mi cu ușurință vocea cu glasul lui aspru de bas: - Prin urmare, așa, ești mulțumit? Toți tâmpiții ăștia atâta așteaptă. Uite cum îți sorb scornelile! Nimeni nu ar fi îndrăznit să-l contrarieze singur pe Pașka într-o înfruntare. Dar mulțimea are un curaj foarte specific. I-a răspuns un mârâit indignat. Pentru a liniști spiritele, am precizat pe un ton conciliant: - Ba nu, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu ar fi îndrăznit să-l contrarieze singur pe Pașka într-o înfruntare. Dar mulțimea are un curaj foarte specific. I-a răspuns un mârâit indignat. Pentru a liniști spiritele, am precizat pe un ton conciliant: - Ba nu, nu sunt scorneli, Pașka! E un roman autobiografic. Tipul acela, după revoluție, a fugit într-adevăr din Rusia cu iubita lui și, apoi, la Paris, a fost asasinat... - Și atunci de ce nu le povestești despre ceea ce s-a întâmplat la gară, hm? Am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]