159 matches
-
internarea, dar acceptau, ziceau ei, din considerente umanitare, să trateze niște persoane suferinde care nu ar mai fi găsit locuri pentru tratament în România. La întrebările mele despre spitalele unde solicitase internare, bolnavul închipuit se lansă în debitarea unor minciuni, scorneli aberante. L-am lăsat câteva minute să își spună textul bine memorat, după care i-am spus: Domnule cetățean român, te avertizez că soția mea este medic, lucrează într-un spital mare din București și nu am nicio informație care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
că într-o zi i le răsuci prea tare și mama Sanda fusese nevoită s-o ducă la spital. Îngrozit, doctorul i le cususe, așa erau de rupte. Școlarii căscau gura ca la circ iar intențiile lor de protest împotriva scornelilor exagerate rămâneau fără șanse în fața debitului verbal al povestitoarei. Când tovarășa intră în clasă îi găsi așezați la locurile lor. Avea un zâmbet în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai spus lui Bogdan că nu este bine ceea ce face. Corect? Alina: Întocmai. Mediatorul: Mai ai ceva de spus? Alina: Asta-i tot. Mediatorul: Acum, Bogdan, spune tu ce s-a întâmplat. Bogdan: Tot ce a spus Alina este o scorneală.... Mediatorul: Bogdan, nu te supăra, dar am căzut cu toții de acord să nu ne aruncăm învinuiri. Hai să încercăm să stabilim faptele așa cum s au întâmplat, fără a agrava conflictul. Stabiliți cu elevii o listă de intervenții care le-ar
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
la strâmbăciunea mea. Deci, cum nu pot să fiu nici curtezan, Nici să mă-mbii la galeșe taifasuri, Mi-am pus În gând să fiu un ticălos, Urând huzurul zilelor de azi. Urzeli am Înnodat, prepusuri grele, Prin bete profeții, scorneli și vise, Pe rege și pe Clarence, frații mei, La ură să-i asmut, mistuitoare 1. Richard al III-lea e rațional și abil, Își atinge scopurile apelând la calcule și viclenie, Însă nu Își folosește inteligența Îndeajuns. Percepe realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
unor „pretinși exploratori” care fabulează ca să pară mai interesanți sunt ce altceva decât un alibi pentru propriile, nu puține, „exagerații”. Ca să narativizeze, așa-zicând, „impresiunile”, reporterul riscă - după cum i se și întâmplă - să cadă în neverosimil și, mai rău, în scorneală. În fond, T.-R. trăiește complexele unui narator cu o modestă înzestrare literară. El caută să suplinească o atare insuficiență printr-o aglomerare de peripeții, care de care mai ieșită din comun și dătătoare de fiori (contactul cu „antropofagii”, strania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
într-o epocă în care a devenit o modă ca tot ce a fost odată obiect de venerație să fie supus demitizării lucide și raționale, într-o astfel de epocă nu supraviețuiesc decît cei care știu că miturile nu sînt scorneli pernicioase, ci surse de entuziasm și comuniune colectivă. Iar "sursa" înseamnă izvor, adică rădăcină. Nimic mare și răscolitor nu s-a făcut într-o cultură fără nașterea la un moment dat a unui mit fondator. De aceea, ori te legi
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
însă cu vreuna din ele. De altfel, în prefețele și dedicațiile ce-i însoțesc poveștile, Perrault vorbește, vrînd să le definească și descrie, rînd pe rînd, de “agrement”, “plăcere”, “satiră lipsită de venin și răutate”, “întîmplare hazlie”, “istorie comică”, de “scorneli plăcute”, “de fabulă nebunatică și ingenioasă”, care, toate, pot să vrăjească și să încînte, să distreze dar și să instruiască. Șăgălnicia este, așadar, în poveștile lui Perrault pornirea de a tempera și a echilibra prea marea adeziune, sau dimpotrivă, prea
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
întregul car cu oale colorate!), PRO TV și Antena 1 s-au ferit ca dracul de tămâie să difuzeze clipul ce le explică românilor de ce nu trebuie să dea șpagă. Cum adică? Procurori și polițai corupți? Profesori și doctori șperțari? Baliverne, scorneli ale dușmanilor țării, palavre rostite de trădătorul Stolojan și de scufundătorul de flote Băsescu! În țara pesedizată, totul e calm, ordine și voie bună. La noi nu se dă șpagă. La noi se trag tunuri. Așa că reveniți data viitoare!
Nu da șagă dă tunuri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12552_a_13877]
-
-l înțelegem și nici nu-l merităm. Ar trebui să fim recunoscători pentru acest dar.” (p. 13) Așadar, două poziții adverse dezbinate prin numeroase litigii istorice. Și atunci cine are dreptate? Formaliștii de tip apolinic care văd în matematică o scorneală genială, sau naturaliștii de tip platonic, pentru care disciplina e ecoul în creier a limbajului divin? Cum Mario Livio e un colportor talentat de idei care nu-i aparțin, poziția sa rămîne cu perseverență neutră, mărginindu-se a evoca nuanțele
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
aranjează viitorul nepoatei cu Sir Andrew Aguecheek - aici o caricatură, o paiață ridicolă - negociind, practic, mîna ei pentru sumele acoperitoare băuturii lui și a slujitorilor Maria, Fabian și Feste, acompaniatorii și complicii lui. Fraierul Sir Andrew este sursa distracției. Toate scornelile chefliilor, imaginația fără sfîrșit, stimulată continuu pentru obținerea băuturii și a distracției, conflictul cu închipuitul Malvolio, colcăiala stranie a personajelor aflate între trezie și beție, confuziile, încurcăturile, contrapunctul obținut prin scene de gag și film mut, amestecul între spiritul shakespearian
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
să spun așa, bine văzute în societate, se îneacă în penibil, sub pana unui esteti-chien care nu cruță nimic ca să le denunțe. Scrie, apoi, Ce este fenomenul estetic, fără convingerea că-l poate apuca, dar cu mulțumirea că nici alte scorneli ale spiritului nu sînt mai lămurite de obiectul științei lor. Nu știm, de pildă, nici ce-i lumina, nici ce-i electricitatea. Și trăim. Fenomenul estetic, spune Aderca, "e caracteristic. Marii creatori de valori n'au părinți și n'au
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
negre c-un gest istovit de țărancă vădană - mai venea cineva să ne smulgă tresele de pe umăr = pocneau oribil = le azvârlea în canal = holbați rămâneam, dârdâiam, nemaiștiind pe cine jignisem de moarte ei bine acestea sunt Fapte nu biete închipuiri (scorneli lângă sobă, masturbarea memoriei) = chintale de fapte vândute pe șperț pe treptele vagoanelor de marfă.
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
apucă disperarea. Bosonul e argumentul ontologic în varianta cosmologiei contemporane, e ideea lucrului în sine după calapodul tehnicii de azi. Peste un deceniu, probabil, că bosonul va deveni o relicvă la care teoreticienii vor strîmba din nas ca în fața unei scorneli desuete. În fine, Feynman, a cărui idee privind istoriile alternative ale fotonilor îl consacră drept unul din cei mai importanți gînditori din domeniul mecanicii cuantice. Potrivit lui Feynman, mintea umană are tendința de a reduce simultaneitatea proceselor la înlănțuirea lor cauzală
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
au omorât în bătaie în camera de tortură. Tu știai unde se-ntâlnesc de obicei și l-ai trimis acolo pe agent. Strada Luncii nr. 10, așa i-ai zis ofițerului care chiuia clătinându-se pe picioare. Și asta-i scorneală? - Cu mâinile mele-o să te sugrum, cotoroanțo!, scrâșnește din dinți cadristul și se avântă iarăși la atac. Găinile, care abia se potoliseră, se apucă să cârâie din nou. O.R.L. se pune și el pe lătrat. - E încă-n
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
și gafe; 4) nici autorul nu știe prea bine ce a vrut să spună în paginile acestea. La o așa lucidă dezbrăcare în public, nu poți să nu te întrebi: de unde atunci voluptatea de a-și terfeli talentul publicînd o scorneală epică care, literar vorbind, e submediocră și, speculativ vorbind, e respingător de precară? Nu am decît un răspuns: dintr-un imbold de autoflagelare care ține de umoarea cîrcotașă a histrionilor cronici. La 38 de ani, Unamuno era un autor de
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
unui om nu i se poate trage decît dintr-o greșeală de înțelegere. Odată ce ai înțeles, drumul spre fericire ți-e deschis. Se înțelege că, pentru un asemenea ochi stoic, religia este o aberație ridicată pe basme, iar Dumnezeu o scorneală iscată de minți năuce. Nici un cuvînt despre credință sau despre puterea de consolare pe care ea o poate aduce. A trăi e o chestiune de calcul logic, iar bucuria un ecou ce stă în cîntărirea variabilelor ei. Totul e să
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
luptător: "în ultima-i stare/ Opri orice mâna a da răzbunare"... Treaba se complică: junele om ar fi putut fi și un soi de carbonaro, schingiuit în temnițele unui autocrat sângeros ("Tirane! vezi prada-ți, vezi cugetul sau"). Toate aceste scorneli copilărești trebuiesc a fi deduse din versuri la limita neroziei ("puternică impresie de stupiditate", resimțită de G. Călinescu). Maniacul discursurilor versificate se sloboade în voie. Iar personajul imperios al Babei răscolind "vulvorile" devine o caricatură care vorbește "că la ușă
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
vîndut-o!... - De ce șarlatan? - Pentru că m-a păcălit!... Ție pot să-ți spun drept... jaguarul era fals... Cu banii care i-am dat pe el puteam cumpăra o blană veritabilă." (Al. Cazaban, Blana jaguarului). Vînătoarea nu e doar un tărîm al scornelilor. Este și domeniul de predilecție al confuziilor, al trucurilor, al farselor de tot soiul. Ca să întîlnești zoomorfii bizare nu trebuie musai să cutreieri lumea; surpriza, uneori, e după colțul casei. "Cam la treizeci de pași se ivește un animal scurt
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
ceea ce ar trebui să fie». Din contactul permanent cu cei ce ne privesc de sus se naște «acea autoironie care ne permite să ne jucăm cu propria soartă, luând-o peste picior, îngânând-o, preschimbând declinul în legendă eroicomică, iar scorneala transformând- o în ceva ce aduce a izbăvire»“. Poate fi și aceasta tot o iluzie consolatoare, dar, dacă are rolul mobilizator al barbarilor (dintr-un poem al lui Konstantin Kavafis), e binevenită (deși, la drept vorbind, pe noi, barbarii ne-
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
Dumnezeu este cu desăvîrșire absent. Noul Daniel se substituie și unuia, și celuilalt, visele sînt ale lui, iar acestea sînt fie cu adevărat "vise", consemnate ca atare într-un "caiet de vise", fie simulacre de vise, prezentate ca "realități", fie scorneli deliberate. După fiecare ședere în Sala cu Oglinzi sculptorul le spune locuitorilor Azilului povești despre nevăzutul și poate inexistentul Bătrîn, parvenind astfel efemer la condiția de profet al unei divinități sau măcar autorități supreme inventate. în satul de pescari, o
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
și Homer. Oricît mi-am zis că sînt imun la enormitățile jegoase moral ale fostului comentator al lui Neagoe Basarab, căzut apoi în prostituția unei publicistici mincinoase și encomiastice, m-am surprins, a cîta oară?, scandalizat, oripilat și indignat de scornelile penei lui puturoase. Despre mărturisirile generalului, absolut ticăloase, de la un capăt la altul, nu e nimic de spus. Poate doar că trivialitatea gîndirii și a expresiei interzic accesul în această pagină fie și al unui singur citat. Dan Zamfirescu îl
Strigoii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16061_a_17386]
-
sub zăpadă de trei palme. Pădurile în depărtare, cu tulpini, par cercelate cu flori de zarzări și de corcoduși. Cerul e ca leșia"(Sultănica, 1883). „Cam pe la începutul vremilor, pînă unde praștia minții nu azvîrle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă. Tot cu mîini și cu picioare era și p-atunci, tot cu ochi și cu urechi, tot cu nasul d-asupra gurii și cu călcîiele la spate, dar
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
moștenească. Iar combinația dintre Axionov și Lenin tatăl lui o crease deoarece era un adept al maniheismului și al filozofiei naturii, și considera de datoria lui să restabilească echilibrul între principiul luminii și cel al întunericului. In ciuda acestei strălucite scorneli, la vârsta de 17 ani Tatarski și-a pierdut cu plăcere primul buletin, iar pe al doilea l-a primit pe numele de Vladimir. După aceea, viața lui s-a desfășurat cât se poate de banal. A intrat la Politehnică
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
Olivotto Ultimul film al lui Oliver Stone, Alexandru, a cărui lansare e precedată de o campanie ridicol de scumpă, e într-atât de prost încât îți vine să crezi că mult trâmbițatul scandal legat de homosexualitatea protagonistului e încă o scorneală publicitară. Regizorul ia un personaj istoric și-l modelează, ca pe plastilină, în atât de multe direcții încât rezultatul e diform prin excelență. Întâi și întâi, Stone își bate capul să respecte adevărul istoric, ceea ce, având în vedere enorma cantitate
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
de la 490 î.e.n., cînd încep războaiele medice împotriva perșilor, pînă 429 î.e.n., anul morții lui Pericle) într-un apogeu al democrației europene. Etimologic vorbind, democrația nu a existat și nu va exista niciodată, puterea poporului fiind nu doar o crasă scorneală, dar totodată o mare nenorocire: a da puterea plebei înseamnă anarhie totală, iar grecii nu îngăduiau dezordinea decît în zile de sărbătoare. În rest, desființarea sclaviei li s-ar fi părut o aberație, la fel cum tratarea străinilor drept altceva
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]