177 matches
-
o cîrciumă de pe șoseaua Măgurele. Pe de altă parte, cinematograful îi oferă spectacolul senzațional, singurul în stare să facă să vibreze coarda anchilozată a sensibilității mahalagiului proletar." Vorbe grele, în prag de război? Credeți? Alteori, picturi din spatele replicii, delicate, ușor scorojite de timp, despre tot ce-i ajută scenei să fie scenă: "decorul ideal va fi acela care va stabili caracterul simbolic al atmosferei și va răuși să stimuleze imaginația spectatorului, inspirându-i sentimentele ori sentimentul generator al piesei. Așadar și
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
ziduri de cărămidă măcinată-ncet, garduri negre de ploaie, o clanță de ușă, un ciob, o sîrmă întinsă într-o curte pustie, totul, totul, de-a valma. Cît mister în spatele unei perdele topite-n amiază într-o fereastră cu cercevele scorojite de căldură! Ce patimă ascunsă-n gestul dumnezeiesc al unei femei ce ține o găleată roșie sub o cișmea! Numerele caselor dezvăluind, poate, enigme! Secretul adînc al unei crăpături într-un perete galben! Taina cutiilor goale, strălucitoare, cu puțină apă
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
spuneam, cam 30 de ani si 1,70m, 120-90-120 (silicon tuning) își rodea o unghie (mai avea încă 9 tot false de ros și nu mai prididea cu asta) și cotcodăcea la telefon de zor: - Hai față nu mă mai scoroji cu ruptă aia cu gentile ei pline de praf că mă plictisesc maximum! Față, ăia nici oja nu știe să și-o întindă frenci și se dă doamna la Bambu, fata, cănd stă picior peste picior de parca o fi prințesa
Hemoroizi, fisuri anale? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19071_a_20396]
-
a presărat pe pământ-pietriș, dar plugul gândului s-a pregătit de primăvară și printre piesele puzzle va intra, ca în frunziș. Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii, unde planșa-poveste a-ncărunțit nestingherită, iar câte-o piesă scorojită de schimbarea vremii, insistă să-și netezească ținuta deja,-ngălbenită. Aleg piesă cu piesă, le-mperechez după curbe și tresar, doi ochi mirați, dar cuminți mă privesc, sunt aceeași din vis, ce-au știut să-mi schimbe definitiv, sensul vieții, iar
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
le-a presărat pe pământ-pietriș,dar plugul gândului s-a pregătit de primăvarăși printre piesele puzzle va intra, ca în frunziș.Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii,unde planșa-poveste a-ncărunțit nestingherită,iar câte-o piesă scorojită de schimbarea vremii,insistă să-și netezească ținuta deja,-ngălbenită.Aleg piesă cu piesă, le-mperechez după curbeși tresar, doi ochi mirați, dar cuminți mă privesc,sunt aceeași din vis, ce-au știut să-mi schimbe definitiv, sensul vieții, iar rozele-poeme-nfloresc
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
cu parul spre a le frăgezi carnea înainte de a le sacrifica. Seara se masturbează și visează la dezmățurile sexuale pe care i le va ocaziona soția atunci când se va întoarce acasă, dacă nu cumva între timp i se vor fi scorojit plămânii de atâta căldură arabă insuportabilă. Ca să obțină un loc de muncă în străinătate, soția lui a trebuit să semneze pactul cu diavolul, adică să accepte să ciripească la securitate, prestație ce-i asigură o imunitate politică de netăgăduit. Cocheta
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ALOE Călcăm deja prin frunzele uscate Și dinspre păsări triluri nu mai vin, Chiar dacă cerul este tot senin, Iar vântu-abia adie blând, nu bate. S-a scorojit și iarba sub destin, De arșiță, potecile-s crăpate, Dar, spre noroc și multă sănătate, O cupă, ție, toamnă, îți închin. Am pus în ea, cu smirnă și aloe, Miros de tei și coajă de castană, Căci vara noastră încă
ALOE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384386_a_385715]
-
iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea, Acum ograda stă nemăturată, Și parcă tot omătul a căzut în ea. Ia uite! Prispa stă să cadă! S-a scorojit și varul pe pereți! Ce mult a mai trecut de când cu toții, Mâncau pe prispă-n multe dimineți! S-au dus cu toții să câștige-avere... O lacrimă îngheață pe fața de bătrân... Și-ncet, strângând pânița cu ultima putere, Privi în urma lui
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
extras și subiectele conținute, despre cum am vorbit și așa mai departe. La un moment dat, larma stârnită de întrebările curioșilor a încetat brusc, precum ciripitul unui stol de vrăbii la ivirea eretelui. Îndărătul meu, prin aceeași ușă cu canaturile scorojite de ploi, arșițe și vânturi, dincolo de care, așteptându-și verificarea, studenții pășeau oftând, de parcă deasupra i-ar fi stat scris Lasciate ogni speranza voi ch’entrate, și-a făcut apariția Tohăneanu. Stând cu spatele în direcția aceea l-am observat
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
imensă, plină de apă. Stoarce-o! Privesc cu disperare către Adél, dar ea nici nu tresare. Iar trenul se smucește din loc. Și atunci observ că bucata aceea de tencuială, unde au pictat-o pe ea, e singura care se scorojește. Se presară în firicele mărunte pe jos, pe podeaua bisericii, în fața altarului M-am trezit cu palma goală. Neînduplecat de goală și cu așternutul plin de zoaie sărate. Practic nu s-a întâmplat decât altceva că, în timp ce visam, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fixativ. Și o felie în plus de lămâie. Nu i-am crezut niciodată pe oamenii care spun că uită să mănânce. Nu cred că e posibil. M-am lăsat pe spate în canapeaua de piele verde ce începuse să se scorojească. încăperea era încălzită de la aburul scos de espresorul imens și vechi. Rafale de aer cald veneau prin ușile de la bucătărie care nu se îmbinau perfect și se bălăngăneau înainte și înapoi, scoțând un sunet înfundat. Venisem aici direct de la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
excrementele În același timp. Imaginile cu găurile-closet erau Însoțite de o voce care spunea că până și cea mai mică sângerare era semn de moarte. Acum că erau expuse Într-un muzeu, marginile găurilor erau dezinfectate; pe alocuri betonul era scorojit, crăpat sau ciobit, Însă, cum nimeni nu-și mai făcea nevoile acolo, nu era deloc murdar. Niște simple găuri, care apăreau pe peliculă la nesfârșit, Încât la Început nu mi-am dat seama ce erau. Când am realizat că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dat organelor de anchetă, bineînțeles, cu vădită tendință de-a o găsi vinovată. Cât a stat în pușcăria de la Ploiești, unde și-a dat obștescul sfârșit, măicuța Sevastia a scris (într-un caiet ale cărei scoarțe înegrite de vreme se scorojiseră și se rupseseră la colțuri) povestea lui Andrei și a Lenuței, și multe învățăminte cu privire la îndreptarea nelegiuiților pe drumul cel bun, cât și despre iertarea păcatelor... pe care le fac oamenii într-o viață trecătoare pe acest pământ. Referință Bibliografică
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
avea permisiune de ani de zile de a intra în această cameră îmbătrânită de timpuriu. Aerul împlinea singurătatea camerei în greutatea unei cumpene lăsate să hotărască trecerea greoaie a orelor. Într-un colț, al unui perete de pe marginile căruia se scorojea ceea ce odinioară fusese un galben timpuriu, zăcea un masiv birou de lucru, peste care veșnicia timpului își făcuse culcuș. Peste tot cuprinsul său zăcea așternută pustietatea, învelită într-o mantie prafuită, grea de ne-umblare a niciunui suflet viu de
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
mă neliniștesc. Lumina neoanelor e palidă, difuză, ca un lanț de silabe pierdut în ceață. Simt o prezență ambiguă, întunecată, ca un cavaler fără umbră în aerul greu al salonului de terapie intensivă. În halat alb, mă sprijin de peretele scorojit de durere și aștept. Îmi încordez voința și îmi ascut armele de luptă. Stau la pândă, ca un vânător de lei, atentă la fiecare respirație, la fiecare contracție cardiacă vizibilă pe ecranul monitorului, la fiecare picătură care curge din perfuziile
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme știind că la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme, știind că la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
le uită până și ea. Durerile bătrâneților, atunci când este uitată, părăsită sau și mai rău ; înjurată, bătută.... o mamă le suportă cu stoicism. Călăuza nu-i este mamă soldatului grănicer ; mama lui...! Eroul are prezență de spirit ! În port încărcătorul scorojit mai are o rezervă ! Călăuza nu are cunoștință asupra acestei noi măsuri prevăzute de regulamentul de pază a frontierei. Este somată să se predea împreună cu tot grupul de infractori. Focul de avertisment, sau în realitate chiar o rafală de gloanțe
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme, știind că la
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
cameră de oaspeți din toate ne-a mai rămas doar speranța că odată și odată sosi-va cineva de seamă uneori chiar tipil-tiptil intrăm cu teamă parcă să nu deranjăm un musafir imaginar din păcate, între timp pereții s-au scorojit zidurile s-au crăpat de bună seamă camera de oaspeți a obosit să tot aștepte din când în când pisoiul dă câte o raită, dar iese repejor s-o fi pripășit, oare, vreun șobol de seamă căci păienjeni berechet sau
CAMERA DE OASAPEŢI de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350541_a_351870]
-
cu acul de siguranță, înfipt în țesătură exact acolo unde urma să fie folosit. Așezându-se pe taburet, moșu Klesch rostea de fiecare dată: „Tuns și frezat cu cărare la dreapta.” Frizerul își scotea instrumentele dintr-o tașcă de piele scorojită cu încuietori galbene, își potrivea ochelarii rotunzi pe nasul împânzit de vinișoare albăstrui, alegea o oglindă cu mâner și ramă albă de lemn, aducând-o cu un gest aproape grațios în dreptul obrazului clientului său. Îi ridica o șuviță de păr
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
di S. Elena. Călătoria cu vaporetto pe Canalul Grande a durat aproximativ o jumătate de oră. Cred că a fost cel mai bun exercițiu fizic al capului. Dreapta, stânga, înapoi, înainte. Eram înconjurată de clădiri vechi în culori pastel, șterse, scorojite de vreme, înnegrite de îmbrățișările seculare cu apa. Mândre de lanțul lor de alge la atingerea poalelor de apă. Obloanele neobișnuit de înalte și înguste, de culori închise (predomină verdele). Acel du-te vino al ambarcațiunilor navale: vaporette, gondole, șalupe-taxi
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
Toate Articolele Autorului L-am întâlnit cândva din întâmplare Într-o poveste a unei clipe oarecare, Un militar frumos cu părul grizonat Și zâmbetul... puțin c-am șifonat, Cu ochii triști el încă mai strângea Povești cu fluturi În buzunarul scorojit de timp, de la manta. Fluturi din primul lui sărut Nevinovați... din vremuri de demult, Fluturi din primul zbor avut Prin care el a renăscut... când i-a simțit zbătându-se în trup, Fluturi din toate cele câte au fost, cândva
MILITA PENTRU IUBIRE de ANA SOARE în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369973_a_371302]
-
tu!, îi aruncă băiatul peste umăr, țopăind în continuare. Tremurând din tot corpul, femeia își deplasă căruciorul până în fața primei trepte, oprindu-se apoi speriată. - Costel, te rog!, mai spuse ea implorându-l. Pe terasa mică, mozaicul frigea. Din cerdacul scorojit de vreme și de ploi, trupul ei arăta atâta neputință și suferință încât până și casa părea mai tristă decât ar fi fost în realitate. Cu toate acestea, băiețelul părea hotărât să nu se oprească. Picioarele i se mișcau la fel de
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
20 ianuarie 2017. L-am întâlnit cândva din întâmplare Într-o poveste a unei clipe oarecare, Un militar frumos cu părul grizonat Și zâmbetul... puțin c-am șifonat, Cu ochii triști el încă mai strângea Povești cu fluturi În buzunarul scorojit de timp, de la manta. Fluturi din primul lui sărut Nevinovați... din vremuri de demult, Fluturi din primul zbor avut Prin care el a renăscut... când i-a simțit zbătându-se în trup, Fluturi din toate cele câte au fost, cândva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]