184 matches
-
auzi un clopot în depărtare . Bătu exact de trei ori . Codrin urcă încet cărarea în pantă și ierburile erau din ce în ce mai dese . Ajunse curând la o poartă închisă cu lacăt . Gardul era ruginit, vopseaua de pe el se scorojise . Ascultă puțin, dar nu se auzea nimic. Apoi a văzut o pancartă pe care scria: INTERZIS și pe marginea căreia erau urme de gloanțe . Stătea pironit în poteca verde , ezitând între curiozitate și teamă. Apoi decise să se întoarcă, aruncând
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
spital. I-o luasem zdrahonului doar cu câțiva pași înainte, dar am reușit să traversez Broadway înaintea lui. I-am văzut partea de sus a corpului în mijlocul străzii, între mașini; avea privirea ațintită pe mine; am inspirat cu groază materia scorojită din nasul meu plin de sânge închegat. Pe lângă mine a trecut încet un tramvai, și am sărit în el. Eram sigur că voi fi urmărit, din cauză că tramvaiul se mișca foarte anevoie și greoi, apropiindu-se de Loop. Dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe slujnica ce venea zilnic. Am observat că argintăria era deja pătată. Dincolo de ușa mare cu geam, în lumina gălbuie a după-amiezii mohorâte, magnolia grandiflora care ocupa cea mai mare parte din mica noastră grădină, pălise, avea frunzele ciupite și scorojite de gerul din ziua precedentă. Era rece și umed în salon și am rămas cu hainele pe noi. Pe canapea încă zăcea volumul de Napier. Georgie intră încet. Ea era oglinda emoțiilor mele. Mă privea fix, cu buzele întredeschise, încruntată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
La revedere, domnule locotenent Soare, ne-a făcut plăcere să vă cunoaștem! Început fierbinte și prăfuit de septembrie, ora douăsprezece, greierii țîrÎie uscat. Pe poarta de aur care nu e de aur, e de fier și vopseaua verde s-a scorojit pe alocuri... pe poarta de fier nu scrie nimic cu litere din miere laminată. E doar o futută de poartă. Trecem prin ea veseli, ca un alai de nuntă. Iar dincolo de poartă... dincolo de poartă se Întinde acest drum de ciment
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci tresăltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mână pusese să se sape lângă stejarul a cărui vechime se măsura cu veacurile o fântână cu cumpănă pentru odihna și ostoirea setei drumeților obosiți. Pe ghizduri creștinul pusese să se bată icoane ce, după trecerea câtorva anotimpuri, Își scorojiseră și-și pierduseră culorile și contururile, iar oamenii se Închinau la ele, neștiind pe cine sau ce Înfățișa fiecare, dar fiind Încredințați că erau icoane sfințite. Când Florea Cucu ajunsese la locul de popas pentru drumeții osteniți, vântul se repezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
început să cadă o ploaie neagră. Picăturile mânjeau ferestrele ca o funingine și mirosea a gaz. Totul era numai flăcări și fum. Când s-a mai luminat puțin, s-a putut vedea că rezervoarele, altădată albe, netede și cilindrice, erau scorojite și diforme ca niște bostani uriași, plesniți de căldură. În convoaie nesfârșite, cucerindu-ne țara, nemții erau blonzi și obosiți, murdari de noroi până în urechi, până în lumina ochilor. Căscau spre flăcările uriașe, care mistuiau la orizont rafinăriile, niște ochi mirați
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
creionarea universului moral în al cărui mecanism se trezește prins detectivul. Nota retrospectivă a narațiunii - Marlowe istorisește povestea familiei Quest și întâmplările macabre ce-l prind într-o plasă a suspiciunii și nevrozei - induce de la bun început sentimentul eșecului. Cușca scorojită din care, asemenea unui păianjen, Marlowe contemplă nimicnicia lumii e mai puțin o metaforă a decăzutului univers californian, cât cutia de rezonanță în care se aud ecourile distorsionate ale lăcomiei, cruzimii, imoralității și violenței universului. Vizita neașteptată a lui Orfamay
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
radicale pentru epistemologia sa pe ghicite. Ceea ce o-ngrozea cel mai tare pe Marieta era că presiunile lui Rică o făceau să se desprindă de propriile-i convingeri așa cum seva unui copac se retrage înăuntrul trunchiului, dedesubtul scoarței terne și scorojite din exterior. Urla din răsputeri "nu vreau" pentru a-și acoperi un murmur interior aliat insurecțional cu el, o slăbiciune ce, treptat, se descoperea cu oroare ca slăbiciune pentru el împlântată subversiv înlăuntru-i. Deversa atunci asupra lui, dramatic, tot
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fost adus acasă bolnav și cu încălțările rupte. Vara, când eram cam pe la aceiași vârstă, tata cosea ovăz în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu apă, care era afară pe un butuc, la umbra casei, și pentru a se înmuia pielea, cu o cană lua apă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
risipească atâta apă. Am introdus opincile lui tata în cofa din care ei beau apă. După această ispravă m-am dus la bunica și m-am jucat acolo cu verișorii mei până seara. Când a venit tata să schimbe opincile scorojite cu cele înmuiate de apă n-a mai găsit opincile lângă cofa cu apă. Și-a zis că vreun câine le va fi uat și că le roade undeva la umbră. Le-a căutat dar degeaba. De sete și tătica
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
număra sau cântări, dar leafa merge). Puși pe evaluare capitalistă, întrebăm: oare cât costă în mod real fiecare frunză dăruită de Domnul întru fericirea muritorilor care, din lene, n-ar avea după ce să bea apă ? 221 Și, concluzia: Frunzele astea scorojite de brumă costă mai mult decât oricare aliment ! 10 kg de frunze, adunate de 4 persoane, plus tomberon, plus remorcă sau gunoieră cu alți 3-4 ^ alte cheltuieli necunoscute privitorului... nu-s milioane de lei pentru câteva grame de frunze uscate
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
ar fi întâlnit niciodată și, chiar întâlnindu-se, nu s-ar fi înțeles niciodată. „Un leningrădean, și-ar fi zis Pavel cu suspiciune, fiu de ministru...“ Își dădea acum seama că războiul simplificase totul. Era focul ăsta, care usca și scorojea bucățile de noroi lipite de cizme, era noaptea în câmpia aceea pierdută undeva, între Polonia și Germania, era bucata asta de pământ nocturn, pe care tocmai o smulseseră dușmanului. Și mai era și omul ăsta așezat lângă foc, un om
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și măicuțele din mănăstire) asemenea unui mic și întârziat Rasputin à la roumaine. Certuri popești la nivel înalt Discordia de la sfârșitul anului 2005 și începutul anului 2006 legată de păstrarea Mitropoliei Ardealului la Sibiu sau mutarea ei la Cluj-Napoca a scorojit și otrăvit imaginea Bisericii Ortodoxe Române, considerată, imediat după căderea regimului Ceaușescu, dar și în anii următori, a fi un factor de stabilitate și încredere în România postcomunistă, alături de instituția Armatei. BOR a avut în postcomunsimul românesc o imagine prosperă
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
urmei, cufundarea în apă nu mă îmbogățise cu prea multă înțelepciune. Poate că nu greșisem socotind marea ca o sursă de pace, dar ingerată așa, dintr-o singură înghițitură, se dovedea o doctorie lipsită de efect. M-am plimbat puțin, scorojindu-mi picioarele, și privind în una sau două din bălțile mele, dar plăcerea se evaporase și nu mă mai puteam concentra asupra acelor miniaturale civilizații strălucitoare și translucide, deși, în lumina vie, pietricelele colorate și minusculii arbori de iarbă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și mută-te în ultimul rând. Așa. Începeam să urc Golgota rușinii sub privirile pline de uimire ale colegilor care-și vedeau liderul clasei transpirat, nădușit cu părul zbârlit și tremurând din tot corpul, târându-și împleticit servieta roasă și scorojită spre locul de ispășire a unei fapte abominabile... S-a sunat. Colegii au ieșit în recreație. Am rămas nemișcat la locul de osândă cu capul rezemat de mâinile puse pe bancă, trăind primele momente ale unei condamnări publice. Plângeam înăbușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de acolo, ci și din alte timpuri, cine știe de când; un muget ușor, ca de mare îndepărtată, alteori un șuierat subțire când prelung, ciudat, când sincopat, totdeauna trist. Casa este roșie. Se vede culoarea și acum, deși petici întregi sunt scorojite. Acoperișul, care a fost de tablă, este zdrențuit, jupuit, fragmente de tinichea și de șindrilă, când vântul bate mai tare, sunt smulse și zburătăcesc prin vâltoare ca niște păsări înnebunite. Casa are etaj, dar la încăperile de sus, mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un măgar scund, trecea printre ei, fără a Întoarce capul nici În stânga, nici În dreapta. Cu bărbia proptită În piept, cu barba albă și lungă, la fel ca pletele neîngrijite fluturând În boarea ușoară a muntelui, se ținea drept În șaua scorojită de vremuri, murmurând ceva de neînțeles. În fața lui, sutanele cafenii se dădeau grăbit deoparte, alcătuind o adevărată uliță vie. Călărețul se Îndreptă spre scara cea mare, unde părintele stareț se grăbi să-l Întâmpine cu onoruri, ca și cum ar fi fost
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era înainte (în spate, pe lângă pungile cu praf de turbă). Vopseaua a evoluat de la stadiul de material de construcție la cel de modă, și toate acestea pentru că femeile s-au implicat în această activitate. Bărbații nu vopsesc până nu se scorojesc pereții sau până nu crapă pe alocuri; femeile sunt în stare să dea cu var atunci când ele, nu pereții, au nevoie de o schimbare. Desigur, văruitul a făcut dintotdeauna parte din abilitățile bărbaților sau ale femeilor când a fost neapărat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
vremelniciei, într-o ambianță a sacrului degradat și a pătimirii în el: „Căzusem în lumină/ Ca într-un lac de dumnezeire!” (Abia mai târziu); „Există un unghi/ Sub care cade uneori soarele/ Peste noi // Spațiul dintre pământ și cer/ Se scorojește/ Ca foaia de porumb a toamnei” (Există un unghi). În Rotitoarele spații, Incantație, Glasul pământului, Înainte de lumină, Muntele alb pe dinăuntru, perspectiva asupra universului devine zbor, aspirație spre înalt. Poezia se construiește în jurul unor metafore ale perenității într-o înfiorare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
Ce-i aia urmă-de-gheară? - Nu - ca și cum scurmă vreaun animal. După care Omar tăcu. Dar nu știu cum s-a urcat animalul ăsta - sau ce-o fi fost - tocmai acolo sus. - Cine a locuit aici înainte? am întrebat. Poate e normal să se scorojească. Apoi le-am adus aminte de ploile puternice de la sfârșitul lui august și începutul lui septembrie. Jayne și Omar mă fixară amândoi. - Ce? Vreau să spun, de ce-a fost zugrăvită peste fostul strat de culoare? am întrebat, dând din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fost adus acasă bolnav și cu încălțările rupte. Vara, când eram cam pe la aceiași vârstă, tata cosea ovăz în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu apă, care era afară pe un butuc, la umbra casei, și pentru a se înmuia pielea, cu o cană lua apă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
risipească atâta apă. Am introdus opincile lui tata în cofa din care ei beau apă. După această ispravă m-am dus la bunica și m-am jucat acolo cu verișorii mei până seara. Când a venit tata să schimbe opincile scorojite cu cele înmuiate de apă n-a mai găsit opincile lângă cofa cu apă. Și-a zis că vreun câine le va fi luat și că le roade undeva la umbră. Le-a căutat dar degeaba. De sete și tătica
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]