344 matches
-
Mobila din acest birou era construită în întregime din tuburi de oțel, ceea ce făcea ca încăperea să semene cu sala motoarelor de pe un vapor, numai că acest vapor ancorase cu mulți ani în urmă, căci toate tuburile erau pătate și scorojite. Demodată încă din 1939, arăta în 1944 a mobilă de epocă. Charlot se văzu întâmpinat de un bătrân care fusese, probabil la vremea când mobilierul era încă nou, receptiv la ceea ce era modern și de bun gust. Bătrânul se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fi fost adevărat cine știe când. Iar chestia cu destinul cred că trebuie scoasă. BUFONUL: I-auzi! Închipuie-ți că secretarul nostru literar ar găsi, aruncat pe un raft prăfuit din subsol, un text cu file unse și cu tartaje scorojite. Îl citește, pocnește din degete: Da' știi că asta-i bună?" Îl dă domnului regizor, domnul regizor se duce la domnul director, domnul director dă din cap, adică da, și iată că te pomenești pe scenă cu o imagine vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la un parter sărăcăcios, cu pereții crăpați și cu tencuiala scorojită toată. Atunci, pentru că nimic nu mă împiedica, uitând de normele bunei cuviințe, mi-am lăsat privirea slobodă să cuprindă camera din spatele ferestrei, care mi s-a dezvăluit limpede, căci nici storurile și nici vreo perdea nu erau trase. Era una
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
invitat în încăperea lui secretă. Urmându-l, văd că din culise, pe scările în spirală, coboară undeva la demisol, în holul lung unde erau rezemate de o parte și de cealaltă a pereților igrasioși, năclăiți cu vopsea de ulei deja scorojită, tot felul de obiecte de decor: uși din carton, ferestre din polistiren, arbori, munți, dealuri, văi, scări din placaj, fațade de case, stâlpi de telegraf, măști râzânde, măști plângânde, o fântână, o Scufiță Roșie din placaj, un Lup din polystiren
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apară. Parcă trebuia să vină în balcon, nu tocmai prin apartament, ci să urce roata, de jos, de pe mormanul de pământ argilos, galben, aproape ca gălbenușul oului, pe o scară alcătuită din cuie de lemn, potcoave de cal și balustrade scorojite, de piele. Gândul nu că Epa era propriul ei soț, ci că musafirii o prinseră pe nepuse masa, chiar neajutorată, o impacientă la culme. Niciodată nu crezuse în vise. Bunica ei dinspre mamă, credea și le interpreta. Dacă ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adineauri, Își sprijini coatele de pervaz și se mulțumi să privească pasiv peisajul. Descoperi abia acum că de fapt Baakho era un oraș foarte urît. Nici o casă mai acătării, doar blocuri paralelipipedice, un fel de barăci din beton cu vopseaua scorojită, din balcoanele cărora femei obeze Își supravegheau copiii tembeli care zgîriau pe furiș vreo mașină parcată În preajmă - astfel protestau ei contra inechității sociale - acoperișuri cenușii, oameni mohorîți cărînd ceva În sacoșe, trotuare asfaltate mărginite de vitrine din profile de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
facă la toți felul, intra panica în unii mai slabi de înger. Se mai întoarce el cînd o să-mi văd eu ceafa, zice Roja. Deasupra intrării vede o firmă care stă să cadă, pe care e scris cu litere galbene, scorojite, Feroviarul, și se oprește în prag. Să intre, să nu intre? O fi vreo bombă ordinară, se gîndește zgîindu-se la ușa din lemn din dosul căreia răzbat înjurături și vociferări. Cam asta este diferența, i-ar fi spus Bătrînul dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu le va fi rușine când vor vorbi cu vrășmașii la poartă. Ă Psalmul 127ă Din blocul hâd aflat În mijlocul ghetoului, mirosurile pestilențiale ies În valuri, Împreună cu strigăte, Înjurături și plânsete. Nimic din ce se Întâmplă Între pereții de ciment scorojiți, nici un gest, nici măcar o fărâmă de trăire nu se fac decât sub semnul cruntei mizerii, a sărăciei care nu mai are nume, ci numai schelete umane pe care le-a implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O ,,grădină,, uriașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În orbite, tavanul. Deschizând ușa, odată cu Antoniu, În Încăpere a intrat și un val de lumină de ora patru după-amiază, la care Kawabata nu reacționează: nu Întoarce capul În direcția ușii, și nu rostește nici un cuvânt. Privește mai departe tavanul scorojit și respiră În continuare cu greutate, de parcă pe piept cineva i-a așezat un bolovan. -Dumnezeule, ce-i cu tine? Din ce mormânt ai apărut pupăzoi smintit? Pe unde ai umblat atâta timp fantomă bezmetică? Cu un efort teribil, Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bucăți În căruța cu care veniseră. Am asistat neputincios la spectacol, și de câte ori aruncau În gioarsa lor de căruță câte-o bucată din caroseria mașinii simțeam În trup o durere ascuțită, de parcă el era despicat și nu nenorocita de rablă scorojită. Atunci, mi-am dat seama că sfârșitul meu nu a fost legat de plecarea din ghetou și, după cum vezi m-am târât cu ultimele puteri ĂKawabata Își greblează cu degetele barba Încâlcităă să mai ascult măcar una din nenumăratele povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de pensii, și arhivă a unui liceu militar . De vreo câțiva ani, În casa retrocedată urmașilor proprietarilor, a luat ființă din inițiativa lor creștinească, această cantină care are ca patroni spirituali Sfinții Petru și Pavel. Antoniu a ajuns În fața clădirii scorojite și prost Întreținute, la ora când aburii mâncării de cartofi, și ai ciorbei de varză, s-au Întins cu repeziciune, nelimitat, aidoma unei trufașe armate de ocupație, excitând sucurile gastrice ale flămânzilor. O coadă uriașă face Înconjurul clădirii, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau prăfuite; altă dată descopeream pașapoarte sau polițe de asigurare coapte de vreme și plictisitoare. Și deja la vârsta de șapte sau opt ani, știam că sertarul ascuns din masa de scris (ceea ce nu era cine știe ce secret, toată lumea observa lacul scorojit) conținea scrisori Îngălbenite primite de la taică-miu și fotografii sepia, montate pe carton. Dar Într-o zi, curiozitatea mi-a fost stârnită de jurnalul soră-mii. — Agnes e cu cinci ani mai mare ca mine și obișnuia să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toată vraja. Brusc, am rămas fără aer. Tulburat și dezumflat, am urmărit cât de repede se transformă cea mai independentă parte a unui corp bărbătesc Într-o bucată de carne neînsuflețită, c-o pată de umezeală lucind În crăpătura sa scorojită, ca un ochi sașiu, Înlăcrimat. Plictisit, am dat să-mi caut chiloții. Era clar, „elevația“ biologică completă era imposibilă. Nu exista sex fără imagini sau fantezii, memorii sau vise - pe scurt: fără istorie. După ce mi-am rezolvat diferitele nevoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Kreuzer. Toate arătau la fel cum Îmi aminteam: covoarele uzate, florile moarte, scaunele lucind din cauza murdăriei, grupate În jurul unei mese pe care erau niște prospecte Împrăștiate sub o formă aproximativă de evantai. Chiar și ghereta portarului, cu lambriul de stejar scorojit, era aceeași. Dar, În locul cheliei aplecate deasupra unei integrame, pe tejghea se odihneau două tălpi gigantice de pantof. Pentru o clipă am crezut că sunt aceleași tălpi care Îmi inspectaseră casa. Apoi mi-am amintit de labirintul În care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
brațul nesigur al lui Vaughan întinzându-se după mine. Am mers de-a lungul palisadei spre intrarea năpădită de buruieni a depozitului de mașini dezmembrate. Deasupra mea, mașinile de pe autostradă se mișcau ca niște epave motorizate, cu vopseaua decolorată și scorojită. Șoferii lor ședeau rigizi în spatele volanelor, depășind autobuzele liniilor aeriene pline cu manechine îmbrăcate în haine absurde. O mașină abandonată, cu motorul și roțile lipsă, stătea pe butuci într-o zonă de staționare de sub pasajul superior. I-am deschis portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zâmbește-un Chirică angelic. Dă așa, cu piciorul... Cunosc faza, mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan. Bunele obiceiuri văd că se păstrează. Am întârziat puțin, Leonard m-așteaptă în mașina lui scorojită, care-a fost cândva gri metalizat, lângă poșta de la rond. - Stai, trebuie să cobor, nu se deschide decât pe-afară. Urc, mă așez în față, pe scaunul proptit cu trei cărămizi, dau să-nchid portiera și rămân cu mânerul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aducă piatră măcar pentru ulița ce duce la gară. Ori, mai bine, nu prea pleca și nici nu prea venea nimeni cu trenul. Șoseaua era la cîțiva kilometri buni și apropierea mării era mai puternică decît orice curiozitate turistică. Firme scorojite aruncau umbre diforme peste drum. Prăvăliile, cîte erau, luceau cu geamurile în lună, ascunzînd așa interiorul. Nu puteai vedea nimic din stradă. Auzi de două ori un greier care nu prea avea chef. Se strădui să deslușească ce scria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ridicate. De atunci s‑a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (când era liniște, din plămânii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
terenul umbrit, printre foile de hârtie ale sutelor de prospecte care Îndemnau la sute de lucruri felurite. Studenții Împărțeau zilnic astfel de foi volante, Însă Margaret se Întreba dacă aveau să fie vreodată citite. Zăceau pe jos, călcate În picioare, scorojite și gălbejite de soare. Unele dintre aleile care se Întindeau pe lângă zidurile sălilor de curs erau pline de cioburi de sticlă și multe ferestre nu mai aveau geamuri. Nu de multă vreme, din biroul ei care dădea spre partea cealaltă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o îmbie Alexe și culese din grămada deformată din mijlocul odăii, acoperită parțial, două taburete cu picioare rotunde subțiri. Își scoase din buzunarul pantalonului o țigară și o aprinse cu tact. Parcă era prizonier așa cum stătea acolo țeapăn, pe taburetul scorojit. Nu-i cazul să te formalizezi, îi preciză Nina, noi nu ne jenăm să te primim în aceste condiții. Spune-mi vrei o cafea? Uimită de-o asemenea propunere, Carmina clipi neștiind ce să răspundă. În casa soților Alexe nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
smălțuită, cât să Înghită o aspirină, și se apropie de fereastră. Nu doar gustul aspirinei era cel cunoscut, ci și inventarul sumar al lucrurilor pe care memoria le restituia Într-o ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții scorojiți ai casei de peste drum, pe care tremura umbra dantelată a viței de vie, pisica gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al curții de păsări, sânii strălucitori și grei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
arși nu mai vedeau, iar vântul arsese și el de tot odată cu trestia. 13. Mai privi o dată În jur: machete de vitrine, desene, afișe, colecția veche de Domus Împrăștiată peste tot, soba albă de teracotă, desenele lui Szántó Înnobilând pereții scorojiți din loc În loc, apoi trase ușa după ea fără părere de rău. Pocnetul yalei, liniște, coborî o treaptă, se Întoarse ca să verifice ușa, apoi coborî scara de lemn, Încet, fără grabă, lăsându-și parcă timp ca să aleagă, odată ajunsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și de jos a cotoarelor. Mă duseră cu gândul la vechea armată britanică, armata imperială, abandonată și lăsată în urmă, continuând să stea în formație. Pe măsură ce coboram, soldații-cărți deveniră tot mai bătrâni - oamenii lui Wellington, gătiți în foi de aur scorojit făcând loc regaliștilor înalți și tăcuți, cu înscrisuri înflorate și abia lizibile pe fiecare spate bătut de vremi. După un timp, cărțile dispărură cu totul, fiind înlocuite de manuscrise in-folio îngălbenite, legate cu panglici de mătase putrede. — Scout, unde mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așezate și în interiorul conturului pentru a umple spațiile goale. Scândurile erau un amestec de lemn proaspăt și podele vechi, rafturi, plinte, stinghii, pervazuri, părți din panouri de ușă etc. Unele scânduri erau vechi și fosilizate sub straturi de vopsea albă, scorojită, unele găurite și marcate de locurile unde s-au aflat cândva cuie și zăvoare, și altele noi și mirosind a rumeguș dulce, zemos. Au fost incluse și bucăți de plăci dure, placaj și plăci aglomerate, însă mare parte din planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Autorule de foiletoane cu parfum de eseu! Ai să vezi! Și m-am văzut pe mine. Eram tot în centrul vechi al Brăilei. În stânga, teatrul, în față muzeul, în dreapta Hotelul Traian, în spate Bisericuța Monument. Grupul statuar, ceasul cu vopseaua scorojită și limbile înghețate la ora lui Chagall, 1154. Și părculețul s-a umplut de lume, lume în carne și oase din timpul de acum, în care eu respiram cu Mioara Alimentară ambianța transfigurată a spațiului-timp. Era ca la o promenadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]