183 matches
-
brad și molid, tufărișuri alpine cu arbuști, pășuni alpine sau pajiști mezofile, cu o mare varietate de floră și fauna specifică Munților Carpați. Floră este constituită din: • specii arboricole (păduri de conifere, păduri de foioase și arbuști cu jneapăn sau scoruș de munte); • ierboase (peste 200 de specii de plante vasculare dintre care unele foarte rare și ocrotite prin lege și aproape 200 de specii de mușchi și licheni) cu exemplare de rogoz ("Carex pulicaris"), "Laserpitium archagelica", iarbă gâtului ("Tozzia alpina
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
6208 ha teren arabil și vie. În comună sunt 3 cămine culturale și o bibliotecă comunală (N. Gr. M. Nigrim) cu peste 10.000 de volume. În comuna Merei se află situl arheologic de interes național din zona Dealul Cetățuia-Poiana Scorușului, lângă Sărata-Monteoru, unde s-a descoperit o mare așezare cu necropolă din Epoca Bronzului (mileniul al III-lea-al II-lea î.e.n.); cultura arheologică în care a fost încadrată această așezare a primit numele de „cultura Monteoru” de la acest sit
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
versantul nordic al Ignișului, la confluența pârâului omonim cu râul Vlășinescu și reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofice cu o bogată floră și faună specifică turbăriilor. Flora este constituită din arbori, arbusti și ierburi cu specii de: molid ("Picea abies"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), mesteacăn ("Betula nana") brădișor ("Lycopodium selego"), ferigă de mlaștină ("Dryopteris cristata"), trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"), roua cerului ("Drosera rotundiflora" - specie insectofagă), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum"), brădișor ("Lycopodium selago") sau trifoiște ("Menyanthes trifoliata"). Fauna este reprezentată de
Mlaștinile Vlășinescu () [Corola-website/Science/324777_a_326106]
-
are caracter de stepa. Pădurea ocupă suprafețe reduse, în Estul și Vestul municipiului Pașcani, pe dealurile din apropiere, la Moțca, Miroslovesti, Valea-Seacă. Domină fagul, carpenul, gorunul, teiul, mesteacănul și cu o frecvență mai redusă, paltinul, arțarul, ulmul, stejarul, teiul argintiu, scorușul și cireșul sălbatic. Ținând cont de ansamblul aspectelor naturale, se poate vorbi de o fauna a pădurilor de fag și o fauna acvatică. Printre mamiferele obișnuite, caracteristice pădurilor din jur, avem veverița, căprioara, mistrețul. La acestea se mai adaugă lupul
Pașcani () [Corola-website/Science/296973_a_298302]
-
arboret de stejar pufos ("Quercus pubescens") care vegetează în asociere cu specii de: gorun ("Quercus petraea"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), tei pucios ("Tilia cordata"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), arțar ("Acer platanoides"), cireș sălbatic ("Prunus avium"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestica") sau migdal pitic ("Amygdalus nana L."). La nivelul ierburilor este semnalată prezența doi iriși din speciile: stânjenel ("Iris aphylla ssp. hungarica") și stânjenel mic de munte ("Iris ruthenica"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
Pinus"), tisă ("Taxus bacata"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), frasin ("Fraxinus"), tei ("Tilia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), plop tremurător ("Populus tremula"), salcie albă ("Salix "), iovă ("Salix caprea"), arin ("Alnus glutinosa"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), mur ("Rubus fruticosus L."), zmeur ("Robus idaeus") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul ierburilor vegetează mai
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
frații lui și lui Șerban cu frații lui și lui Dragomir cu frații lui și lui Oancea cu feciorii lui și lui Tudor cu feciorii lui câți Dumnezeu le va dărui ca să le fie moșia Unghiului de la Plescărița până la Valea Scoruș la Barghele(...) pentru că s-au înfrățit și au însoțit ( loc nescris) pentru că sunt bătrâne și drepte moșii și de baștină și cumpărate încă în zilele lui Vladislav-Voievod țepeș, stătătoare și ohabnice lor și feciorilor lor...( Vezi documentul întreg la finele
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
stătătoare și ohabnice lor și feciorilor lor...( Vezi documentul întreg la finele monografiei). Deși documentul nu pomenește nimic despre Râca,Preotul Gheorghe Șolzănescu îl prezintă inginerului hotarnic pentru a demonstra că aceste meleaguri au aparținut comunei de la Plescărița până în Valea Scoruș. Satul era așezat pe această moșie și boierii despre care e vorba în Hrisov erau din Râca. Primul document în care apare numele satului de <Râca> este un hrisov emis de cancelaria lui Radu Mihnea-Voievod la 14 iulie 1615 ( reprodus
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), frasin ("Fraxinus"), tei ("Tilia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), castan sălbatic ("Aesculus hippocastanum"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), plop tremurător ("Populus tremula"), salcie albă ("Salix "), iova ("Salix caprea"), arin ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), mur ("Rubus fruticosus L."), zmeur ("Robus idaeus") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, șogârțul de baltă, tisa, scorușul, garofița albă, fluturașul de stâncă. Peste apa văii Hășdate există 4 punți. Prima punte (I) (numită și "Podul Peșterilor") este amplasată nu departe de intrarea văii Hășdate în Chei, ultima punte (IV) aproape de ieșirea din Chei, în direcția de curgere
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. În Cheile Turzii există aproximativ 1.000 de specii floristice, printre care piciorul cocoșului, odoleanul, omagul, stânjenelul violaceu, vulturica, scorușul argintiu, usturoiul sălbatic, ș.a. Sunt prezente 67 de specii de păsări, pești, batracieni, vulpea, nevăstuica, jderul de piatră, mistreți, iepuri, căprioare, șerpi etc. Se cunosc în Cheile Turzii aproximativ 50-60 de peșteri, arcade (resturile peșterilor prăbușite) sau firide , in general
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
și marne) cu pereți abrupți tăiați de apele pârâului Valea Brădeștilor, un afluent de dreapta al Văii Cheii. Flora rezervației are în componență arbori și arbusti cu specii de de fag ("Fagus sylvatica") în amestec cu gorun ("Quercus petrea") și scoruș ("Sorbus dacica"). Vegetația ierboasă este alcătuită din elemente floristice de pajiște și stâncărie (dintre care unele foarte rare sau endemice pentru această zonă); cu specii de: gâscariță ("Arabis alpina"), piciorul cocoșului ("Ranunculus oreophilus"), in galben ("Linum flavum"), clopoței ("Campanula rotundifolia
Cheile Geogelului () [Corola-website/Science/325564_a_326893]
-
cele mai reci din țară, atât în perioada verii cât și a iernii. Flora în zona dealurilor bogată în specii de foioase: fag, carpenul, gorunul; pe culmile montane pe areale întinse și compacte se dezvoltă molidul, socul roșu, paltinul, coacăzul, scorușul; în depresiuni vegetație specifică formată din plante mezohigrofile și higrofile precum salcia, răchita, arinul, trestia, rogozul, coada calului etc. Fauna foarte bogată și variată aici trăind: căprioara, lupul, vulpea, mistrețul, veverița, iepurele, dihorul, râsul, jderul, ursul, cerbul carpatin, acvila de
Județul Harghita () [Corola-website/Science/296662_a_297991]
-
Flora are în componență arbori și arbusti cu specii de: stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), gorun ("Quercus petraea, Quercus dalechampii"), stejar ("Quercus virgiliana"), gârniță ("Quercus frainetto"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), migdal pitic ("Amygdalus nana"), scoruș ("Sorbus domestica"), dârmoz ("Viburnum lantana"). Rezervația adăpostește și conservă un habitat natural de tip "Vegetație forestieră ponto-sarmatică, cu stejar pufos". La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice cu elemente balcanice, continentale sau pontico-submediteraniene; printre care: stânjenel de stepă ("Iris
Pădurea Bădeana () [Corola-website/Science/325907_a_327236]
-
Loisleuria procumbes), Părușca (Festuca supina), Scrântitoare (Potentilla ternata), Afin(Vaccinium myrtillus), Merișor(Vaccinium vitis idaea). "Etajul pădurilor de molid", cuprins între 1300 și 1700 m, este alcătuit în principal din molidișuri pure (Picea abies), brad(Abies alba), zimbru(Pinus cembra), scorușul de munte (Sorbus aucuparia), socul (Sambucus racemosa), paltinul de munte(Acer pseudoplatanus). În răriștile din pădure apar: Macrișul iepurelui(Oxalis acetosella), Perișorul(Moneses uniflora), Feriga(Driopteris filix mas). "Etajul pădurilor de foioase" este alcătuit din păduri de fag în amestec
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
mare în cursul superior al văilor Strei și Cugir, la înălțimi cuprinse între 900 și 1400 m; ele sunt alcătuite din fag(Fagus silvatica), molid(Picea abies), brad(Abies alba), paltin de munte(Acer pseudoplatanus), ulm de munte(Ulmus glabra), scoruș de munte(Sorbus aucuparia). "Pădurile de fag" înconjoară ca un brâu masivul pe laturile sale nordice și vestice, ocupând spațiile cuprinse între 500 și 1050 m, iar pe văi urcă pană la 1500 m, îndeosebi în bazinul Grădiștei. În "lungul
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
Carabus hampei". Vegetația lemnoasă este formată din arboret și subarboret cu specii de gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), tei pucios ("Tilia cordata"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestica"), păducel ("Crataegus monogyna"), măr pădureț ("Malus sylvestris"), păr pădureț ("Pyrus pyraster"), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare") și salba râioasă ("Euonymus verrucosus"). La nivelul ierburilor este semnalată prezența unei plante rare (protejată la nivel european prin aceeași
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
eneolitic și au fost găsite în partea de sud-vest și în cea de est a localității, aparținând culturii Aldeni II-Stoicani (sit arheologic în punctul numit ). Cele mai importante descoperiri arheologice le reprezintă cele de pe dealul Cetățuia și de pe platoul Poiana Scorușului, descoperiri efectuate începând cu perioade de construire a stațiunii Sărata-Monteoru, spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Acest sit datează din epoca bronzului, iar cultura arheologică de care aparține a fost botezată „Monteoru”, după acest sit. Așezarea descoperită prezintă mai multe
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
de coastă aduce turiștii într-o oază verde, cuibărită la adăpostul muntelui. Această zonă, Skaftafell, a scăpat de forța distructivă a exploziilor glaciare. Fostul teren agricol cu vegetație luxuriantă este astăzi parc național, cu dealuri înverzite și păduri de mesteceni, scoruși de munte și sălcii. Svartifoss, o cascadă înaltă de 25 de metrii, se revarsă peste două rânduri de stâlpi bazaltici, dispuși verticali, precum tuburile unei orgi. O ravenă duce până în vârf, de unde priveliștea este splendidă. Vara, turiștii pot vedea de
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
1930-1974). Grădiștea are 6 monumente istorice clasate. Acestea sunt: Cetatea dacică - identificată de către învățătorul Cumpănașu Dumitru ca fiind Phrateria - ( sit arheologic, așezare Hallstatt ), Biserica Străchinești ( ctitorită între anii 1737-1748 ), Biserica de lemn din satul Diaconești ( construită în anul 1763, la Scoruș și mutată în 1911 pe locul actual), Biserica din satul Valea Grădiștei ( ctitorită în anul 1816 ), biserica din satul Grădiștea ( zidită în anul 1840 ) și Casa Voichița ( acest monument este într-o avansată stare de distrugere datorită intemperiilor ). Casa țărănească
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), salcie albă ("Salix eleagnos"), rachița ("Salix retușa"), arin negru ("Alnus glutinosa"), scoruș ("Sorbus aria"), păducel ("Crataegus monogyna"), alun ("Corylus avellana"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), ("Vaccinum myrtillus L."), șoc negru ("Sambucus nigra"), ghimpe ("Ruscus aculeatus"), liliac carpatin ("Syringa josikaea"), mur ("Robus fruticosus"), măceș ("Roșa canina") și zmeur ("Robus idaeus"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
fauna și floră sălbatică. Arbori și arbuști: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), ulm de munte ("Ulmus gablra"), tei pucios ("Tilia cordata"), cireș sălbatic ("Prunus avium"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestică"), alun ("Corylus avellana"), măceș ("Roșa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), sânger ("Cornus sanguinea"), curpen de pădure ("Climatis vitalba"), șoc negru ("Sambucus nigra"), corn ("Cornus mas"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), salba moale ("Euonymus europaeus"); Ierburi și flori: colțișor ("Dentaria bulbifera
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
munte ("Campanula serrata"), arnică ("Arnica montana"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), orhidee (din speciile: "Cephalanthera longifolia, Herminium monorchis"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), bozior ("Orchis sambucina"), patlagina de stâncă ("Plantago holosteum"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), poroinic ("Dactylorhiza maculata"), cimbrișor ("Thymus comosus"), scoruș ("Sorbus borbasii"), cornuț de munte ("Cerastium arvense"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), ochii-șoricelului ("Saxifraga adscendens"), sânziană ("Galium verum"), argințica ("Dryas octopetala"), angelică ("Angelica archangelica"), pelin ("Artemisia eriantha"), arnică ("Arnica montana"), armeria ("Armeria alpina"), lăptișor ("Androsace villosa"), ceapă-de-munte ("Allium victorialis"), albăstreaua de munte
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
muștar). Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies"), larice ("Larix decidua"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), șoc ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), mur ("Rubus fruticosus"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), afin american
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
chasmofitică pe roci calcaroase"); ce adăpostesc elemente floristice și faunistice diverse, printre care se află mai multe specii protejate la nivel european sau enumerate pe lista roșie a IUCN. Specii floristice (arbusti, flori și ierburi) semnalate în arealul rezervației naturale: scoruș ("Sorbus dacica"), scoruș-gecesc ("Sorbus graeca"), cununiță ("Spiraea chamaedryfolia"), mărul lupului ("Aristolochia clematitis"), Taraxacum hoppeanum - o specie carpato-balcanică, pesmă ("Centaurea atropurpurea"), paronihie capitată ("Paronychia cephalotes"), tămâioară ("Viola jooi"), hajmă păsărească ("Allium flavum"), lucernă ("Medicago minima"), borșișor ("Sempervivum marmoreum"), gușa porumbelului ("Silene
Cheile Turului () [Corola-website/Science/307305_a_308634]