982 matches
-
începuse să ne vorbească în șoaptă/ despre Scrâșnitorul/ foarte mult ne-a povestit poate ore în șir/ era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/ buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în/ spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/ dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/ cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/ în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/ pline de frică" (Scrâșnitorul); "înfășurase bine scrisoarea în mână/ ochii i se îngustau/ și simțea un gust acru în gură// noaptea
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
poate ore în șir/ era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/ buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în/ spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/ dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/ cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/ în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/ pline de frică" (Scrâșnitorul); "înfășurase bine scrisoarea în mână/ ochii i se îngustau/ și simțea un gust acru în gură// noaptea/ se împerecheau gândacii leneși/ sub privirea ei atentă și rea/ iar patul se
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
minunea lui Dumnezeu, spuse el, aruncând o privire spre bătrân. Iar acum și tu ai deveni robul lui Dumnezeu. Să te binecuvânteze Domnul. Mai apoi se băgară în copcă și ceilalți. Și cel mai mult se zbătu în apă bătrânul. Scrâșnea, ofta, se văicărea. - Asta-mi face bine! zise el. Așa cum este conservarea pentru roșii! Îți lungește viața! Bănuiala mea referitoare la începutul unui mod sănătos de viață nu se împlini. Revenind în bordei, în primul rând toți băură câte un
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
unor oligofreni? Întrebarea corectă pe care trebuie să ne-o punem noi și pe care domnul Băsescu vrea să o evite e dacă dânsul știa ce face fratele său în toți acești ani cu acești interlopi, când Băsescu tuna și scrâșnea împotriva hoților și sprijinea justiția în toți acești ani. Dl. Băsescu care s-a prezentat mereu ca fiind cea mai bine informată persoană din România, când ne spunea că o operațiune neautorizată a avut loc în afara granițelor țării, când ne
CTP: Traian Băsescu practică un securism omniscient by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81226_a_82551]
-
O doamnă umblă încet pe prundișul aleei, și cum ascult cu capul în jos, îi văd pantoful-cui în care s-a înfipt o frunză vestejită, care nu vrea să cadă... Și pauza în care se aude numai tocul-cui al pantofului scrâșnind mai apăsat, acum fiindcă muzica a tăcut... Aici, la Vila Nova, micul Versailles polonez de lângă Varșovia, transformat în muzeu, turiștii se apleacă asupra unei vitrine cu brățări, inele, cercei și salbe, nu de aur, - ci de fier: sunt bijuteriile femeilor
Vila Nova – prelucrare – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6973_a_8298]
-
Mircea Ionescu a fi drept una „de excepție“. Beneficiari Orice persoană, în toate etapele vârstei, poate beneficia de această tehnică, folosită în locul restaurărilor cu înalt risc pentru vitalitatea dinților. Alți beneficiari ai tehnicii sunt și persoanele cu bruxism (cele care scrâșnesc din dinți în somn), pentru că nu riscă ruperea lucrărilor, așa cum am spus, materialele compozite folosite având o elasticitate comparabilă cu cea a dintelui natural. Tehnica stratificării anatomice (naturale) Vanini este numită așa deoarece straturile aplicate respectă anatomia dinților. „Există și
Agenda2006-11-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284863_a_286192]
-
hodorogind la miezul nopții. În anii 1930 se putea ajunge cu el oriunde. Orașul era mic, iar vagonul cu cel mult 20 de călători îi lăsa unde doreau. Puteau chiar sări din mers, mai ales în curbe, pentru că acolo încetinea, scrâșnind și țiuind din roți, de simțeai că ți se taie coloana vertebrală... Mult mai târziu, bănățeanului ajuns inginer nu-i plăcea deloc cum „făceau” tramvaiele din târg. Umblase prin lume și văzuse câte ceva. Chiar și tramvaie. Undeva, în cartierul Fabric
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
e Caragiale cu „un pa’ar cu apă, rogu-te!“), nădușeală, chipuri tuflite de caniculă, adulmecînd în zadar briza lăsată în urmă, frisonînd doar la așteptata răcoare a serii din ținuturile mai nordice spre care se îndreaptă agale, oftînd și scrîșnind din osii, „trenul soarelui“ și al vacanțelor „cool“. De prin anii ‘80, brusc, Țăndărei mi-a devenit simpatic, dacă nu chiar drag (așa, din gară, timp de zece minute, cît se schimbă locomotiva; nu i-am cercetat, încă, lăuntrul), pentru că
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
la Umberto Saba) îl leagă pe autor de modernitate: ș...ț Am obosit/ să tot cînt mestecenii,/ să repet eterna rimă/simțire-iubire.// Poezia-i văpaie/ardoare, daimon.// Ca lovituri de ciocane pneumatice/simt în mine/deictice pavesiene/sinestezii, sunete, porniri/scrîșnind metalic/ metafore hazardate//trenuri în goană/deraind în noapte ș...ț (“Unei prietene”). Asemenea lui Catalfamo, mulți alți poeți italieni actuali oferă multe surprize, indiciu sigur al inepuizabilelor posibilități ale artei cuvîntului.
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
știai unde se-ntâlnesc de obicei și l-ai trimis acolo pe agent. Strada Luncii nr. 10, așa i-ai zis ofițerului care chiuia clătinându-se pe picioare. Și asta-i scorneală? - Cu mâinile mele-o să te sugrum, cotoroanțo!, scrâșnește din dinți cadristul și se avântă iarăși la atac. Găinile, care abia se potoliseră, se apucă să cârâie din nou. O.R.L. se pune și el pe lătrat. - E încă-n viață și cea mai mică dintre surorile Belembók, ea
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
mă invită pe mine primul. Îl omor, îmi zic. Dinadins o face. Mi-a simțit furia și vrea să mă scoată din minți. Intru primul în lift. Intră și el după mine. Lent. Tacticos. Ține-mă, Doamne. „La cât?“ întreb, scrâșnind și trântind sugestiv ușițele interioare ale liftului. „La șase, vă rog.“ Liftul pleacă lent, atât de lent. Mă sprijin în pumnul drept, bâțâind din picior și îl văd cu coada ochiului pe moșneag. Plescăie relaxat și mă măsoară curios din
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
odihnească, iar eu încerc să merg mai departe, motivația pălește. Fiecare pas e o performanță, mă mint iar și iar, dar rucsacul greu, durerea dintre umeri și cea din șolduri sunt cât se poate de reale. La fiecare pas zăpada scrâșnește surd sub talpa rigidă a bocancilor grei. E un zgomot pe care ajung să îl învăț, să îl știu, să îl aștept. E sunetul cu care îmi pictez toate gândurile, secunda împleticită a clepsidrei ce-mi măsoară înaintarea. Și scrâșnetul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
doară o vreme. După cea mai bună cină, mă las purtat în valurile de alb ale așternuturilor. E cald și liniște. Numai ceasul de pe noptieră mă poartă când și când în secunda lui care încet se diluează, devine guturală și scrâșnește ca un pas apăsat pe zapada proaspătă. Înaintez greu și picioarele ascultă de o voință a lor, străină mie. Pământul se deschide sub mine și cad într-o avalanșă mută de lumini. Tresar și mă trezesc pentru o clipă. Maria
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai mari ca să țină seama de spusele sale. Ei nu, dar eu da, așa că am oprit sub picior piatra des tul de colțuroasă pe care tocmai mă pregătisem să o împing spre marginea asfaltată. Camionul intră în curbă, cauciucurile protestară scrâșnind ușor pe asfaltul înmuiat, peste care o adiere slabă împingea firele de nisip. Iar noi așteptam cu sufletul la gură să vedem cine va câștiga. Roata din față trecuse deja de pietre și așteptam să vedem dacă roata dublă din
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei încălțate în bocancii omului ei se auzeau departe, unde o fi fost, ajungând ca o chemare până la el, călca greu, dinadins zgomotos, respirând odată cu lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
peșteră fără să treci prin glodăria asta, cum trecem noi. Și, uite-așa, oamenii au intrat în peșteră cu tot ce-au avut. Numai că tătarii le-au dat de urmă și au ajuns și ei acolo. Ai dracului hoți! scrîșni mai mult pentru el Bărzăunul. Dar oamenii noștri n-au lăsat pe tîlhari să-i prade. Cîțiva dintre ei au rămas la gura peșterii să lupte, iar ceilalți au ieșit prin altă parte afară. După ce-au ieșit cu toții, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Eroare în proiectul original. Strungăreață deplasată spre stânga. Ticuri. Cărare. Ar trebui să port ochelari. Oroare de insecte. Coșmaruri. Multe. O ușoară siflantă. Pe tine. Te am pe tine. Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed și încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa pele de pe ochii rămași despuiați pe-ntuneric. Foamea gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse o vreme până să-i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bătrân. Din calea-afară de bătrân. Cum nu crezuse vreodată că ar putea să ajungă. Era ciudat chiar și numai faptul că se recunoștea. Cât timp trecuse? Asta era, acum nu mai avea nici o îndoială. Veriga lipsă! TRENUL SPRE ALTUNDEVA Trenul scrâșni. Lăsă în urmă peronul ud și zeci de mâini. Ultime priviri, zâmbete, finaluri și promisiuni. Cons tantin Leahu, profesor universitar de latină, își privi colegii de compartiment. O mămăiță, la vreo șaptezeci de ani, cu un nas acvilin și o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lui nu apucă să înțeleagă câine, pentru că în următoarea jumătate de fracțiune de secundă, câinele se izbește de mașina în viteză care îl spulberă. Creierul țipă ceva spre piciorul drept, care se mută imediat de pe accelerație pe frână, și cauciucurile scrâșnesc și acul vitezometrului cade lin de la 120 km/h la 60 km/h, iar mâinile încep să-i tre mure pe volan, și creierul lui spune au au au au au au au, și deocamdată nu e în stare să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
singură secundă. Omul ar putea fugi în stânga sau în dreapta sau oriunde. Dar nu face altceva decât să aștepte impac tul final. Șoferul nevăzut apasă frâna brusc și până la podea. Scrâșnetul roților strepezește instantaneu dinții omului fără față. Și dinții lui scrâșnesc prin somn, iar el nu înțelege că doarme și că are un coș mar. Pe canapeaua pe care a adormit, omul are o față, iar eu i-o pot vedea, pot să îi văd până și protuberanța din zona gâtului
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
temperatura ecuatorială,percepu un zbor de cuvinte de pe buzele ei și se cufundă în neant. Pentru amândoi fu o îmbrățișare nereușită... O trezi soneria muzicală.Alinta se ridică din pat.Iși puse un halat de baie.Il privi pe amorez.Scrâșnea din dinți prin somn.Ieși pe hol. Deschise.In prag se afla Nic.Evident obosit. Bună,verișoară.Singurică? -Nu.Cu Emil.Doarme.Gata distracția? -Da.Am condus-o pe Alex acasă.Te rog,fă-mi o cafea.Presimt că o să
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pe cei trei din spate să răcnească terorizați. în Tașkent, avionul ne aștepta tremurând din în cheieturi Îplane don’t go! a repetat satisfăcut și demons trativ Nureddin), cu elicele învârtindu-se moale și zgomotos, cu pasageri dușmănoși, dar resemnați, scrâșnind din dinți spre noi. Pilotul și șeful aeropor tului i-au explicat cu enervare stăpânită lui Nureddin că ne-au așteptat șase ore și că aveam să zburăm abia a doua zi dimineața, pentru că în noaptea ploioasă nu se putea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
rărunchii am învins, ha, ha, am învins, acum pot să mă transform în altă piesă și o iau de la capăt! Se văzu ridicând pumnul în aer, desfăcând degetele și arătând semnul victoriei pereților trași pe sfoară. V-am făcut, degeaba scrâșniți cu măselele de cărămidă, înciudaților! Ideea îl făcu să râdă. Ce absurditate, pereți înciudați. Înciudată putea să fie doar Amalia, atunci când el uita să mai ajungă acasă, preocupat la modul extrem de deranjant (pentru ea) de pariurile sportive. Sau în serile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Însurau feciorii ori Își măritau fetele, el dându-le câte o pungă cu bani de aur. Când Îi mureau ostenii În război, murdărind cu sângele lor iarba de prin văi, Îi Îngropa și Îngenunchind, lăsa capul În piept, strângea pumnii, scrâșnea din măsele, dar nu plângea. Iar de se Întâmpla ca vreun om din popor să vină să-și plângă sărăcia, el nu-l alunga, ci-l primea și cu luare aminte, asculta ce i se spunea. Fie că unul Îi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]