76 matches
-
Scraba și-a creat platforma necesară pentru a justifica atât asemănările formale dintre limbi, cât și discrepanțele structurale dintre ele. Ambele aspecte sunt primare, în sensul că fiecare limbă are începutul ei aparte împreună cu poporul care o vorbește. „Limbile, arată Scraba, își au structura lor proprie, primitivă, care le caracterizează, iar cuvintele ce aparțin acestei structuri sunt și ele primordiale, de neînlăturat, pentru că ele trec din generație în generație, odată cu laptele pe care copilul îl suge de la sânul mamei sale. Ele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acestei structuri sunt și ele primordiale, de neînlăturat, pentru că ele trec din generație în generație, odată cu laptele pe care copilul îl suge de la sânul mamei sale. Ele pot fi numite elementele ei organice, structurale” (p. 94). Construcția logică a lui Scraba, găunoasă cum este ea, a fost, în condițiile nivelului scăzut de cunoaștere a originii limbajului și a evoluției limbilor, o soluție de scoatere a limbii române din copleșitoarea latinitate și de ducere a originii ei în zona vagă a începuturilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de cunoaștere a originii limbajului și a evoluției limbilor, o soluție de scoatere a limbii române din copleșitoarea latinitate și de ducere a originii ei în zona vagă a începuturilor alături de alte limbi de mare vechime. Tot ce a realizat Scraba ca lexicograf și ca filozof este invocat să arate că „limba românească este o limbă veche, primară, fapt dovedit atât prin formația ei, cât și prin înrudirile pe care le are cu alte limbi de mare vechime” (p. 101): „Rădăcinile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
le are cu limbile atestate în vechime. Fără a exclude contactele dintre limbi, împrumuturile și simbiozele, este de avut în vedere continuitatea materialului lingvistic care explică apropierile dintre limbi distanțate în timp și spațiu. Aceste apropieri i-au permis lui Scraba să arate că limba română nu este nici latină și nici dacă. Ea nu este nici „primară”, cum credea el, ceea ce nu înseamnă că este inferioară limbilor antice. Este de remarcat și de apreciat deschiderea largă asupra trecutului limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
române, luate nu ca mijloc de comunicare, ci ca material lingvistic. Această deschidere a fost realizată prin retragerea la locul ei a latinității și prin recuperarea elementului autohton, ceea ce reprezintă un pas important făcut de gândirea istorică românească neoficială. Dar Scraba nu a putut depăși tradiția neogramatică în privința adevăratei istorii a limbii române, care începe odată cu simbioza traco-latină, ce s-a înfăptuit pe spații largi în jumătatea de est a Europei, și din care au rezultat, alături de romanitatea orientală, și alte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și din care au rezultat, alături de romanitatea orientală, și alte fenomene etnolingvistice. El a rămas la convingerea că slavii, maghiarii și turcicii au venit ulterior pe terenul civilizației antice românești, de care au profitat și sub aspect lexical. Iată de ce Scraba se străduiește să reducă numărul cuvintelor considerate de tradiție împrumuturi din limbile acestor populații. Dincolo de eclectismul viziunii sale asupra istoriei limbii române, Scraba este unul dintre puținii cercetători care au încercat să perceapă această limbă nu ca pe o continuitate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
venit ulterior pe terenul civilizației antice românești, de care au profitat și sub aspect lexical. Iată de ce Scraba se străduiește să reducă numărul cuvintelor considerate de tradiție împrumuturi din limbile acestor populații. Dincolo de eclectismul viziunii sale asupra istoriei limbii române, Scraba este unul dintre puținii cercetători care au încercat să perceapă această limbă nu ca pe o continuitate a latinei, ci ca pe o limbă aparte, cu rădăcinile sale înfipte în spațiul lingvistic indoeuropean, și chiar mai mult decât atât, în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
natură este oricând, nu doar la începuturi, o sursă de creație lingvistică. Important este să realizăm că la începuturile lui homo sapiens exclamațiile și sunetele din natură au constituit singura sursă de material sonor pentru limbajul uman, concluzie la care Scraba nu ajunsese. El confunda sunetul natural cu sunetul devenit semn al limbii, ceea ce induce confuzia între sens/noțiune și exclamație. Într-un loc el afirmă că „toate limbile din lume se înrudesc prin fondul comun al noțiunilor”, aducând ca exemplu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin prefixare (p. 101 urm.), procedeu pe care etimologia tradițională (DEX) îl refuză în cele mai multe cazuri limbii române, întrucât aceasta nu ar avea istorie proprie, istoria ei fiind limba latină. Iată trei exemple din care rezultă deosebirea dintre viziunea lui Scraba față de cea latinistă și a ambelor față de a noastră. A-: a aține, a acoperi, a aduce, a adormi, a amesteca etc. Pentru originea lui a aține este inventată în DEX forma latină *attenere, iar pentru forma de bază a ține
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
față de a noastră. A-: a aține, a acoperi, a aduce, a adormi, a amesteca etc. Pentru originea lui a aține este inventată în DEX forma latină *attenere, iar pentru forma de bază a ține se face trimitere la lat. tenere. Scraba, care duce limba română în antichitate, consideră că ambele forme, cea românească și cea latină, au origine independentă una de alta în antichități diferite, astfel că ele sunt în plan contemporan doar corespondente. Noi punem la baza limbii române simbioza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în plan contemporan doar corespondente. Noi punem la baza limbii române simbioza traco-latină, în care latina este în cazul de față cea care și-a impus forma teneo, devenită în română țin. În consecință, atât pentru noi cât și pentru Scraba derivatele a aține, a se abține, a conține, a deține, a menține, a obține, a reține, a susține etc. sunt produse ale limbii române, care însă pentru noi este o limbă relativ nouă, în timp ce pentru Scraba este o limbă antică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
noi cât și pentru Scraba derivatele a aține, a se abține, a conține, a deține, a menține, a obține, a reține, a susține etc. sunt produse ale limbii române, care însă pentru noi este o limbă relativ nouă, în timp ce pentru Scraba este o limbă antică. Dacă rămânem la orientarea tradițională, avem originea acestor forme fie în latină, fie în franceză, fie în ambele limbi. DES-: a desface, a desprinde, a descoperi, a descuia. Pentru Scraba, ca și pentru noi, în desface
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o limbă relativ nouă, în timp ce pentru Scraba este o limbă antică. Dacă rămânem la orientarea tradițională, avem originea acestor forme fie în latină, fie în franceză, fie în ambele limbi. DES-: a desface, a desprinde, a descoperi, a descuia. Pentru Scraba, ca și pentru noi, în desface ambele componente sunt românești, iar verbul a face este înt lnit în cuvinte românești precum a preface, a reface, apoi prin făcut au rezultat fapt, faptă, a înfăptui, făptură, de unde făt, fată, a făta
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
considerat de tradiție a â proveni din sl. ras-, raz-, etichetare falsă, datorată faptului că limbile slave sunt văzute de tradiție ca imigrante, pe când ele au evoluat alături de română pe aceeași bază autohtonă din jumătatea de est a Europei. Pentru Scraba acest prefix este vechi românesc și luat de slavi de la români. 3. Începerea analizei limbii române cu componentele onomatopeică și aglutinantă ale acesteia contrazice hotărârea lui Scraba de a rămâne constant în sfera metafizică. La fel și afirmația că „în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alături de română pe aceeași bază autohtonă din jumătatea de est a Europei. Pentru Scraba acest prefix este vechi românesc și luat de slavi de la români. 3. Începerea analizei limbii române cu componentele onomatopeică și aglutinantă ale acesteia contrazice hotărârea lui Scraba de a rămâne constant în sfera metafizică. La fel și afirmația că „în cursul veacurilor ce au urmat colonizării, elementul roman de coloniști s-a contopit cu cel autohton” (p. 93). Nici ducerea în antichitate a limbii și a poporului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și afirmația că „în cursul veacurilor ce au urmat colonizării, elementul roman de coloniști s-a contopit cu cel autohton” (p. 93). Nici ducerea în antichitate a limbii și a poporului român, care au apărut în urma romanizării, nu reprezintă pentru Scraba o contradicție, el rămânând ferm în metafizică: „Din ori ce punct de vedere ar fi privite popoarele și limbile pe care acestea le vorbesc: psihologie, logic, ori istoric, se poate lesne vedea că ele au o veche obârșie” (Ib.). Toate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de aproape cu forme din mitologia indiană, persană, etc.; ori cu limba egipteană și alte limbi îndepărtate, și care cuvinte nu se găsesc la popoarele din jurul nostru” (p. 116). Eludând simbioza traco-latină și ducând limba română, ca origine, în antichitate, Scraba descoperă următoarele categorii de cuvinte românești: 1) Cuvinte înrudite cu italiana; 2) Cuvinte care se înrudesc cu greaca; 3) Cuvinte care sunt înrudite cu limba latină, dar sunt privite ca slave; 4) Cuvinte așa-zise turcești, care sunt de altă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
4) Cuvinte așa-zise turcești, care sunt de altă origine; 5) Ungurisme, multe dintre ele se găsesc și în alte limbi; 6) Cuvinte de înrudire mai aproape și cu limba spaniolă etc. (p. 102 urm.). Elementele de înrudire aduse de Scraba pentru vechimea limbii române contrazic existența primară paralelă a tuturor limbilor sau chiar existența singulară a unei limbi, în sensul de astăzi al acestui cuvânt. Sfera metafizică a noțiunilor pure se autodemolează. Reală rămâne originea naturală a limbajului din care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
afla dragostea". Gazdele ediției din acest an sunt Geanina Corondan și băieții de la Cassa Locco, ei urmând să întrețină atmosfera pe parcursul celor patru zile de festival. Juriul este compus din Mădălin Voicu (președinte), Viorel Gavrilă, Berti Barbera, Titus Andrei, Gabriela Scraba, Cristi Minculescu, Mihai Pocorschi, Andrei Tudor, Corina Chiriac, Andrei Partoș, Adrian Ordean, Mircea Drăgan și Cristian Zgabercea.
A început Festivalul Naţional de Muzică Uşoară Mamaia 2011 () [Corola-journal/Journalistic/69137_a_70462]
-
Mureșan Dumitru, 91 ani l Ardelean Iuliana, 82 ani l Preda Ilie, 73 ani l Bozsin Letiția, 81 ani l Strian Romulus-Victor, 58 ani l Precup Liubomir, 53 ani l Momir Rozalia, 55 ani l Holtzinger Brighita, 58 ani l Scrabă Vladimir, 77 ani l Achim Nicolae, 39 ani l Ionas Alexandru, 65 ani l Tăbăcaru Aurelia, 67 ani l Sabău Angelica, 76 ani l Crăcea Anica, 81 ani l Jivici Sava, 55 ani l Grubacichi Ana, 53 ani l Nicula
Agenda2005-07-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283390_a_284719]
-
întâmplări hazlii și care, după 1930, găseau un interes crescând față de Creangă, deschis de Jean Boutière și de D. Caracostea (cu ancheta sa de la Revista Fundațiilor Regale, pe seama vieții scriitorilor), iar aici se încadrează A. C. Cuza, Constantin Meissner, Gh. D. Scraba, Jean Bart, Ana Conta Kernbach, Izabela Sadoveanu, Constantin Săteanu. Teoria imaginii, aflată la începuturile ei, cunoaște multe interferențe și neclarități, dar credem că putem recurge la unele contribuții în domeniu, inclusiv la o definiție destul de amplă, de întortocheată, pentru care
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
așteptară, până la 5,30 dimineața, să degajeze către serviciu o puștoaică și urcară, tot unul pe umărul celuilalt, într-un apartament, unde un mucos pletos dormea într-un fotoliu. I se strecură în suflet. Știi, viața e scurtă. Scurtă. Dan Scraba care a spart o ușă, deși viața e scurtă și a găsit cinci mii de lei ascunși după ea. Pink Floyd a ales altceva. 207 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Nu-i așa că, pentru a mă reține în seara
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cei douăzeci și trei de ani de existență, în articolul Prieteni și călăuze (4/1935). În concepția acestuia, scrierile lui N. Iorga „reprezintă toate zvâcnirile vremurilor, cu durerile și fericirile lor”. Colaborează cu articole de directivă și I.N. Longinescu, G.D. Scraba, I. Agârbiceanu. Se remarcă prin continuitate câteva rubrici: „Cronica literară”, „Cărți apărute”, „Cărți ce se pot procura prin Liga Culturală”, „Reviste”, „Mișcarea literară în străinătate”, „Mișcarea literară la noi”. Rubrica „Din literatura străină” înmănunchează traduceri realizate de G. Coșbuc, Izabela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]
-
Singura "diviziune" firească a Moldovei ar fi în Țara de Sus - în susul apelor, până la Trotuș și la nordul masivelor înalte din mijlocul podișului moldovenesc, și Țara de Jos. 5 Animpodist Dașchevici, Ceva din trecutul orașului Suceava, Suceava, 1899; G. D. Scraba, Suceava. Schiță istorică, București, 1899; Gh. Ghibănescu, Dorohoiul. Studiu și documente, Editura Lumina Moldovei, Iași, 1924; Simeon Reli, Orașul Siret în vremuri de demult. Din trecutul unei vechi capitale a Moldovei, Cernăuți, 1927; Artur Gorovei, Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1927
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
antropologia americană și cea europeană; e) sistemul sociologiei axiologice, construit de E. Speranția pe baza premiselor filosofiei germane și a sociologiei franceze (Durkheim, Tarde). Elaborarea unor teorii sociologice: variantele românești ale pozitivismului și evoluționismului În lucrările lui S. Haret, G.D. Scraba, N. Porsena, H. Fundățeanu, H. Sanielevici; orientări sociologice elitist-etnocratice În opera lui T. Brăileanu, A.C. Cuza, N. Paulescu, N.C. rainic; sociologia culturii, moralei și educației elaborată de V.I. Bărbat, C. Dimitrescu-Iași, G.M. Marica, Al. Claudian; orientări sociologice fenomenologice În opera
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]