72 matches
-
pătruns într-o cameră lungă și îngustă. Pe mijloc, o masă cafenie își întindea burduful tăbliei dintr-un capăt într-altul. Două neoane chioare luminau mobilierul de recuzită: o scară proptită de perete, un cuier cu un palton (probabil al scriitorașului), vreo treizeci de scaune. Jurai că ai nimerit marți seara, la un cenaclu studențesc de pe Schitu Măgureanu. Dincolo de ușă, priveliștea cădea ca la teatru: scena, firul microfonului, cortina vișinie. Lipseau doar fețele congestionate de emoția lecturii. În perioada studenției, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici a scriitorului, dar suna al naibii de cunoscută. În pragul ușii, mai zâmbitor ca niciodată, cu geanta laptop-ului atârnată de umăr, stătea Mihnea. Îmi venea să sar de pe scaun și să-l iau în brațe: prietenește, pârțărește, oricum. „Ce-i, scriitorașule?“, a rânjit el, „Te-a lăsat vocea? Nu mă mai recunoști?“ M-am ridicat de pe scaun și l-am îmbrățișat cu pasiune. Un gest rar, ca pe vremea când goleam sticla infectă de RDD. Îl înjuram pe nea’ Nicu onest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
perfect. „Pe unde-ai umblat?“, l-am luat la întrebări, așezându-mă la loc pe scaun. Încercam să-mi stăpânesc emoția, bucuria: o grămadă de stări de gestionat. „Nu foarte departe. Și, în orice caz, nu unde m-a trimis scriitorașul nostru. N-a mers chiar cum te-așteptai, amice, nu-i așa?“ Scriitorul n-a răspuns. Stătea resemnat în sacul lui, prins în pachetul de sfori. Îi căzuse tot aplombul. Nici picioarele nu mai încercau să se miște, tălpile zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Placid. „Când am primit mesajul lui Lupu, mi-am dat seama imediat că ceva nu e-n ordine. L-am lăsat s-aștepte prin Olimp, ba chiar mi-am luat libertatea să mut întâlnirea la hotel Transilvania. Bănuiesc că scriitorașul nostru omniscient, dar nu omnipotent, n-are idee cine se-află cazați acolo, la etajul opt...“ „N-are.“, i-am confirmat. Scriitorul nu mișca un deget. „Ucrainenii lui Andrei. În frunte cu Bumbaru, Spumă și Ciocăzanu. A venit și echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
are.“, i-am confirmat. Scriitorul nu mișca un deget. „Ucrainenii lui Andrei. În frunte cu Bumbaru, Spumă și Ciocăzanu. A venit și echipa care lucrează pe Rădăuți: Vilaia, Giugula și Frigescu. Nici noi nu suntem proști: cât și-a plictisit scriitorașul nostru audiența la Neptun, am umblat puțin la geografie. Mai nou, Prutul se varsă-n Marea Neagră, pe la Vama-Veche. Dar pun pariu că amicul nostru habar n-avea de-asta?“ Toată lumea știa de echipa lui Vilaia, nici poliția nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țesută acolo, cum ziceți voi scriitorii? o acțiune virtuală, existentă într-un plan și inexistentă într-altul? și, dacă da, cine o controlează?“ Nici un răspuns. L-am încurajat pe Mihnea să continue. „Evident că se poate.“, și-a explicat singur. „Scriitorași ca amicul nostru, SF-iști și ciberneticieni, au inventat situații în care apar unul sau mai multe personaje cu dublă sau chiar triplă memorie.“ „Un fel de avatari cerebrali?“, am observat. „Cam așa ceva. Niște holograme vii, rulând programe mentale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ac hipodermic în toată lumea din jur. Ritmul devine alert, are tensiune, rapiditate, întâmplările se succed liniar. Spațiile se despart. Într-o parte Hortensia; în cealaltă, Rebreanu.“ „OK.“, am zis, „Pâna aici, e clar. Ce are Camil cu toată povestea? Dar scriitorașul nostru?“ „Stratificarea memoriei sau transplanturile succesive de memorii nu sunt un fenomen spontan. Îți poți imagina că nu te culci seara cu un creier și te trezești dimineața cu trei. Așa ceva nu poți face singur, decât dacă ești nebun sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
memoriei sau transplanturile succesive de memorii nu sunt un fenomen spontan. Îți poți imagina că nu te culci seara cu un creier și te trezești dimineața cu trei. Așa ceva nu poți face singur, decât dacă ești nebun sau genial. Și scriitorașul nostru nu e nici una, nici alta.“ „Și-atunci?“ „Și-atunci, m-am luat după altă ipoteză. Am mers pe firul întâmplărilor, am pus cap la cap informațiile pe care le-aveam cu cele pe care le-am strâns în ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Omul surprizelor!“, m-a felicitat Mihnea. „Camil a pozat într-un romancier modern, un pionier al romanului interbelic, cum ziceți voi la facultate. De fapt, el era un negustor: făcea afaceri neuronale cu nemții.“ „Știm asta. A recunoscut-o și scriitorașul nostru.“, am precizat. „Ce nu știm e că intrase și pe filiera britanică. Bunul nostru prozator juca dublu, își vindea planurile neuro-economice și nemților, și aliaților. Remedios Varo, Arnold Fast.“ „Harta suprarealistă a lumii...“ „Da. Documentul fondator al globalmind. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la facultate...“, mi-am amintit. „Peste tot, sunt semne că aparatul exista. Letopisețul de la Bistrița, Cronica Bălenilor, O samă de cuvinte; Creangă, Sadoveanu - toți vorbesc de el.“ „Și cum a ajuns fix pe mâna lui Camil?“ „Asta o să ne explice scriitorașul nostru. E singura verigă care lipsește din demonstrație. Cine a produs anomalia, cine a generat anacronismul istoric, mergând în trecut și lăsând în cine știe ce biserică sau criptă dintr-o epocă îndepărtată cutiuța neuro-digitală? Ia zi, amice? Cine-i cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trăiau sfădindu-se și clevetindu-se la boieri unul pe altul. Capelmaistru curții era în genere vo cioară bătrână și isteață care știa cântece bătrânești, doine, hore, cântece de lume, ba nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteț care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite pentru lăutar 72. Importantă în simbolistica eminesciană, casa, după pierderea mamei, devine pustiul însuși: Casa e pustie, zic, tata n-a venit toată ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pedeapsă. Dintr-o perspectivă savantă, poate că povestea lui Chapin reprezintă doar ceva senzațional. Însă dintr-o perspectivă critică mai amplă, aceasta ilustrează problema obiectivării și amintește, de asemenea, de spusele lui Steffens apropo de refuzul său de a angaja scriitorași terminați care au luat calea băuturii (Autobiography, 312-13), dar și de cele ale scriitorului anonim din The Confessions of "a Literary Journalist" (Confesiunile unui "practicant de jurnalism literar", n. trad.), cum că o mulțime dintre ei s-au apucat de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să se suie. Paradoxul face că intelectualul de soiul descris aici se simte un fel de responsabil cu luminarea națiunii. Și nu un responsabil oarecare, ci un Ales, un păstor de oi proaste, oi care cântă sau ascultă manele. Orice scriitoraș, orice regizor de mâna a doua sau a treia, orice artist plastic obscur sau academician de trei lulele... în fine, orice individ cu studii și preocupări umaniste se simte dator și îndreptățit să dea sentințe pe orice temă de undeva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
PD, ignoranță, comesean, visător; * alianță, trosc-pleosc, un tânăr, ineficiență, intrajudețean, Înălțimea-Voastră, dumnealui, rățoi, DEX, Ion Barbu; * democrație, ham-ham, UDMR, neinvitat, fiindcă, de trei ori, acest copil, băiețel, ca să, descreștere; * pădurar, FRF, hip-hop, irezistibil, neatent, minunăție, binecuvântare, noroc!, Lucian Blaga, ID; * scriitoraș, desigur, un leneș, noul, înfrumusețare, PRM, incorect, alb-negru, ciudățenie, informatician; * cultural, BNR, neprețuit, fetiță, pa-pa, amoral, Ion Minulescu, orice idee, impropriu, oricare; * bătălia, BRD, atipic, despre, Alexandru cel Bun, zgârie-nori, fotbalist, unui aproape, prim-ministru, orice; * frunze veștejite, răul, poc-poc
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
grecismelor și ale turcismelor, legate de o anume epocă balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă adesea, prin contrastul dintre sufix și bază, valori ironice (scriitoraș, doctoraș)." Punând sub semnul posibilității "valoarea ironică și depreciativă" (pe care sufixul o are în opera lui Caragiale și în limba de azi) și având în vedere "valoarea lui neutră" din limba de origine, procedeul redă un mod de formare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tuturor scriitorilor, încălcîndu-se atît legea (care nu a prevăzut și nu prevede pentru nimeni dreptul de a schimba formele limbii) cît și prevederile normei academice. 145 În academiile naționale din lumea civilizată nu pătrund critici literari fără sistem estetic sau scriitorași de rangul al cincisprezecelea, iar numărul academicienilor este redus la cîteva zeci (maximum cincizeci), în vreme ce la români există simultan mai multe sute de academicieni (și astfel, corpul academic devine "organizație de masă"). Se înțelege că academicienii occidentali nu au avantaje
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și cam ce părere au învățătorii cei mai harnici față de chestia țărănească. Mulți mi-au spus limpede: dreptatea este a muncitorului obijduit. Arendașii și proprietarii, fără deosebire de naționalitate, își bat joc de munca Românului. Toți surtucarii satului, primar, notar, scriitoraș, mulg fără rușine, fără milă, această vacă lăptoasă. Se adaogă la aceștia și preotul care aproape în toate părțile e în discordie cu învățătorul. Aprig la câștig din pricină că are familie grea, om care ajunge la oarecare avere și oarecare greutate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Imergold” al lui Alecsandri și „Goldman de la Credit” al lui Topîrceanu, până la „jidovul cămătar Ascher” al lui Alexandru Pelimon și bancherul Simon al lui Gala Galaction sau bancherul Leopold Goldstein al lui Liviu Rebreanu. O părere vehiculată nu doar de scriitorași de duzină, precum un oarecare A. Kălimănescu, În 1865 („educația și natura evreului Îl fac așa Încât inima lui nu bate decât la sunetul aurului, restul este mut pentru el” ; <endnote id="cf. 417, p. 12"/>), dar și de somități culturale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sînt familiar-argotice, destule arhaice, cu deosebire slavonisme, grecisme sau turcisme din straturi de împrumuturi la modă devalorizate ulterior; candidează însă la această funcție și multe franțuzisme și anglicisme foarte recente, insuficient adaptate, conotînd snobismul contemporan; sînt numeroase diminutivele ironice (țărișoară, scriitoraș), aluziile sau citatele literare comice (din Caragiale: misie, cestiuni etc.) Dicționarele noastre nu indică decît rareori "registrul ironic", deși în limba actuală sînt multe cuvinte care au o conotație ironică și depreciativă fixă. Cîteva exemple de cuvinte ironice provenite din
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
Spiru Haret, informându-l despre starea sistemului de educație de la țară și problemele pe care trebuiau să le înfrunte sătenii din Moldova. „Arendașii și proprietarii, fără deosebire de naționalitate, își bat joc de munca romanului. Toți surtucarii satului, primari, notari, scriitorași, mulg fără rușine, fără mila, aceasta vaca lăptoasă. Se adaogă la aceștia și preotul - care aproape în toate părțile (Moldovei - n.n.) e în discordie cu învățătorul". Acesta - "care este un calic... sta lîngă țăran și lînga nevoile lui", învățătorul fiind
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
1812, a fost tatăl lui Mihai Eminescu. Vasile Iminovici a decedat la 20 februarie 1844. Gheorghe Eminovici a făcut vreo trei ani de școală la dascălul Ioniță din Suceava, a fost în slujba boierului Ioan Ienacaki Cârstea din Costâna, apoi scriitoraș la baronul Jean Mustață din Bucovina, iar mai apoi la boierul Alexandru Balș. După moartea boierului, fiul acestuia, Costache, îl numește administrator al moșiei Dumbrăveni și îi capătă de la vodă titlul de sulger. Strămoșii din partea mamei, Jurăsceștii, proveneau din zona
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
și Vasile Alecsandri. Se spune chiar că Alecsandri, în tinerețea sa, ar fi cerut în căsătorie pe una dintre fiicele Anastasiei Greceanu, pe Canano, dar nu a fost bine primit, a fost chiar refuzat, pe motiv că ar fi un „scriitoraș” și un „coate-goale”. Ca răzbunare, el a scris piesele ce o aveau ca eroină principală pe : Anastasia Greceanu este înmormântată lângă biserica din Valea Glodului, alături de soțul său, vornicul Gheorghe Greceanu. În lăcașul de cult, se păstrează și azi o
Coana Chirița () [Corola-website/Science/327604_a_328933]