118 matches
-
pornire se află „exegeza“, iar „amintirea“ la cel de ajungere. Astfel, acele repetări obsesive ale unor cuvinte sau sintagme din proza lui Zaharia Stancu, un aspect stilistic, sunt elementul care declanșează amintirile despre acest scriitor, despre acest lider necontestat al scriitorimii române din anii ’70,a cărui prezență a marcat memorabil acel interval. Sau, în cazul lui Sadoveanu, referirea la ceremonialul narativ din proza lui, tot un aspect stilistic, sau de tehnică literară, trimite la evocarea omului Sadoveanu, surprins în atitudini
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
schimb, cu vii aplauze pe colegul recuperat Virgil Tănase, ivit abrupt, pentru o clipă, în chenarul ușii de la intrare. O preocupare a tuturor în climatul acela de febrile activități era de-a găsi oamenii cei mai potriviți să slujească interesele scriitorimii în condițiile noului curs. Ei trebuiau să fie neapărat energici și doritori de schimbare, deținători de prestigiu literar și necompromiși politic, nepătați de colaboraționism cu abia doborâtul regim. Prea simplu nu era de găsit astfel de oameni pentru că, din păcate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unul dintre ultimii refugiați politici dinaintea căderii regimului Ceaușescu. De ce m-a surprins, în împrejurările amintite, rostirea numelui său, cred că nu e prea dificil de înțeles. Am spus deja care era situația lui și care erau preocupările presante ale scriitorimii în acel moment: să-i găsească pe cei mai potriviți oameni pentru a conduce Uniunea în incerta, și desigur interesanta, perioadă care urma. Dar cum să fi fost printre aceștia Mircea Iorgulescu, din moment ce nu era în țară și nici nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Gh. D. Mugur, îndrăgostit de folclor, Popescu Gheorghian, „aventurier” pe cărările munților... Cu ei și cu alți apropiați și-a hrănit Voiculescu bucuriile, succesele. Deci, s-a spus, „Din țara zimbrului” i-a adus premiul Academiei, apoi, înaltul for al scriitorimii, Societatea Scriitorilor Români, l-au primit în anul 1920 membru al ei, cu drepturi și onorurile timpului. Tot în același an, la 6 ianuarie este numit medic al Domeniilor Coroanei, funcție care îi prilejuiește alte avantaje, dar el rămâne omul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și intelectualii de diverse formații și răspândiți pe Întreg teritoriul României, au toate motivele să se simtă dezorientați. Timp de aproape o sută de ani, de la pașoptiștii munteni și junimiștii ieșeni, când marii și luminații boieri se amestecau cu vârfurile scriitorimii, „lumea” privea spre aceștia și aștepta de la ei semnele valorii și ale căii de urmat. România a fost „gândită” și „construită” de marii boieri - unii dintre ei! - și de marii scriitori, un Kogălniceanu, I.C. Brătianu, Titu Maiorescu, Eminescu, Coșbuc, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de idei, vreo 20 de comentatori constanți de teatru și abia vreo trei, patru dramaturgi. Vă rog eu, începeți ancheta asta și puneți apoi pe cântar cât le (și ne) oferă traducerile și cât ne oferă ca așteptare și zădărnicie scriitorimea de acasă. "Chiar când revistele evoluează în registrul minor, cumetrindu-se encomiastic într-o veselie, nu produc un rău esențial. Bursa valorilor rămâne, oricum, nesmintită" Cum comentați tendința revistelor literare de a tranșa literatura în termeni de "topuri"? Cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
din excesul de comemorări și ceremonii un fel de normă și de fanfară” (Virgil Ierunca, Eminescu nu e acasă). Sunt comentate congresele și conferințele scriitorilor, oglindind „nu numai precauțiile unui regim care se teme de scriitorii săi, dar și oscilațiile scriitorimii întru conștiința vagă a rolului pe care l-ar putea juca dacă ar fi cu adevărat unită, fără rivalitățile, invidiile și interesele de moment” (Monica Lovinescu, Conferința scriitorilor din România, 10/1972), ca și ravagiile cenzurii și ale autocenzurii, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
-și specificitatea și teritoriul, iar Polonezii au renăscut de trei ori din cenușă, turtiți Între cele două imperii brutale, austriac și rusesc. Povara „lașității”, În deceniul opt și nouă, a apăsat mai ales asupra noastră, a intelectualității, cu precădere asupra scriitorimii. Noi aveam un „nume”, noi păream a ne bucura de anumite privilegii; oricum, unii dintre noi ne-am opus Într-un fel sau altul, direct sau esopic, printr-o tăcere demonstrativă sau chiar prin anumite „Împotriviri” la unele măsuri discreționare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
R.S.S., unde este tratat "împărătește". Pe acest fond al prostituării s-au ivit texte precum Lumina vine de la răsărit, Mitrea Cocor, Nicoară Potcoavă. Dar, în 1953, în timpul unei vizite la Moscova, îl întâlnește pe Emilian Bucov, pe atunci șef al scriitorimii de la Chișinău. Emilian Bucov, încântat de întâlnirea cu Sadoveanu, i s-a plâns, totodată, că la Chișinău se fac demersuri ca limba română să fie numită "limbă moldovenească" și să se decidă că e vorba de două limbi diferite. Ziarul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Există aici o anumită tentație a apărării identității culturale românești din care face parte și propriul trecut. Discursul mediatic îl dublează pe cel memorialistic, mutând dezbaterea din mediul public în spațiul personal și transformând informația în emoție. Nicolae Manolescu împarte scriitorimea în două categorii, "albii" și "roșii", adică rezistenții și devotații oficialităților comuniste. "Arta nu mai este "albă" sau "roșie"", spune Manolescu. "Înainte de 1989, scriitorii nu făceau politică, iar culoarea le era dată de operele lor. După 1989, culoarea operelor a
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
paginile jurnalelor vorbește despre renunțarea la integritatea morală și contractul cu regimul totalitar. "Paznic de far moral", cum o numește Nicoleta Sălcudeanu, "scriitoarea exilată își deapănă fuiorul anamnetic pe spirala ce împletește esteticul cu eticul"108. Dacă nu ar judeca scriitorimea, scopul inițial al tipăririi discursurilor sale s-ar pierde. "Punerea la zi a trecutului", spune autoarea în antecamera jurnalelor, "reprezintă o condiție esențială a supraviețuirii"109. Posteritatea contemporană (N. Manolescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Tania Radu), susține obiectivitatea judecăților
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
definește un tip de opoziție bazat pe critica regimului și a legilor acestuia. România apare pe harta disidenței datorită lui Paul Goma, căruia Monica Lovinescu îi acordă destul de multă atenție, întâmpinându-i scrierile și angajându-se în conflicte mediatice cu scriitorimea română care-i contestă aptitudinile. Timpul și faptele fac însă din Goma una dintre cele mai mari decepții ale autoarei. Cu toate acestea, nu retractează elogiile la adresa lui. Perioada cuprinsă între 1978 și 1982 este transcrisă în cel de-al treilea
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
aceste trăsături sunt rezumate în încheierea lui în puține, dar edificatoare cuvinte. Noțiunea de curaj, spune autoarea, este folosită în mod perfid. Să nu se uite că în perioada despre care vorbește, curajul înseamnă tăcere (disidența apare mai târziu), iar scriitorimea se confruntă cu evenimente în care trebuie să ia o poziție clară. Schimbările de atitudine sunt condiționate și psihologic, până la urmă. Nevoia de recunoaștere, de apartenență la un grup înseamnă și compromis, și acceptarea unor reguli în neconcordanță cu propriile
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și participă la întregirea spiritualității originare. În toată perioada comunismului are loc un schimb permanent între literatura din exil și cea din țară: operele ajung clandestin în România sau sunt receptate (negativ, e adevărat, dar intră în atenția publicului) de către scriitorimea "de serviciu", iar critica din exil respinge sau asimilează literatura în funcție de distanța luată față de politica oficială. "Acceptarea reciprocă a trăsăturilor și simbolurilor identitare a două comunități valorice diferite care, ce-i drept, fuseseră legate de o tradiție comună, dar care
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
bucură de mai mare atenție, decât în clubul mic al literaturii, pentru că aici, el este stăpânul verdictelor mari. Cum am spus, deschide ușa de stejar, păzită de doi gripsori de alamă, și din toate părțile îl luminează ochii tremurători ai scriitorimii. Cititorul face pași mici, își mișcă elegant brațele care par sculptate în catifeaua sacoului, uneori salută cu falsă timiditate, dar de cele mai multe ori dă drumul cuvintelor lungi și atât de gumate că ajung chiar și în fundul sălii, unde stă pitit
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
mânecile, pentru că la noi doar ei au capacitatea să dea expresie unor aspirații colective, să articuleze niște principii, o direcție de urmat." Din categoria ",intelectualilor creativi" - sintagmă cu care denumiți, cred, elita intelectualității basarabene - fac parte și scriitorii. Mai reprezintă scriitorimea din Republica Moldova o forță capabilă să provoace seisme socio-politice similare celor de acum douăzeci de ani (când s-a obținut victoria în lupta pentru limba română) ori divergențele din interiorul obștii i-au diminuat credibilitatea și puterea de influență? - Dar
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
din Republica Moldova o forță capabilă să provoace seisme socio-politice similare celor de acum douăzeci de ani (când s-a obținut victoria în lupta pentru limba română) ori divergențele din interiorul obștii i-au diminuat credibilitatea și puterea de influență? - Dar scriitorimea din România este capabilă să provoace "seisme socio-politice"? O cheamă cineva sub drapel? Vedeți cât de impropriu este să atribui "misiuni" și "ordine de zi" unor oameni cărora nu s-ar cuveni să le cerem decât să-și vadă de
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
ingenioase nu și-au pierdut complet actualitatea. Clivajul dintre creație și oficialitate persistă, chiar dacă pe alocuri mai estompat, dar și agravat pe alte laturi, cum ar fi de pildă dureroasa indigență, continua degradare a condițiilor materiale a marii majorități a scriitorimii noastre ce reprezintă un indenegabil instrument de intimidare și demoralizare. Firul istoric al strălucitei demonstrații a lui Eugen Negrici relevă o continuitate nefastă a mentalității totalitare care ar fi fost de neimaginat să se pulverizeze dintr-odată, să lase un
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
Fundația Orient latin Fundația Culturală Orient latin va celebra Ziua Mondială a Poeziei marți, 21 martie, de la ora 17, la Clubul The Note de pe strada Mehadia. Invitatul de onoare al evenimentului va fi maestrul Anavi Adam, decanul de vârstă al scriitorimii timișorene. După o slujbă de pomenire oficiată de preoții Radu Reja, Horia Țâru și Ioan Petraș, pentru sufletul poeților timișoreni dispăruți după 1989 - I.D. Teodorescu, Ion Monoran, Adrian Derlea, Damian Ureche, Wilhelm Weiss, Eduard Pamfil, Dan Emilian Roșca, Victor Țintoi
Agenda2006-11-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284847_a_286176]
-
nervii” (p. 339), așadar un soi de dezaxat ce caută cu lumânarea orice prilej de a se război cu regimul. Surprinde la „UDREA” ingeniozitatea imaginării de soluții pentru temporizarea disidenței lui Tudoran din unghiul unei persoane ce n-ar reprezenta scriitorimea, ci structurile puterii comuniste. Și mai ciudat răsar turnătoriile lui Andrei Brezianu (informatorul „DAN”). Dorin Tudoran, într-un interviu acordat Evenimentului Zilei (ediția din 9 septembrie 2010): „Cazul domnului Brezianu este un pic mai complicat. Andrei Brezianu nu mi-a
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
decît suspiciunea maladivă a regimului, care, neavînd încredere în nimeni, aplica tactica supravegherii tuturor: "Redactată chipurile alb, din note informative, diverse declarații, felurite documente și rapoarte, Cartea... este și reușește a fi cu asupra de măsură o uriașă diversiune la adresa scriitorimii române, a oamenilor de artă în genere. Într-un melanj imposibil de decelat pentru un cititor neavizat, creator de perplexități pentru un cunoscător al vieții literare din ultimii douăzeci de ani de domnie a regimului comunist, sînt prezentați la același
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
Dorin Tudoran, Mihai Beniuc și Petre Țuțea, Petru Dumitriu și Octavian Paler, Vasile Băran și Paul Goma, Mihai Ungheanu și Nicolae Manolescu etc. Bietul cititor, după o lectură în multe locuri plicticoasă și agramată, va rămîne cu impresia că toată scriitorimea era în colimatorul securității și nu mai puțin pornită împotriva regimului". Volumul lui Cassian Maria Spiridon este o onorantă fișă de conștiință a autorului său. Cassian Maria Spiridon: Atitudini literare, Ed. Cartea Românească, 1999, 272 pag., preț nemenționat.
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
puneau. Că activiștii se mințeau unii pe alții, e treaba lor. Înspăimântător e că între unelte se aflau și indivizi care se legitimau prin meseria nobilă a scrisului. Ca președinte al Uniunii Scriitorilor, Macovescu a aruncat, atunci, o rușine asupra scriitorimii române, de care nu ne-am dat silința să ne spălăm până azi. Cu puțină demnitate, Congresul al XII-lea ar fi putut fi un moment de cotitură în istoria României. Scăpând de nebunia lui Ceaușescu, am fi putut să
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]
-
oglinzi a Casei Scriitorilor. Cuvînta Zaharia Stancu, președintele breslei noastre, un om surprinzător stilat ținînd cont de modesta-i obîrșie și formație, cu șarmul unei autorități ce i-a îngăduit să-și atenueze multele compromisuri prin cîteva măsuri reale în favoarea scriitorimii, obținute ca un hatîr din partea autorităților de atîtea ori reticente ori de-a dreptul răuvoitoare. La sfîrșitul alocuțiunii sale, cu o fizionomie crispată, s-a rostit cam așa: "Toți dușmanii mei, toți, începînd din tinerețe pînă azi, au murit. Toți
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
ca variantă învechită). Citatele din presa actuală și din Internet arată totuși o clară preferință pentru malversațiune: “relatările ziarelor despre malversațiuni inimaginabile” (EZ 3345, 2003, 9); „pe colonelul I.M. nu-l putem acuza de nici o malversațiune, îl cunoștea mai toată scriitorimea din București” (goarna.go.ro/ arhiva); „șansele sale de a câștiga competiția nu sunt anulate decât de o eventuală malversațiune” (cotidianul.ro /anterioare/1999) etc. Folosirea variantei în -țiune este probabil motivată de consonanța conotațiilor ei cu perceperea globală a
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]