88 matches
-
clopot... zilele mi-au rămas agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte la plecare ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri de pelin smulse din goliciunea gândului de pană... dacă mă vei căuta m-am ascuns în mesajele-ți scrijelite pe trunchiul rămas fără seva iubirii Lacrimi fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și mototolindu-se. Adunând ceara care se scurgea, moale și uleioasă, în zeci de biluțe de diferite dimensiuni, o tăiase cu diferite instrumente din trusa de geometrie, studiase sfera de lumină mișcătoare aruncată din burta unei sticle goale, pipăise lemnul scrijelit al mesei. Reținuse doar cuvinte ciudate, culese de ici de colo de pe paginile din fața lui. Bucăți de propoziții. Gândul la un râu întunecat străbătând o țară palidă. „O“-ul răcoritor din Columbia, peste care limba trecea la fel de ușor ca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dansau. Râdea verde Împăratul Verde! În magazinul de antichități din nou ai dat peste mine! Exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde, m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte. Luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome! Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
fetele făcându-se nevăzute imediat ce promit să-i deschidă ușa și să-l lase să iasă. Uneori, zgârie peretele cu unghia, exfoliind zugrăveala cu vârful degetului, făcând mici desene care reproduc scenele pe care le vede pe fereastră. Peretele astfel scrijelit naște noi forme, imagini și aventuri și acestea imprimă ritmul zilelor și nopților lui, unde căldura și răcoarea se succed în cicluri mai rapide. Când nu cojește peretele și nu discută cu vizitatorii săi, zace cu ochii în gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Alb se îndreaptă scurt (și cam vexat...), din șold, recepționând în plin trepidațiile drăcești și valurile înecăcioase de căldură, care băhneau de pretutindenea. Luîndu-și elan, el ridică strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care o înalță tăcut, până peste vârfurile ciulite ale urechilor și închide ochii, retrăgându-se solemn în catacombele întunericului dens, în labirintul neantului neștiut, de dindărătul pleoapelor. Apoi frazează, rar și cu putere: El...! Elohim
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să-și rezeme picioarele încălțate în pantofii scâlciați pe barele transversale, de pe care aluneca întruna. Și în tot acest timp, Zet dansa în jurul călcâielor nenorocitului, lătrând din răsputeri. Gabriel și-l imagină pe om încălecând, în pielea goală, scândurile negeluite, scrijelite și țepoase, și își acoperi ochii cu mâna, neștiind ce ar trebui să facă. Ar fi vrut să alerge în grădină, să-l calmeze (căci nu se îndoise nici o clipă că e nebun), să-l cheme în casă, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așa că zidul este iar doborît, Într-un fără de sfîrșit ciclu dement de zgomot și praf. Pe fiecare latură a casei istorice sînt dormitoarele și birourile altor vecini deranjați de lucrări. Unii dintre ei s-au plîns de ciocănit, dăltuit și scrijelit; unul chiar a chemat poliția, dar restauraționistul este autorizat prin permisul de la primărie să lucreze de la șapte dimineața pînă la șapte seara. Ca și Wakefield, unii au sunat la agenția municipală care i-a eliberat autorizația, dar plîngerile lor au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o voce slabă. — Dumneavoastră ați sunat? Deschideți, poliția. Caută ascensorul, dar nu există. Cei doi agenți urcă bodogănind scările abrupte, cu pereți albi, decorați cu urme de bocanci. Zăresc coridoarele obscure ce dispar În Întuneric: zeci de uși Învechite, stricate, scrijelite. Apelul administratorului așteaptă nebăgat În seamă la fiecare etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe terasa clădirii În mansardă. Clădirea e cea mai Înaltă de pe stradă. Parcă nu se mai termină scările. La al șaselea etaj, prin ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
probabil domnul Mirescu le curățase pe toate. Copacul era dezbrăcat și înghețat de frig, iar cerul cenușiu parcă vroia să plângă, însă nu lacrimi pure, ci nea. Îmi era frică, pentru prima dată-n viață, să mă apropii de scaunul scrijelit din cauza căruia am o durere insuportabilă a spatelui. Mi-am pus, de data aceasta, ghiozdanul rezemat de trunchiul copacului și acolo m-am așezat și eu. Era liniște. Am vrut să închid ochii, să adorm, să uit de toate...măcar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă obsedeze tot restul zilei. Deși m-am simțit bine în compania dumneavoastră, simt că este timpul pentru o nouă provocare. Vă mulțumesc mult pentru amabilitate. A dumneavoastră, Samantha Sweeting Las creionul jos și-mi împing scaunul înapoi, cu un scrijelit. În clipa în care ajung la ușă, mobilul îmi vibrează din nou. Guy, mă gândesc imediat. Îl iau și deja îl deschid, când văd cine mă sună. Nu e Guy. E Ketterman. Simt un sloi de gheață pe șira spinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu ai că peste trei ceasuri au să te salte și-au să te trimită la balamuc, la doctorul Wintris. Și pe Tomnea n-ai să-l mai vezi niciodată! Se răsuci iar spre liniile și zig-zagurile lui. Își reluă scrijelitul dalelor cu bastonul acela subțirel. Bodogănea doar, supărat: „Niciodată! Niciodată!“ Popa Băncilă îl urmărea curios, neîncrezător, ușor amuzat, nedumerit. Aproape îi pierise foamea. Mai mușcă totuși din șnițel și înghiți și trei felioare de gogoșar. Mai mult mecanic. Studia fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oprindu-se în fața tablei și oftând din greu. Foile caietului atârnau în jurul cotorului, și trebuia să-l țină pe antebrațul olog ca să poată transcrie tot ce notase acolo. A împreunat degetele mâinii stângi și a prins între ele creta. Semnele scrijelite aproape că se confundau cu dârele alburii rămase de la ștergerea tablei. - Nu se prea vede, am spus eu cu jumătate de gură. Ea nu mă băga în seamă. Continua să scrie, să pufăie și să se chinuie și mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din cauza hopurilor peste care trece motocicleta. De altfel, faptul că e în viteză se vede cel mai bine în cazul părului umflat. Îmi place să desenez fiecare fir și fiecare cută a hainelor, chiar dacă pierd uneori și o oră întreagă. Scrijelitul mă relaxează. Mă gândesc că aș fi putut foarte bine să iau dicționarul din raft și să reîncep să caut cuvinte haioase, dar adevărul e că odată ce te pomenești cu el smuls așa din mâini parcă nu-ți mai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ușurință observa din exemplificările de mai sus, încărcătura tensională aparte din aceste poeme ale Carmeliei Leonte provine însă mai ales din dialogul scrâșnit sau patetic, dar întotdeauna cutremurător, cu intangibilul funest. În fond, moartea (ca realitate) din imediata proximitate sau scrijelită direct în intimitatea cea mai profundă a eului liric este adevăratul actant al scenariilor din Melancolia pietrei. Inteligent alese, niciodată clarificate măcar pe jumătate, însemnele, hieroglifele poetice prin care se va potența acest corolar al neliniștilor ființei derivă atenția unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dansau... râdea verde Împăratul Verde! În magazinul de antichități din nou ai dat peste mine... exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte; luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome... Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut, a fost suficient, se înverzise Verdele Împărat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un butic de tablă și sticlă în care un domn cumsecade stă mereu citind ziarul în așteptare de clienți. Când nu merge liftul cobor pe scări, lucru care îmi dă amețeli: să fie oare adevărat? Pe toți pereții sânt graffiti scrijeliți adânc, cu cheia sau desenați cu creion negru. Sânt într-o antiutopie. în tot blocul nu poți găsi nici măcar un unghi drept. Cine sânt femeile care apar, speriate, pe la uși? Mulți locatari sânt arabi. Alții sânt români de-ai noștri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zăcea un dine bolnav, parcă strivit, căscând din când în când din bot. I-am dat bună ziua domnului cu buticul și am urcat pe scări, căci liftul era iarăși defect. M-am întrebat din nou dacă nu cumva visez: ororile scrijelite pe pereți. Duhoarea de ciorbă și de tocană. Ghenele supurînde. Gospodinele deschizând ușa și urmărindu-te înfricoșate. Ajung în fine sus, la opt, descui și lumina bibliotecii mele iradiază din capul holului. Las plasele la bucătărie și intru în living
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai pe spate ca să privesc spre înălțimea impresionantă a tavanului, unde becurile se mai vedeau ca niște steluțe îndepărtate. Până la tavan se întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în ultima fereastră rotundă, cea de lingă marea ușă stacojie scorojită și scrijelită, plină de cuie strâmbe și litere încîlcite, mi-am văzut deodată obrajii de bebeluș și țeasta aproape cheală, ochii umezi și cafenii umpluți în întregime de iris. M-am proptit cu umărul în ușa buretoasă și aceasta a cedat, 68
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
licheni! Totul era putred în conacu-ăsta de țărână aglutinată. Șobolani, libărci, urechelnițe săpaseră milioane de galerii și pori în lemnărie și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate de lepră și scrofuloză. Amforele din capul scărilor erau atât de triste, de scrijelite, de galben-verzui, încît nu puteau conține decât mumiile prăfoase ale unor copii morți de sute de ani. Conac al putreziciunii! Curentul de pe culoare nu putea fi decât timp înghețat, timp galben ca amurgurile de iarnă. Până și vopseaua picturilor de pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bară. În ’36, a fost desfigurat într-un accident de mașină iar acum e un neica nimeni. Îl pun din când în când să repare una-alta la proprietățile mele închiriate și mai adună gunoiul pentru primărie... Am auzit un scrijelit ascuțit și m-am uitat în partea cealaltă a mesei. Ramona ratase un cartof și furculița îi alunecase pe fundul farfuriei. — Mamă, te simți bine? o întrebă Emmett. Îți place mâncarea? Cu ochii în poală, Ramona răspunse: — Da, tată. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dinăuntru era scrisă obișnuită, pe o foaie banală: M-AM RĂZGÂNDIT. NU AȚI ACCEPTA UN TÂRG CORECT. UCIDEREA DALIEI A FOST JUSTIFICATĂ. — RĂZBUNĂTORUL DALIEI NEGRE. Pe foaie era lipită fotografia unui bărbat scund, corpolent, îmbrăcat în costum, dar cu fața scrijelită. În urma analizei celor de la laborator fotografia și plicul n-au scos la iveală nici o amprentă și nici alte informații. De vreme ce fotografiile soldaților din prima scrisoare nu ajunseseră în mîinile presei, ci rămăseseră confidențiale, fiind un bun instrument de eliminare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fotografii, vrând să vă sugereze să căutați o lesbiană - mai precis, pe mine. Voia să mă denigreze, să mă vadă amestecată în povestea asta. A sunat și la poliție și le-a dat un pont despre La Verne’s. Fețele scrijelite sunt très à la geniala Martha - când e supărată, zgârie ca o pisică. Ceva din spusele ei nu-mi părea în regulă, dar nu-mi dădeam seama ce anume. — Martha ți-a spus toate astea? Madeleine își lustrui gheruțele roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și pe tata, eu și cu mama n-aveam nimic. Nu voiam decât să se ducă totul de râpă. Mama are lupus. I-au mai rămas puțini ani de viață. O să moară și asta-i foarte de nedrept. — Dar fotografiile scrijelite? Ce-ai vrut să demonstrezi cu ele? Martha își împreună degetele și le răsuci până când i se albiră articulațiile. Aveam nouăsprezece ani și tot ce știam să fac era să desenez. Voiam ca Maddy să fie demascată drept limbistă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
împreună degetele și le răsuci până când i se albiră articulațiile. Aveam nouăsprezece ani și tot ce știam să fac era să desenez. Voiam ca Maddy să fie demascată drept limbistă, iar în ultima fotografie era chiar tata, tot cu fața scrijelită. Am crezut că pe verso s-ar fi putut găsi amprentele lui. Îmi doream cu disperare să-i fac rău. Pentru că te atinge și pe tine cum o atinge pe Madeleine? Pentru că nu mă atinge! Mi-am luat inima-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar și de-atunci. Pentru clipa-n care s-a declarat entuziasmată de o povestire de-a mea trei ani mai tîrziu, cînd deja trebuia să-mi apară prima carte, devenisem un veteran al cenaclului, aveam scaunul meu. Cu spătar scrijelit. Să nu uit apariția cărții lui Cristian Popescu, copilul minune al Universitas-ului, iubit de toată lumea, admirat de toată lumea, eveniment sărbătorit cu enormă căldură. Între Cristi și mine nu s-a născut o reală prietenie, n-a fost timp suficient, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]