129 matches
-
române și de a fi participat la clarificarea căilor de evoluție a limbii literare. În concepția lui, limba este „sufletul” națiunii, temelia și condiția unei culturi naționale. În istoria literară, P. a rămas cunoscut datorită lucrării Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, prima antologie de literatură românească, alcătuită, cu scopuri didactice, în patru tomuri (șase părți), apărute treptat, din 1862 până în 1865. Simplă culegere de texte literare sau de popularizare a unor cunoștințe practice, Lepturariu rumânesc... devine, începând cu tomul al
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
Îndeosebi prin Lepturariu rumânesc... - carte de căpătâi a viitorului poet Mihai Eminescu -, P. este unul dintre întemeietorii istoriei literare românești. SCRIERI: Convorbire între un tată și între fiul lui asupra limbei și literelor românești, Cernăuți, 1850; Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, I-IV, Viena, 1862-1865; [Scrieri filologice și de istorie literară], în I. G. Sbiera, Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui..., Cernăuți, 1889. Repere bibliografice: Vulcan, Panteonul, 61-66; Maiorescu, Critice, I, 127-131; I. G. Sbiera, Aron Pumnul. Voci
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
popoarele ei, Sibiu, 1864, Opurile lui..., postfață G. Barițiu, Sibiu, 1871; Suetoniu, Viața a XII imperatori, pref. trad., Brașov, 1867; Horațiu, Odele și epodele lui..., pref. trad., Iași, 1868. Repere bibliografice: Aron Pumnul, Gavriil Munteanu, în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, IV, partea II, Viena, 1865, 40-42; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 287-288; G. Bogdan-Duică, Relativ la G. Munteanu, „Țara Bârsei”, 1930, 1; Ion Gherghel, Goethe în literatura română, București, 1931, 90-96; Cărturari brașoveni, 150-151; Gabriel Cocora, Peneluri și condeie, București
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
Ursu, II, București, 1957, 337-339; Ion Heliade-Rădulescu, Opere, II, îngr. și introd. D. Popovici, București, 1943, 94-104, 124-131; Vasile Alecsandri, Proză, îngr. și introd. G. C. Nicolescu, București, 1967, 286-294; C. Aristia, [Scrisori], DML, I, 33-53; Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, IV, partea II, publ. Aron Pumnul, Viena, 1865, 17; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 139-142; Ramiro Ortiz, Per la storia della cultura italiana in Rumania, București, 1916, 276-278, 301-312, 324-343; Cezar Papacostea, Vechi traduceri din clasici. „Iliada” lui C.
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
1988; Stihuri, tr. Virgil Teodorescu, introd. Paul Cornea, București, 1966. Repere bibliografice: V. Alecsandri, „Satire și alte poetice compuneri de prințul A. Cantemir”, „Propășirea”,1844, 23; I. Heliade-Rădulescu, Notiță critică, „Curierul românesc”, 1844, 50; Aron Pumnul, Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, I, Viena, 1862, 147; Al. Odobescu, Opere, București, 1955, 205; Ghenadie Enăceanu, Principele Antioh Cantemir ca scriitor, „Revista nouă”, 1889, 4; N. Iorga, Știri despre D. Cantemir din scrisorile fiului său Antioh, CL, 1904, 10; Ștefan Ciobanu, Dimitrie Cantemir
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
fragment cvasi-finic. Akkabu fakkace akkacum akkastakka: bakkat frakkazakka akkastakka, Îi cullamakkand lui Akkabu sakka schimbe fiecakare „akka” cu „akkakkakka” și fiecakkare „ulla” cu „ullakka”, și ulla sakka iakkasakka un frakkagment cvakkasi-finic. „O, ce plăcut, o, vârtej al diferanței, o lector / scriptor al meu ideal lovit de o insomnie ideală, o, veghe a lui finnegan, o, animal drăgălaș și benign. Nu te ajută să gândești tu, ci te ajută pe tine să gândești pentru el. O mașină Întru totul spirituală. Când scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lumea fizică pentru a deschide, În alt plan, drum liber reveriei poetice. O reverie recuperatoare, consolantă, euforică... Poetul este, În această epocă de Începuturi, un profet și, În egală măsură, un logothet, un meseriaș al scrisului, un geniu și un scriptor. Un cercetător ieșean, L. Volovici, a urmărit Într-un interesant studiu (Apariția scriitorului În cultura românească, Ed. Junimea, 1976) evoluția acestor noțiuni și a altora legate de ideea de a scrie. Din exemplele date de el și din altele se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
așa de frumos, cît ar fi tras după sine pădurile și petrile...” Termenul de poet apare, la noi, la sfîrșitul secolului al XVII-lea, alături de alte formule care sugerează mai direct ideea de facere: „izvoditor”, „făcător”. Întîlnim și termenul de scriptor, pe care Barthes Îl introduce În limbajul noii critici. Pentru Heliade Rădulescu, care Îl folosește la 1829, scriptor indică apartenența la o profesiune legitimă și onorabilă: „eu sunt și voi să fiu ceea ce sunt: meseriaș, nimeni nu mă poate scoate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la sfîrșitul secolului al XVII-lea, alături de alte formule care sugerează mai direct ideea de facere: „izvoditor”, „făcător”. Întîlnim și termenul de scriptor, pe care Barthes Îl introduce În limbajul noii critici. Pentru Heliade Rădulescu, care Îl folosește la 1829, scriptor indică apartenența la o profesiune legitimă și onorabilă: „eu sunt și voi să fiu ceea ce sunt: meseriaș, nimeni nu mă poate scoate din scriitor român...”, și tot el, În altă parte, punînd acum accentul pe ideea de necesitate vitală a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prima clasă, căpătând în timp și înțelesul "vrednic de credință"7 Caracterul oarecum literar al termenului este înregistrat pentru prima dată din descoperirile de până acum în Nopțile atice ale lui Aulus Gellius (130 175) unde autorul face distincția între scriptor classicus și scriptor proletarius, primul adresându-se, prin folosirea unor mijloace literare rafinate, unui public elevat, iar celălalt, vulgului. Astfel, se observă cum încă de la începuturile sale, termenul se încarcă de conotații pozitive ce privesc ideea de valoare, rafinament, elită
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în timp și înțelesul "vrednic de credință"7 Caracterul oarecum literar al termenului este înregistrat pentru prima dată din descoperirile de până acum în Nopțile atice ale lui Aulus Gellius (130 175) unde autorul face distincția între scriptor classicus și scriptor proletarius, primul adresându-se, prin folosirea unor mijloace literare rafinate, unui public elevat, iar celălalt, vulgului. Astfel, se observă cum încă de la începuturile sale, termenul se încarcă de conotații pozitive ce privesc ideea de valoare, rafinament, elită. Acestea vor rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Kulakov Editura Junimea Iași 2016 Din partea (co)Autorilor Se aduc mulțumiri poetului Lucian Vasiliu, care a acceptat să se asocieze acestui proiect, în amintirea "Grupului din Iași", asumându-și inclusiv sarcina ingrată a revizuirii textului, precum și echipei editoriale de la Junimea & Scriptor, care l-a "pus în operă". Furnizorii de texte (scrise sub acoperire) despre Luca Pițu și mentorii lor au o contribuție inestimabilă la povestea pe care o veți citi, drept care le mulțumim. TOPOGRAFIA REGISTRELOR sub formă de TABLĂ DE MATERII
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
poza trasă probabil de mine cu aparatul unei colege (ceea ce-mi conferă statutul exotopic proclamat), în care unul dintre masculinii aflați la picioarele unei părți a grupei 640 este însuși LP8 și publicată în numărul 11-12/2015 din revista "Scriptor". Imaginea "internalizată" de mine era însă alta. O sală de seminar prăfuită, undeva pe la etajul al doilea al Literelor. Subgrupa B se agita: mai stăm sau nu mai stăm la "traducere", domnișoara B. (mereu bolnavă) întârzia cam mult, urma iar
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
este o certitudine, întrucât nu a fost făcută publică în ultimii douăzeci și cinci de ani. Acest fapt legitimează orice obiecție legată de ceea ce apare în "al doilea ciob" și mai departe: vigilența adevărată vizează textul virtual, cel previzibil pe baza antecedentelor scriptorului avut în vedere, trebuie să avem grijă ca samovarul ce duce la fierberea eseului să nu ajungă locomotivă de discurs (de)generativ de opinii contrariante. 2. Scoaterea tânărului Pițu din pelerina lui Zacharias Lichter (precum întreaga literatură rusă din Mantaua
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
dintre ei având și chemare (literal și în toate sensurile) pentru producția de TD12. Lucrurile s-au complicat în timp, pe măsură ce Magistrul a avut acces la documente ale "serviciilor". A putut gusta din deliciile stilistice ale încercărilor literare ale unor scriptori semnând cu diverse "noms de plume". Nu a fost indiferent nici la talentele de trans-scriptor ale culegătorilor de opinii avizate din centrul de studiere a comportamentului universitar și literar. Așa se face că volumul Documentele antume ale "Grupului de la Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
materne (indiferent de sexul civil al instanței scripturale) de către o instanță paternă (în speță regimul politic, în cazul dat Partidul) prin intermediul unui organ funcționând ca dispenser de teme (semina, de unde vine semn) dar și ca factor de seducție/viol vizând scriptorul/scriptoarea dirijat(ă)14. Notă interstițială Publicarea în volum este o deturnare (dacă nu cumva o pervertire) a rodului acestei întâlniri: făcut pentru a trăi în coconul familial, între file de dosar, textul este expus impudorii publice. Este ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
la început selectiv (ca o încununare) apoi tot mai lărgit (ca fenomen de masă) prin "primirea în partid", în momentul când statutul de "om al muncii" era limpede. Lectura lor este pregătită de o anume insolență a punerii în text (scriptorul diarist "ia în balon" cum se spunea în limbajul familiar estudiantin al epocii ceea ce făcea farmecul "literaturii de gen", respectiv scriitura calofilă a "jurnalelor intime", din care se publicau uneori fragmente în revistele culturale), pentru a trece în mod neașteptat
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
hormoni și a devenit bovina PR) și practica al cărei nume este înlocuit pentru francofonii ale căror lecturi merg dincolo de "Marie Claire"cu cel al unui obiect destinat fumatului, utilizat de Sherlock Holmes dar și de Maigretfff. Dincolo de elaționare, narcisismul scriptorului natațional (nu tocmai național pentru Supervizori, Avizori și Revizori) ar conține dacă e să preluăm schema lui Grunberger, starea de "bien-être" derivată (ca moment de completitudine și atotputernicie, omnipotență aș scrie dacă o parte a cuvântului nu ar avea denotație
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mai vrea să citească semnele, scriitura dispare. Nemaicitind semnele nici În oglinda, nici pe suprafața mării el nu mai participă și astfel se situează În „locus refrigeri “nemuritor și rece, părăsește textul. O dispariție atît a lectorului cît și al scriptorului. „ea Îl privea cu un surîs/ el tremura-n oglindă” A tremura, a vibra Înseamnă a continua să acționezi, Înseamnă a te opune mortificării, a persista să vibrezi Înseamnă a ocupa din ce În ce mai multă durată, este o expansiune, unduirea și murmurul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
unor siluiri repetate, executate mai mult sau mai puțin savant de verbe care-l transformă, nu o dată, într-o simplă funcție a creației. Metafora centrală în multe dintre textele cuprinse în Glorie anonimă este, deloc întâmplător, cea a crucificării. Eul scriptor se lasă crucificat în numele gramaticii poetice, după ce, desigur, truda poietică îndelungată îi dă senzația urcușului unei Golgote întunecate, la capătul căreia are viziunea însoțirii cu verbe asemeni răstignite: "prin lut și cer/ prin întuneric și sânge/ văd verbe cum ies
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încrustată-n el//...// poem însingurat inel/ cu moartea încrustată-n el" (târfa cu sâni bezmetici din Târgul de nopți). Majoritatea poemelor scrise de Valeriu Stancu sunt crochiuri celeste sau parabole ale însingurării (chiar titlul unor poeme din Răstălmăcirea jocului). Eul scriptor al acestora se situează, de la bun început, în unghiul privilegiat care îi oferă posibilitatea de a (cali)grafia atât celestul accesibilizat (suburbiile cerului), cât și terestrul amorțit de impietate, conservându-și amintirea nostalgic îndurerată a unui timp al beatitudinii și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de semnificare în lexic și în operele literare"), fondat de Junta de Andalucía, în colaborare cu Universitatea din Almería". Jesús Gerardo Martínez del Castillo, Lingvistica rostirii logosul semantic și logosul apofantic, Ediție, traducere și cuvând înainte de Cristian Pașcalău, Cluj-Napoca, Editura Scriptor și Argonaut, 2011, p. 11, Cuvânt înainte. 130Ibidem, p. 11. 131Ibidem, p. 67. 132 Ibidem, p. 67. 133Luiza Bratu, op. cit., p. 54. 134Dumitru Micu, Blandiana, poeta, după '89, în "Nord Literar", nr. 2(93), februarie 2011, p. 53. 135Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
model fix, ci realizarea unui proiect dis tinct. În grade și proporții variabile, rescrierea presupune totodată identitate și diferență. În S/Z, Roland Barthes amintește cele patru roluri principale între care se distribuia gestiunea unui text anterior: În Evul mediu, scriptor-ul copia fără să adauge nimic. Ceea ce adăuga compilator-ul nu venea niciodată de la el. Dacă comentator-ul intervenea în textul tutore, era doar pentru a-l face mai inteligibil. În fine, auctor-ul îndrăznea să-și exprime propriile idei, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
main), așa cum funcția ei nu este aceea de a comunica un conținut, ci de a-l ascunde, de a-l masca. Lectura și scriitura devin practici clandestine, ce nu se deschid nici comunicării și nici dialogului. Preferând să se considere scriptor, romancier al romanescului și nu al romanului, Roland Barthes refuză scientismul, discursul care se gândește pe sine ca știință, dar nu poate accepta să se gândească și ca discurs, afirmând că nu crede în discursul științific 275. Poate și din pricina
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al formelor. Scriitura devine propriul său proiect de a se scrie, astfel încât sensul se constituie doar în urma unui "joc secund". În tradiția nuanțărilor semiologice, Barthes distinge între écrivain și écrivant. Scriitorul face din cuvânt un scop în sine, în timp ce pentru scriptor cuvântul este numai un mijloc în vederea îndeplinirii unei activități. Dacă pentru scriitor cuvântul reprezintă totdeauna o provocare, o ambiguitate, pentru scriptor el este o instanță care rezolvă o ambiguitate, transformând-o într-o informație. De aceeași manieră se va separa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]