126 matches
-
text: "această", "viitoarea", "unul", "al doilea", "al treilea", "aceste modificări", "îl"... 2) Marcatorii sau conectorii analizați în utilizările argumentative: "și", "dar", "astfel", "iar". Faptul că asumarea enunțiativă este relativ omogenă nu ne va surprinde într-un text în care rolul scriptorului este de a-l conduce pe cititor, cît mai bine cu putință (din punctul lui de vedere), la înțelegerea originalității și a specificului politicii editoriale de la Actes Sud. Cuvîntul înainte subliniază faptul că pertinența argumentativă constă în enunțarea și în
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
lui Relu Cioran și inedit publicate 107, cu toată simplitatea și evidentul lor didacticism, formulează în mare parte tema autorului, nucleul dur de obsesii care vor fi reiterate în publicistică și în cărțile deceniului patru. Textele acestea sînt ale unui scriptor ce intră în scenă ca un actor dezabuzat, încruntat și care face semne să fie oprite de îndată surlele și trîmbițele, anunțîndu-și cu o nerăbdare organică subiectele dizertațiilor prezente și viitoare. Stăpînit de un orgoliu expansiv și excesiv, cu o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
tehnicienii (care, e-adevărat, forjează idei sau operează cu idei, așa cum o fac prin, pe și pentru mașini)". Și tot limitativă este acea primă descriere fiindcă, dacă-l luăm în seamă pe Roland Barthes, nu există numai scriitori, ci și scriptori (écrivants). Într-un text din Eseuri critice, făcînd o sociologie rafinată a cuvîntului, criticul francez constata că, de la Revoluție încoace, în spațiul țării sale, "scriitorul nu mai este singurul care vorbește" și că, alături de el, s-a constituit un nou
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
scriitorul nu mai este singurul care vorbește" și că, alături de el, s-a constituit un nou grup "deținător al limbajului public"167. Și pentru că intelectualii ar fi un cuvînt cu o conotație complexă, el preferă să-i numească pe aceștia scriptori. Scriitorul îndeplinește o funcție, scriptorul, o activitate"; pentru primul, limbajul este, paradoxal, instrumentul asupra căruia își exercită acțiunea, în timp ce scriptorul află în cuvînt un mijloc, fără să acționeze tehnic esențial asupra acestuia, el avînd "la dispoziție o scriitură comună tuturor
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care vorbește" și că, alături de el, s-a constituit un nou grup "deținător al limbajului public"167. Și pentru că intelectualii ar fi un cuvînt cu o conotație complexă, el preferă să-i numească pe aceștia scriptori. Scriitorul îndeplinește o funcție, scriptorul, o activitate"; pentru primul, limbajul este, paradoxal, instrumentul asupra căruia își exercită acțiunea, în timp ce scriptorul află în cuvînt un mijloc, fără să acționeze tehnic esențial asupra acestuia, el avînd "la dispoziție o scriitură comună tuturor scriptorilor". Scriptori există peste tot
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
public"167. Și pentru că intelectualii ar fi un cuvînt cu o conotație complexă, el preferă să-i numească pe aceștia scriptori. Scriitorul îndeplinește o funcție, scriptorul, o activitate"; pentru primul, limbajul este, paradoxal, instrumentul asupra căruia își exercită acțiunea, în timp ce scriptorul află în cuvînt un mijloc, fără să acționeze tehnic esențial asupra acestuia, el avînd "la dispoziție o scriitură comună tuturor scriptorilor". Scriptori există peste tot și statutul lor este mult mai incomod decît al scriitorului. Să cităm in extenso un
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
îndeplinește o funcție, scriptorul, o activitate"; pentru primul, limbajul este, paradoxal, instrumentul asupra căruia își exercită acțiunea, în timp ce scriptorul află în cuvînt un mijloc, fără să acționeze tehnic esențial asupra acestuia, el avînd "la dispoziție o scriitură comună tuturor scriptorilor". Scriptori există peste tot și statutul lor este mult mai incomod decît al scriitorului. Să cităm in extenso un gînd al criticului francez: "Acest lucru ține în primul rînd de un fapt material: cuvîntul scriitorului este o marfă livrată, urmînd niște
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
extenso un gînd al criticului francez: "Acest lucru ține în primul rînd de un fapt material: cuvîntul scriitorului este o marfă livrată, urmînd niște circuite seculare, fiind unicul obiect al unei instituții care există doar pentru el: literatura; dimpotrivă, cuvîntul scriptorului nu poate fi produs și consumat decît la umbra unor instituții care au, la origine, o cu totul altă funcțiune decît punerea în valoare a limbajului: Universitatea și, mai rar, Cercetarea, Politica etc.". Analizînd mai riguros structura intelectualului, deasupra acestei
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care criticul îl dezvăluie, fapt semnificativ, la nivelul limbajului, prin paradoxul pe care acesta îl conține: instituționalizarea subiectivității. Așadar, discriminarea intelectualului scriitor se produce, și pentru criticul francez, tot prin puterea pe care o are sceptrul ideii. Iar complicitatea scriitor/scriptor, cum observa și Morin, a intrat, odată cu Montaigne, în ființa intimă a intelectualului. Astfel că moraliștii și filosofii luminiști au elaborat cărți, au produs deci idei, dar au pus totodată aceste idei în ecuația vieții publice, în al cărui spațiu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
tabăra studențească de la Izvorul Mureșului, întreaga suflare poeticească de pe malul Oltului, de la Păușa profesorului Tudor Opriș, maramureșenii întemeietor-ulicieni, generoșii danubieni și pontici, nenumărații baaadeni, clujeni, băcăuani, europeni de ieri și de astăzi, universali... Sunt cititor. Din când în când scriitor (scriptor...)! A.B.A trecut ceva vreme de la ultimul nostru interviu, Lucian Vasiliu. Chira Chiralina (așa cum m-ai botezat tu împreună cu dragul nostru Cezar Ivănescu) ar dori să îți propună să ne întoarcem puțin în timp, să ne aducem aminte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
orgie, Melibeea și Xanthos încalcă legea morală (complexul oedipian) și, după ce păcătuiesc, se sinucid. O fiică, Eunoia, măsurată și liniștită, piere într-o căsnicie mediocră. Unul singur dintre fii, Amfion, scrie poeme și acesta ar putea fi un simbol al scriptorului care înregistrează tragedia. Nu se salvează însă nici el pentru că poemele sale sunt pure jocuri ale unui spirit pustiit. Niobe își pierde, rând pe rând, copiii și ultima ei reflecție în fața tragediei care o lovește de douăsprezece ori arată resemnare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Ursu, II, București, 1957, 337-339; Ion Heliade-Rădulescu, Opere, II, îngr. și introd. D. Popovici, București, 1943, 94-104, 124-131; Vasile Alecsandri, Proză, îngr. și introd. G. C. Nicolescu, București, 1967, 286-294; C. Aristia, [Scrisori], DML, I, 33-53; Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, IV, partea II, publ. Aron Pumnul, Viena, 1865, 17; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 139-142; Ramiro Ortiz, Per la storia della cultura italiana in Rumania, București, 1916, 276-278, 301-312, 324-343; Cezar Papacostea, Vechi traduceri din clasici. „Iliada” lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
lucrurile mici se-ascund în cele mari// lucrurile mari se-ascund/ în cele mici// fiecare tremurând de spaima celeilalte” (Paradox), unde „ Fondul e colina în care e-nchisă Forma/ cum un izvor// și ambele cântă/ cu-atâta foc”, pe când pentru scriptor „hârtia e o rană veche precum începutul Lumii// hârtia albă: misterium fascinans;/ textul ce-o acoperă: misterium tremendum”. Și cu toatele pentru că „numai sârguința irealității ne mai poate salva”. Privind drept în ochi călăuza, punem altfel pasul pe metamorfozele clipei...
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
celelalte dând greș. Schimbând ce e de schimbat (adică destul de puțin), vom constata cât de multe au în comun Emil cel din roman cu un alt Emil (de astă dată cât se poate de real), și el genialoid, și el scriptor fascinat de propria-i scriitură, și el punându-și capăt zilelor din mai multe încercări. E vorba, desigur, despre Emil Ivănescu, fratele poetului Mircea Ivănescu. Să fie doar o coincidență?
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
intangibil. Despărțirea conștiinței de real constituie drama intimă a acestei scriituri de o muzicalitate nu doar introspectivă, ci și proiectată-n afară, în dura iresponsabilitate a rocii. Nu mai puțin, actul scriptic însuși constituie un indice al inadaptării funciare a scriptorului. Incomoditatea, jena transcendentă a scrisului, care e totuși absorbant ca o stihie, apar aproximate la modul kafkian al unor comparații epice. Aci proza ca atare se dilată, capătă suveranitatea consemnării nude, înainte de-a fi trasă în mrejele speculației care
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
din 2012). Ca și acolo, și în cazul de față eticheta se dovedește însă prea îngustă: ea nu explică metodologic apelul continuu (chiar dacă uneori doar în surdină) la estetic. Dacă în Labirintul mărturisirii Voncu sonda potențialul confesiv al primilor noștri scriptori pentru a institui un principiu convingător de reevaluare literară, în Istoria... de acum el își dublează exigențele. Pe de-o parte, în ceea ce privește selecția autorilor discutați (care e, de la un punct încolo, foarte strictă); pe de altă parte în ce privește „arhitectura” logică
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
Maria Spiridon și anume faptul că o serie de critici "au abandonat activitatea critică pentru una mult mai pragmatică, dar și mai profitabilă social și material" (cu toate că în unele cazuri acesta e adevărul!), ci pur și simplu extinderea tipului de scriptor multilateral, care simte nevoia de-a trece lesne peste granițele spețelor literare, precum și peste cele dintre creație și comentariul ei. A apus vremea în care puteau funcționa aforismele lui Titu Maiorescu, din articolul său, Poeți și critici (1886), prilejuit de
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
Gabriel Dimisianu Neluat în seamă nici de N. Manolescu, nici de Alex Ștefănescu, în Istoriile lor, Ilie Constantin se revanșează, am putea zice, autoconsacrându-și cartea Ego scriptor (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010). Avusese totuși parte de recunoașterea altor critici (I. Negoițescu, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Al. Călinescu) și chiar a lui Nicolae Manolescu, la urma urmei. Nu el i-a înmânat, în 2003, ca președinte al juriului, Premiul
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
se va fi gândit spunând „cei mai buni”? Poate la Nichita Stănescu și la Cezar Baltag, poeții alături de care debutase editorial în faimoasa (și norocoasa) colecție „Luceafă rul”. Mă grăbesc să arăt că nu despre autoadulare este vorba în Ego scriptor, ci de o relectură critică a propriilor cărți, lucidă și cu accente de severitate care nu stau în obișnuința oricui. Sigur, Ilie Constantin se consideră „egalul celor mai buni”, cum spuneam, dar până să se vadă astfel își denunță toate
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
a făcut coborârea poeziei asupra-mi! Poeții și matematicienii sunt buni mai cu seamă în tinerețe, se spune; dar exemplele invers sunt și ele numeroase”. Reflecțiilor despre scris, despre poezia anilor ’60 și mai nouă li se alătură în Ego scriptor evocările de medii literare și ale boemei, portretele de scriitori care i-au fost apropiați lui Ilie Constantin (Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Miron Kiropol, Alexandru Călinescu, Marin Sorescu, Dorin Tudoran, Șerban Foarță, Virgil Mazilescu), impresii de călătorie (prima, de grup
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
fost apropiați lui Ilie Constantin (Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Miron Kiropol, Alexandru Călinescu, Marin Sorescu, Dorin Tudoran, Șerban Foarță, Virgil Mazilescu), impresii de călătorie (prima, de grup, în Iugoslavia lui Tito, unde și eu am fost, dar autorul lui Ego scriptor m-a uitat), montajele de scrisori, apoi interviurile dintre care primul din 1969, luat de Florin Mugur, toate acestea compun o amalgamare de texte care își cuceresc cititorul prin farmecul narativ și prin umor. Ilie Constantin este ironic și autoironic
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
a țîșni de-a dreptul din revolta materiei ce-și reneagă tiparele, își vomează principiile, își blestemă condiția. Însă Nordul e plurisemnificativ. El face posibilă apropierea antipozilor metafizici, care se întîlnesc nu în arena înregistrării mecanice pe care o săvîrșește scriptorul, ci în chiar funcționalitatea eului său sfîșiat: "în Nord sînt mai multe norduri în care te răsucești ca într-un smîrc. Fiara/ și îngerul sînt aproape. Ochiul meu e arena/ lor și nu un aparat de fotografiat" (Lui Gellu șBinomul
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
de autor. Dacă Șeherezada își salvează viața cu ajutorul poveștilor ei, la Soviany exercițiul narativ se face într-o altfel de cursă contra morții. Muribundul Kostas Venetis își obligă tovarășul, un anume Nemțoaica, ambiguu trupește, să îi fie un soi de scriptor. Kostas îi dictează propria viață, încercând să se salveze prin cuvânt. Kostas nu este condamnat de vreo justiție umană, ci de cea divină. Firul vieții lui este tors aproape în întregime. Abrupta dispariție a lui Kostas din finalul cărții nu
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
într-un auz al auzului./ Așa se-ntîmplă cu capetele de sfinți/ șlefuite pînă ce, în loc de sînge, le țîșnește aureola" (Oră). Însă "eliberarea" nu poate fi deplină pentru un om al cuvîntului. Visul geometric nu e decît o emanație a trudei scriptorului predestinat, captiv al trudei în cauză, echivalată cu un demers fără sfîrșit la porțile misterului prevăzute cu o kafkiană birocrație implacabilă. Purgatoriu terestru al autorului aparent "îndărătnic și nesupus", de facto supus supliciului său de Sisif al textului: "Așa ți
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
Mircea Martin, după ce l-a situat cu succes, cîndva, în parametrii „modernismului moderat”) ar fi fezabilă. Poate că situarea sub semnul „modernismului antimodern” teoretizat, între alții, de A. Compagnon, ar fi mai productivă și mai adecvată pentru întreaga atitudine a scriptorului Fundoianu/Fondane. Relectura Priveliștilor și a altor poeme din periodice - mai ales de după 1917, cele simboliste fiind doar niște exerciții corecte „de școală” - tinde să confirme o atare ipoteză, în frunte cu ciclurile Herța, Cîntece simple, Provincie ș.cl. „Antipeisajul” sau
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]