173 matches
-
ne cheamă să fim frunzele lor scrise Cu rugăciuni pururea verzi, de lumină Și chiar de vor cădea vreodată desprinse de pe ramuri Ele nu vor cădea pe pământ doar pentru a fi toamnă Ci ele, mai degrabă devin niște mici scrisorele care ajung în cel din urmă în rai Acolo unde îngerii le sărută înainte de a le citi. Referință Bibliografică: Iubiți arborii. Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2017, Anul VI, 09 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
IUBIŢI ARBORII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380848_a_382177]
-
corespondență, răspunse cel întrebat, cu emfaza-i caracteristică, în timp ce caută sîrguincios printr-un teanc de plicuri, prins la jumătate cu-n elastic bleu. - Ce am mă?... se prefăcu Petre că nu înțelege, lăsând găleata pe asfaltul crăpat și prăfuit. - O scrisorică, nea Petrică, o scrisorică!... se simți poștașul dator să traducă cele rostite anterior, fără a sesiza bășcălia cu care-l tratează interlocutorul său. - Așa zii, Neculae, tată!... Ca să-nțeleg și io!... Auzi?... schimbă el brusc tonul, ca și când și-ar fi
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
cu emfaza-i caracteristică, în timp ce caută sîrguincios printr-un teanc de plicuri, prins la jumătate cu-n elastic bleu. - Ce am mă?... se prefăcu Petre că nu înțelege, lăsând găleata pe asfaltul crăpat și prăfuit. - O scrisorică, nea Petrică, o scrisorică!... se simți poștașul dator să traducă cele rostite anterior, fără a sesiza bășcălia cu care-l tratează interlocutorul său. - Așa zii, Neculae, tată!... Ca să-nțeleg și io!... Auzi?... schimbă el brusc tonul, ca și când și-ar fi amintit brusc o întrebare
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
acelea că pe lângă faptul că am fost colegi de clasă, am fost și suntem și buni PRIETENI și că prezența mea pe aceste cordonate îi inseninează zilele. Frumos și înălțător sună aceste cuvinte. "Să dea bunul Dumnezeu"- spuneam într-o scrisorică - ca această prietenie declarată să se materializeze prin fapte bune. O latură caracteristică - aș mai spune eu - a unei bune prietenii, o constituie exigența prietenilor, unul față de celălalt. Dacă esti prieten cu cineva nu înseamnă că nu poți folosi mustrarea
DOI PRIETENI de IONEL CADAR în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348500_a_349829]
-
acelea că pe lângă faptul că am fost colegi de clasă, am fost și suntem si buni PRIETENI și că prezența mea pe aceste coordonate îi înseninează zilele. Frumos și înălțător suna aceste cuvinte. ”Să dea bunul Dumnezeu “ - spuneam într-o scrisorică - ca această prietenie declarată să se materializeze prin fapte bune”. A fi cuiva prieten sau a avea prieteni în adevăratul sens al cuvântului este un lucru deosebit. A fi cuiva prieten înseamnă a face pentru el orice este în interesul
CAUT UN PRIETEN de IONEL CADAR în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376097_a_377426]
-
crezuse, la început, că el se gândește la modificări în comportament. Și îi lăsase timp de meditație... Se înșelase. Avea să înțeleagă, în sfârșit, că menajul nu se mai putea menține, nici măcar în parametrii ultimului deceniu. De asta o convinsese scrisorica, găsită într-o bună zi pe un colț de masă, prin care o anunța că pleacă, sătul de constrângerile vieții cu ea. Da, da! Chiar așa se exprimase. Fusese năucită de faptul că nu-și cunoscuse destul bărbatul... Nu-și
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
din geantă un pachețel) Gh. P. unu: Ce mi-ai adus azi? (în timp ce desființează strana) Lasă-mă să ghicesc... (se concentrează) Va să zică..., suc, saleuri, fursecuri și pîrjoluțe de la Desdemona...! Gh. P. doi: De la Desdemona mai ai ceva..., mai ai o scrisorică... Gh. P. unu: Scrisorică?! Ei, nu spune! Gh. P. doi: Uite-o... Gh. P. unu: Și ce scrie în ea? Gh. P. doi: Nu știu... Gh. P. unu: Adică n-ai citit-o! Gh. P. doi: Nu, n-am citit
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Gh. P. unu: Ce mi-ai adus azi? (în timp ce desființează strana) Lasă-mă să ghicesc... (se concentrează) Va să zică..., suc, saleuri, fursecuri și pîrjoluțe de la Desdemona...! Gh. P. doi: De la Desdemona mai ai ceva..., mai ai o scrisorică... Gh. P. unu: Scrisorică?! Ei, nu spune! Gh. P. doi: Uite-o... Gh. P. unu: Și ce scrie în ea? Gh. P. doi: Nu știu... Gh. P. unu: Adică n-ai citit-o! Gh. P. doi: Nu, n-am citit-o... Gh. P. unu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Da, d-le, nu-i o hîrtie goală...! Ia să vedem... (citește) Dragii mei prostăvani... Adică cine-s prostăvanii?! Gh. P. doi: Noi doi..., mai mult tu... Gh. P. unu: Ce vorbești! Va să zică iubita mea..., adică nevastă-ta, îmi trimite scrisorele... prin chiar soțul ei... ghici cine-i prostăvanul?! Gh. P. doi: Hai, citește mai departe. Gh. P. unu: Așa... (citind) ...mai întîi, să nu uitați să vă luați pastilele...; apoi nu vă lăcomiți la pîrjoluțe..., nici la vinișor... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
În narațiune este vorba de o lume a satului pestriță și alterată. E, în parte, lumea fiului lui Bălosu din Moromeții de Marin Preda ori cea a personajelor din proza lui Ion Iovescu, în care tinerii se îmbracă orășenește, scriu scrisorele de amor, petrec „boierește” etc., o lume afectată de vicisitudinile istoriei. Se rețin numeroase secvențe narative, cum ar fi transformarea sătenilor în îngeri înaripați, episodul venirii Raiului pe Pământ, într-o versiune apropiată de cea a lui Ivan Turbincă, catastrofa
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
proaspătului general și să-l socoată prieten apropiat chiar mai înainte ca acesta să simtă un astfel de sentiment. I-a și expediat o depeșă, prin care îl dojenea a ispită și-l poftea să o vadă. încheia astfel acea scrisorică: „Bună seara, prietenul meu. Vă sărut”. Actul de căsătorie între cei doi s-a semnat în cancelaria notarului miresei, care nu era de acord ca o clientă ca ea să se căsătorească cu un om care nu are altă avere
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
felul de unchi și mătuși și veri? Pe fratele meu nu-l Întreba, pentru că el se ocupa de lopețile de dat zăpada și de tractoare, În timp ce eu se presupunea că trebuie să furnizez adezivul feminin care ține familiile laolaltă, trimițând scrisorele de mulțumire și ținând minte zilele de naștere și de nume ale tuturor. Ascultă, am auzit următoarea genealogie ieșind pe gura mamei mele: ― E verișoara ta, Melia. E fiica lui Stathis, cumnatul Lucillei, sora unchiului Mike. Îl știi pe Stathis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Grasu ne propune acest volum de versuri continuând vechea tradiție a paginilor tipărite. Titlul volumului, sugestiv de altfel vrea să reconfirme acea revenire a cititorului la poezia tipărită. Volumul “Regăsire” vine să ne alinte cu folclorul adolescenței noastre cu acele « scrisorele » versificate, care au păstrat încă parfumul acelor vremuri. Stă în rafturi prăfuită Poezia. Nu-i citită, Drag izvor cu apă vie Pentru cel care te știe ... (REGĂSIREA) Multe poezii rămân la nivelul încercărilor literare, cu toate că autoarea are de multe ori
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
de la Stalingrad, iarna, și în primăvară se treziseră cu calul lui la poartă. Era dintr-un sat de prin Vâlcea. Era copil în vremea aceea. Creștea porumbei și i-a venit ideea să trimită porumbei în lume cu câte o scrisorică către tatăl lui, în care îl ruga să se întoarcă acasă. Nu aș fi fost atent la povestirea lui dacă nu mi-ar fi spus că a și scris o astfel de povestire. A prezentat-o la un concurs organizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rezervă, tineri, băieți frumoși, în uniforme bleu marin cu nasturi aurii. Printre ei era unul foarte chipeș, nepotul doctorului Mețianu, pe nume Mihai. Eu îi spu neam Miu. Era pilot de război și făcea zboruri de recu noaștere. Îmi punea scrisorele adorabile în geanta de la bicicletă, iar din când în când se rotea cu avionul dea supra moșiei, să-mi arate că e lângă mine. Am păstrat de la el mii de scrisori, legate între coperți, ca foile unei cărți. Când a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
rezervă, tineri, băieți frumoși, în uniforme bleu marin cu nasturi aurii. Printre ei era unul foarte chipeș, nepotul doctorului Mețianu, pe nume Mihai. Eu îi spu neam Miu. Era pilot de război și făcea zboruri de recu noaștere. Îmi punea scrisorele adorabile în geanta de la bicicletă, iar din când în când se rotea cu avionul dea supra moșiei, să-mi arate că e lângă mine. Am păstrat de la el mii de scrisori, legate între coperți, ca foile unei cărți. Când a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Fraged trupușor de crin, Ca s‐ adormi frumos și lin... Ce tresari?... Nu‐ i nime, nime... Liniște și‐ntunecime. Doar zefirul, Musafirul Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag... și‐ a trimis o gâză mică Să‐ți aduc‐o scrisorică și să‐ți spună Noapte bună, Că și el, sătul de drum, Merge să se culce acum... CÂNTEC SFÂNT Cântecul ce‐adesea și‐l cânt Când te‐adorm în fapt de seară, Puiule, e‐ un cântec sfânt, Vechi și simplu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Păi, chiar asta e, comedia noastră pierdută. Scrisoarea, Națiunea, care vasăzică națiunea-model care pierde. Mereu pierde documentul, șansa, scrisoarea. Scrisoarea pierdută, ce să facem, bieții de noi. Chiar așa. Păi lucrez la un caz, pac. Scot scrisoarea pierdută și pac. Scrisorica de amor de la becherul. Într-o seară, demult... țineva, doar știi... nu spui ține... persoană însemnată... da’ becher. Vine de trimite scrisoare. Amenințare. Către bătrânul meu, către pápá, tatăl Zoițicăi. Că-i damă bună, Zoițica, damă bună. Adică, era. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a căzut un plic, mormăi, agasat, bătrânul. — Trebuie să vă amintiți. Singurul tablou în care nu v-ați mai înscris numele, cum obișnuiați. Nici numele modelelor, cum făceați la portrete... — Ce e în plicul ăla? De ce l-ai ascuns? Amor? Scrisorele parfumate? O, cât le-am mai iubit, parșivele... O viață lungă și glorie lungă înseamnă și... — Nici un nume în alegorie. Dar latina, dar motoul? EX PRAETERITO... PRAESENS PRUDENTUR AGIT... NI FUTURA ACTIONE DETURPET. V-amintiți? Din experiența trecutului, din trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ieși de la terapie intensivă. — Aha, zic după o pauză. Așa. Și tu ce i‑ai spus? — Bex, ce‑i chestia asta cu terapia intensivă? — Nu știu, zic șovăitoare. O fi auzit el ceva. Sau... poate i‑oi fi scris o scrisorică în sensul ăsta, nu știu... — Bex, mă întrerupe Suze, și glasul îi tremură vag. Mi‑ai spus că ai rezolvat cu facturile alea. Mi‑ai promis! Dar le‑am rezolvat! Îmi iau peria și încep să mă pieptăn. — Cum? Spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un muzician, așa cum sunt cei aproape o sută de bărbați și femei dispuși În semicerc În fața șamanului lor particular, care este dirijorul, și care Într-una din zile, Într-o oarecare săptămână, lună și an din viitor, vor primi acasă scrisorica de culoare violetă și vor lăsa locul liber, până ce un alt violonist, sau flautist, sau trompetist, va veni să se așeze pe același scaun, poate cu un alt șaman făcând gesturi cu bețișorul pentru a convoca sunetele la conspirația muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
convingerea lui ar fi atârnat liniștirea tuturor primejdiilor. Titu era convins în sineși că elocința secretarului s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare și se credea obligat să asculte cu resemnare, deși în buzunar îl ardea o scrisorică găsită adineaori la portar, rămasă necitită, cu slovele Tanței. Spre norocul lui sosi Antimiu, un reporter gras, asudat, într-o blană soioasă, cu căciula de lutru fals pe ceafă și cu o gravitate pe față, ca și când ar fi fost deținătorul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Herdelea, ca să scape de vorbăria lui, se scuză că trebuie să meargă acasă, că vine de pe drum, dar tânărul Mendelson îl întovărăși până în fața porții și nu-l slăbi până nu-și termină expozeul. Acasă îl așteptau pe Titu două scrisorele. Una, sosită prin poștă, îl anunța că Tanța va veni miercuri, după-amiază, pe la orele șase, când se mai întunecă puțin, și se încheia cu mii de sărutări. Cealaltă i-o lăsase aseară preotul Belciug, comunicîndu-i că pleacă în mare grabă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Herdelea își împărțise timpul așa încît să fie acasă la cinci, când trebuia să vie Tanța. A venit foarte punctual, și s-au îmbrățișat, și au plâns puțin amândoi de bucuria revederii. Lucrurile importante pe care i le prevestise în scrisorică nu prea aveau importanță. Că Jenică s-a despărțit de doamna Alexandrescu a treia zi după ce s-a mutat Titu, că nu i-a cerut el să îndepărteze pe Titu, ci doamna Alexandrescu a vrut să-i rămâie camera, pentru că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nervii ei, în venele ei, în toate celulele corpului ei, ca să pricep odată cine este ea, ca să pot odată comunica total cu ea. Mi-a dat telefon seara târziu, peste două zile, foarte emoționată. Mi-a spus că-mi citise "scrisorica de amor". "Dacă ai fi știut cum să mă iei, dacă ai fi știut să mă joci puțin... Eu am ținut foarte mult la tine, dar nu aveam ce face, tu nu pricepeai nimic... Dar acum aș face orice pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]