110 matches
-
a încărcat avionul la bord în Kenya, si a descărcat apoi la Atena, în schimbul preluării baxurilor ASSOS? Ar fi cazul să ne punem asemenea întrebări, din moment ce compania Air Sofia a mai fost avertizată de SUA, în urma transporturilor clandestine de rachete "Scud" din Coreea de Nord în Iran (1994). Ori, atunci un avion al aceleiași companii bulgare a fost reținut, în 1995, în Insulele Capului Verde, cu 100 tone armament (rachete "Strela" și muniție) destinate, aparent, Ecuadorului. La zborul anterior, cel din 23 martie 1998
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Weapons of mass destruction", capacități de distrugere în masă, atât din clasa NW (Nuclear Weapons), cât și BW (Bacteriological Weapons). În ianuarie 1996, serviciul secret israelian a apreciat că în următorii patru ani, regimul Saddam va dispune de 10 lansatoare SCUD, cu 150 de rachete, operaționale în orice moment, echipate cu capete WMD nucleare, chimice și biologice. La începutul lui 1998, Irakul dispunea deja de 48 rachete SCUD, cu rază de acțiune de 600 de km, precum și de 6 lansatoare. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
apreciat că în următorii patru ani, regimul Saddam va dispune de 10 lansatoare SCUD, cu 150 de rachete, operaționale în orice moment, echipate cu capete WMD nucleare, chimice și biologice. La începutul lui 1998, Irakul dispunea deja de 48 rachete SCUD, cu rază de acțiune de 600 de km, precum și de 6 lansatoare. Un indiciu important al amplorii programului balistic irakian, de tip WMD, l-a constituit numirea, la sfârșitul lui 1997 și începutul lui 1998, a gen. Abd-Al-Rizzaq, din forțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
TRANSFERATĂ DE SADDAM ÎN LIBIA ȘI SUDAN Conform raportului "Task Force", "centrul programului irakian de tip WMD, din generația a doua, a fost transferat în siguranță, în Libia și Sudan". La sfârșitul lui 1997 și începutul lui 1998, rachetele irakiene SCUD "au fost stocate în silozuri bine protejate în Port Sudan". În vara lui 1997, Saddam și-a construit o nouă și sofisticată fabrică de arme chimice (CW) în regiunea Kaflifi, la nord de Khartuin (Sudan). Alt centru pentru arme chimice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
din Ordinul nostru, din partea Sf. Congregații de Propaganda Fide pe 25 aprilie 1623 primea aprobarea și drepturile necesare obișnuite, valabile și pentru însoțitorii săi. În următoarea sesiune din 9 mai, a Sf. Congregații, i-au fost acordate și 100 de scuzi ca ajutor pentru călătorie. Data de 25 aprilie 1623 marchează astfel fondarea noii Misiuni a Ordinului, care a fost și prima nouă Misiune, primogenita, decisă de noua Sfântă Congregație și propusă direcției misiunilor catolice în lume (1622). Unii l-au
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
termina oficiul în cele două slujiri sus-amintite, era indicat Pr. M.ș Giovanni Mauri della Fratta, O.F.M. Conv., tot din Perugia. Sf. Congregație a aprobat propunerea, a înmânat patentele și împuternicirile obișnuite și un subsidiu anual de 100 de scuzi pentru primul trieniu. Pentru ca Pr. Foca să aibă autoritatea necesară rânduirii și orânduirii problemelor din Misiune a fost numit și Prefect, fiind primul loc în Seria Prefecților din Valahia și Moldova. Deși a fost numit Prefect încă din 30 ianuarie
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
de suflet acelei comunități. Revenirea la credința catolică a comunității eretice din Câmpulung a fost într-adevăr un eveniment deosebit și a făcut o impresie foarte bună la întrunirea Sf. Congregații a Propagandei, care a trimis mai apoi 30 de scuzi Prefectului, pentru a veni într-ajutorul celor mai urgente necesități ale bisericii, dăruind și diploma doctorală celor doi licențiați în teologie, cu condiția să mai lucreze încă un trieniu în Misiune, clauză obișnuită pentru acele vremuri. Ulterior, magisteriul nu se
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
de Bacău în absența propriului păstor, pe Episcopul cel mai apropiat și crezut cel mai potrivit pentru acest oficiu: Mons. Petrus Deodatus Baksich, O.F.M. Obs., Episcop de Gallipoli și Vicar al Episcopului Sofiei, Bulgaria, dându-i și 50 de scuzi pentru cheltuielile necesare vizitei. Printre motivele invocate de Episcopul Zamoyski era și cel de neacceptare din partea domnitorului. Fapt destul de explicabil. Moldova se afla sub stăpânirea turcilor, care erau la rândul lor în războaie continue cu polonezii. Natural, un Episcop polonez
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
atunci Misiunea era destul de întreținută, chiar dacă insuficient și cu precădere în centrele catolice risipite din Moldova. Misionarii se plângeau că de mai mulți ani n-au mai primit din partea Sf. Congregații subsidiile stabilite, care erau în număr de 35 de scuzi anuali de fiecare. Sperând că noul Prefect ar fi adus subsidiile așteptate, Pr. Francesco Silvestri da Castro, Vice-Vicarul Patriarhal și Comisarul General al Valahiei, s-a dus la Constantinopol încă din 20 noiembrie 1640, când a încetat ciuma - după cum ne
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
împotriva preoților minori observanți din Bulgaria, care voiau să ni-l ia (vezi Apendice II, iar aici doc. II, la sfârșit), Sf. Congregație, informată de moartea Pr. Falco, l-a retrimis în iunie în Valahia dându-i și 40 de scuzi ca subsidiu. VIII Noua Prefectură a Pr. Circhi d’Anagni și separarea Misiunii de Vicariatul de Constantinopol (1647-1650) În 1647 la Roma s-a ținut Capitolul General al Ordinului, în conventul Ss. XII Apostoli, în care a fost ales Ministru
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
dar domnitorul nici nu a vrut să audă, dacă nu i s-ar fi arătat o scrisoare din partea Papei. Custodele a scris imediat la Roma implorând banii promiși pentru restaurarea bisericii și o bulă destinată domnitorului. Suma de 200 de scuzi a fost consemnată preotului croat Rafael Levakovici, O.F.M. Obs. care se afla la Roma, pentru a o consemna custodelui; iar pontiful Inocențiu X a trimis o bulă domnitorului Valahiei comunicându-i decretul împărțirii făcute. Pr. Francesco Silvestri da Castro
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
a sprijinit pe misionarii din Valahia și Moldova. Franciscanul Paul Bonnici, a propus Congregației „De Propaganda Fide” să instaleze un episcop italian în Moldova, vorbitor de limba română, și, de asemenea, să le acorde un ajutor bănesc de 600 de scuzi pentru înființarea unui seminar, în care să fie pregătiți preoți indigeni. Papa Inocențiu al XI-lea (1676-1689), nu numai că i-a sprijinit pe misionarii franciscani din Muntenia, Moldova și Transilvania, dar l-a avut în aceste teritorii pe franciscanul
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a stat la baza primului poem scris în Cuba, "Espejo de Paciencia", al lui Silvestre de Balboa. Pirații au cerut o răscumpărare de 5000 de piei și 2000 de ducați, dar în final au acceptat 1080 piei, alimente și 200 scuzi! Răscumpărarea n-a fost plătită, localnicii răsculându-se împotriva piraților. Giron al cărui nume a rămas prin faimoasa "Playa Giron", unde a avut loc, în aprilie 1961, atacul eșuat al celor 1500 de "contrarevoluționari" din Miami, a fost prins și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
adresa cu „dumneata”, așa cum făcea cu toată lumea. Arhiepiscopul îl primi bine și, aflând că dorește să meargă la Salamanca, îi spuse că avea acolo prieteni și un colegiu, toate porțile fiindu-i deschise. Mai mult, îi dădu la plecare patru scuzi. Închisorile din Salamanca (iulie - septembrie 1527) 64. După ce sosi în Salamanca, pe când se ruga într-o biserică, o femeie evlavioasă l-a recunoscut ca făcând parte din Societate 1, pentru că cei patru tovarăși ai săi se aflau deja în oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Montaigu 2. Întrucât îl făceau să înainteze prea repede cu studiile, se găsi lipsit de temelii 1; de aceea studia cu copiii, după orânduirea și modul din Paris. Imediat după sosirea sa la Paris, primise de la un vânzător douăzeci și cinci de scuzi, în schimbul unui înscris de valoare din Barcelona. El încredință banii spre păstrare unui spaniol cu care stătea împreună, dar acesta îi risipi în scurt timp, nemaiavând cum să-i dea înapoi. Astfel, după Postul Mare Pelerinului nu-i mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lase să intre. Astfel fu silit să stea câteva zile pe drumuri. Se obișnuia la Paris ca studenții de la Arte din anul trei, pentru a primi bacalaureatul, „să ia o piatră”1, cum spuneau ei; și pentru că aceasta costa un scud, mulți studenți săraci n-o puteau face. Pelerinul începu să se îndoiască dacă era bine să o ia. Fiindcă nu se putea hotărî, se gândi să ceară sfatul maestrului său și, la îndemnul acestuia, o luă. Cu toate acestea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru a merge la Ierusalim. Dar Pelerinul nu a mers cu ei din pricina doctorului Ortiz 3 și a noului cardinal teatin 4, care erau în Roma. Însoțitorii săi se întoarseră de la Roma cu înscrisuri în valoare de două-trei sute de scuzi pe care le primiseră ca pomană pentru a merge la Ierusalim. Nu voiseră să ia banii decât sub formă de înscrisuri de valoare și, neputând merge la Ierusalim, le înapoiară celor de la care le primiseră. Însoțitorii săi se întoarseră la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
MEDITAȚIA ASUPRA CELOR TREI PERECHI DE OAMENI 1, PENTRU A ÎMBRĂȚIȘA CEEA CE ESTE MAI BUN. Rugăciune. Rugăciunea pregătitoare obișnuită 2. 150. Prima introducere este istorisirea, care aici este despre cele trei perechi de oameni, cum fiecare a câștigat zece mii de scuzi, nu cum se cuvine sau din dragoste față de Dumnezeu; și toți vor să se mântuiască și să se afle în pace cu Dumnezeu, Domnul nostru, îndepărtând de la ei piedica și greutatea care sunt, în privința aceasta, înclinația față de lucrul dobândit 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
oțel tânărul nostru domn, spuse Josua plin de admirație. Nimic nu-l poate opri. Tatăl său poate fi mândru de el, suspină el. Soția lui nu-i dăruise nici un urmaș și el se Întreba deseori la ce slujeau lăzile cu scuzi de argint din mândrul său palazzo de lângă Marele Canal. Îndoliat, părintele Bernhard era descumpănit de Întâmplă rile ultimelor zile, totuși Îl primi de Îndată pe tânărul ve ne țian. Considera că e de datoria lui să-i Întâmpine pe numeroșii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
încasa banii pentru a-i domina și nu pentru a se lăsa dominat de ei. Dom nul de Narbonne îmi povestea într-o zi că îl auzise spunând: „Un om ca mine ar putea lua o sută de mii de scuzi, dar pe un om ca mine nu-l cumperi cu o sută de mii de scuzi.“ E cu putință ca această declarație să nu fi fost decât efectul vanității sale care îl putea face să găsească un farmec - ca o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nul de Narbonne îmi povestea într-o zi că îl auzise spunând: „Un om ca mine ar putea lua o sută de mii de scuzi, dar pe un om ca mine nu-l cumperi cu o sută de mii de scuzi.“ E cu putință ca această declarație să nu fi fost decât efectul vanității sale care îl putea face să găsească un farmec - ca o balerină - în prețul care se punea pe favorurile ei. Dacă Spania și Anglia l-au cum
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de a angaja Ungaria și Polonia cu toate consecințele. Toți occidentalii din Tana, venețieni, genovezi, florentini și alții au fost omorâți sau luați prizonieri, mărfurile lor prădate, iar casele și depozitele incendiate. Pagubele s-au urcat la 350.000 de scuzi de aur pentru genovezi și 300.000 pentru venețieni, sume care valorează mai mult de 2 milioane hypergerperi din vama de la Pera sau 80-100 milioane franci francezi. Știrea a fost adusă îndată la Cetatea Albă și Chilia, nu mult după
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din Huși: două loturi de pământ, fiecare de câte un starol (uno starolo - cca. 40 m2, n.a.), cu viță-de-vie și livadă de pruni. „Una din aceste bucăți de pământ - nota misionarul - am redobândit-o împreună cu misionarul Giovanni-Batista Vannucci, cheltuind 15 scuzi, cu procesul judecat la Iași în fața domnului; din produsul ei vor fi celebrate slujbe pentru sufletul lui Dumitru Paloska și Magdalena Balonti, soția sa; anual produce șase buți italiene de vin (6 barili di vino... italiani). Cealaltă bucată de pământ
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu care se făcea anual un negoț însemnat. Într-un alt raport, intitulat Relație despre misiunea din Moldova, Giovanni Hrisostomo dei Giovanni (1722-1768) remarca venitul mic al celor patru misionari de la Huși, Răchițeni, Călugăra și Grozești: ei primeau 25 de scuzi pe an, iar celorlalți nu li se dădea nimic. Misionarul descrie orașul Huși, împrejurimile, locuitorii și bisericile sale, ortodoxe și catolice. După zile de mers de la Săbăoani spre răsărit, ajunge la Huși, care i se pare „un oraș mic și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
celelalte zile ale săptămânii, în sat. Starea materială a bisericilor era departe de a fi înfloritoare. Misionarul afirmă că biserica din Huși este singura, după cea de la Iași, care are o vie mică, două dughene, care se închiriază cu 4 scuzi pe an fiecare, și câțiva stupi. El se interesa de modul în care slujea preotul care locuia în Huși, la sărbătorile principale. Constată că preotul slujea la Ciubărciu, unde funcționa și o școală duhovnicească („unde șade un dascăl care îndrumează
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]