126 matches
-
reprezentări feminine, în înfățișări târzii și îndoielnică (cum se întâmplă cu pictura de pe peretele de apus al naosului Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, unde portretul Doamnei Ana - probabil -, soția lui Vladislav, îmbrăcată într-un veșmânt bizantin, cu coroană așezată peste o scufie apuseană, a fost repictat în anul 1829) ori aflate pe obiecte de mult dispărute (ca acel epitrahil - l-am pomenit deja - de la Mănăstirea Bistrița, păstrat o vreme la Staraia Ladoga, în Rusia, unde era brodat și portretul Doamnei Marina, soția
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de mult dispărute (ca acel epitrahil - l-am pomenit deja - de la Mănăstirea Bistrița, păstrat o vreme la Staraia Ladoga, în Rusia, unde era brodat și portretul Doamnei Marina, soția de atunci a lui Alexandru cel Bun, având pe cap o scufie cu pene - și cheaghina Maria, sora lui Ștefan cel Mare și soție a hatmanului Șendrea, are pe cap, în tabloul votiv de la Dolheștii Mari o pălărie cu calotă joasă și cu boruri răsfrânte, după cum italienească pare a fi pălăria Doamnei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au murit în scaun, septembrie 24, 7066”342), întocmită la Sibiu, este de-a dreptul impresionantă, multe piese aparținând unui „vestimentar” privat: două cămăși de femeie având perle la guler, unsprezece cămăși cu gulere aurite și cu nasturi auriți, o scufie, cinci marame (pentru purtat în zilele obișnuite), patruzeci și nouă de nasturi auriți cu perle și nestemate, o cataramă de argint, șase inele de aur. Apoi: trei cămăși cu gulere aurite și cu nasturi de argint, două cămăși noi aurite
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că singur ți-ai găsit Felul ăsta zăpăcit De a râde fără rost, De-a sări pe bănci în clasă, De-a strica tot rostu-acasă, Ca un prost, da, ca un prost... Ce-ți mai trebuiește ție? Poate-atâta: o scufie Cu pompoane de arnici Ca la orice măscărici. Eu ți-am spus. Și nu-s mai mare Decât tine. Însă știu Foarte bine, mi se pare Ce se cade, cum să fiu. Gluma-i bună, dacă vrei, Dar când e
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
să fiu. Gluma-i bună, dacă vrei, Dar când e la locul ei. Dacă vașnic te îmbie Farsele și glumele, “Măscărici” pentru vecie Ți-o rămâne numele. (Nina Cassian Măscăriciul) 2. Caută sensul cuvintelor în dicțonar: măscărici, pompoane, zăpăcit, arnici, scufie, farsă. 3. De ce poezia are titlul “Măscăriciul”? 4. Ce i-ai spune Măscăriciului dacă ați fi colegi de clasă? 5. Scrie propoziții cu ajutorul ortogramelor: ți-a; ți-ai; de-a; dea. 6. Memorează versurile poeziei. TESTUL NR. 21 1. Încercuiește
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
1933 Biserica Adormirii Maicii Domnului se mutase din amplasamentul modest de pe strada Hart. Acum congregația avea o biserică adevărată, pe bulevardul Vernor, care dădea În Beniteau. Biserica era făcută din cărămidă galbenă. Purta pe creștet trei cupole gri, ca niște scufii, și avea și un subsol unde oamenii puteau să discute și să Îi apropie. În timpul orei de cafea Michael Antoniou Îi povesti lui Tessie cum era la Sfânta Cruce și o educă În privința aspectelor mai puțin cunoscute ale ortodoxiei. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
timp, Mi-a ieșit de mult în drum; Nu doară ea, cu alte-n grup, Tot mai multe sunt acum. Ajută-Mă, c-așa-i divin, Că-s încă humă vie Și sunt povară ori un chin, Ori umbră cu scufie! Ajută-Mă, c-așa e drept, Ca-n a durerii noapte, Să vină faptul înțelept Cu dulci și multe șoapte! 9 iunie 2004 EU N-AM ȘTIUT Eu n-am știut a da un rost La ce-am primit cu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
unui pește la pândă - sunt lalele. Frumusețile ale cu câte trei flori de un portocaliu pistruiat: crini indieni. Făpturile roșii cu gâturile ca o volbură de apă sunt trandafiri, așa cum știe toată lumea. Mai sunt și din cei galbeni și roz. Scufiile alea cu tulpini groase și cârcei - sunt amarile. Privită de aproape, apa din stropitoarea ei părea să exprime tot felul de stări ale vremii. Semăna cu ploaia, firește, dar și cu grindina, zăpada, curcubeul. Cu furtuna. Putea umple aerul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-te. Bune sfaturi. Așadar, începutul. Acum două nopți. Am fost trezit de un zgomot puternic din Camera Trandafirului. Am dat fuga acolo pe cât de repede mi-a permis pântecul. Grimus era deja acolo, cu cămașa lui de noapte ridicolă și scufia la fel de caraghioasă, ca un spiriduș mare și furios, și evalua dezastrul. Trandafirul zăcea pe podea, cu tulpina ieșind din sicriu, care acum era răsturnat peste conținutul lui prețios! Și, amenințător aplecat deasupra lui, acolo stătea Deggle. Simțeam de o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În odaia „modestă de mahala”, o pereche de bătrâni inepți, „două dezastre morale și intelectuale”, Conu Leonida și consoarta discută. Precizarea înfățișării exterioare, foarte rară la Caragiale, accentuează nota de ritual domestic: „Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte, Efimița în comizol, fustă de flanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb”. După câteva replici, înțelegem că dialogul e mai mult un monolog, că Leonida povestește Efimiței o istorie precum Jupân Dumitrache povestea lui Ipingescu. Cinstea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
scos din încurcătura aia din Omaha? Cine a plătit pentru scandalul de data trecută din Houston...? — Ei, da, tu ai fost ăla! Atunci spune-mi de ce te-ai însurat cu mine. Zi, de ce?! Gaskell își șterse lentilele ochelarilor cu marginea scufiei de bucătar. — N-am nici cea mai vagă idee, zise el. Să mă bată Dumnezeu dacă am măcat cea mai vagă idee. — Pentru distracție, dragule, pentru distracție la maximum! Fără mine ai fi murit de plictiseală. Cu mine ai parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
le simtă trupușoarele încinse sub cămășile de noapte, să le mângâie părul și ce mai apuca, înainte de a le culege bonetele din dantele și panglici căzute în iarbă. Totul până într-o dimineață, când apăruse tatăl celor trei grații cu scufia pe cap, mare, gras, mai mare și mai gras în cămeșoiul lui, și îi ceruse lui Herr student Vacarescu să se care definitiv din casa lui. Plecase cu totul vindecat de palpitații și oboseală, având, de atunci, o mare poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dante Negro, instalându-se, cu carnetul lui de desen pe genunchi, într-un separeu alăturat, de unde putea auzi și vedea, la nevoie, fără să atragă atenția nimănui. PAGINĂ NOUĂ 7 Ledoulx se plictisea. Stătea pe scaunul de la birou, avea o scufie pe cap, picioarele bine învelite cu o pătură și căsca. Nici în dimineața asta nu ieșise. Nu scosese nici măcar un deget afară, pentru că nu suporta gerul „siberian” al Bucureștiului. Focul ardea din zori până seara târziu - inimaginabilă cheltuială! -, dar contele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bine încălzită. Iar perspectiva de a sta câteva ore înțepenit pe un scaun rece, îmbrăcat cu mantaua lui îmblănită și cu bicornul pe cap, îl întrista de-a binelea. Cele trei zgârieturi pe ușa cabinetului consular provocară dispariția miraculoasă a scufiei și a pledului. Valetul își descoperi stăpânul într-o ireproșabilă atitudine consulară. În timp ce îi înmâna hârtiile proaspăt primite, Julien descoperi totuși câteva fire de păr răsucite aiurea pe frunte, care îi dădeau posesorului un aer de chefliu vesel. ― Mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aiurea pe frunte, care îi dădeau posesorului un aer de chefliu vesel. ― Mai e ceva? mârâi Ledoulx. De ce zâmbești? ― Mă bucuram, Excelență. În dimineața asta, arătați... Cum să spun?... Cu totul aureolat de sănătate. Rămas singur, contele își reluă înfrigurat scufia și pledul. Printre hârtii, descoperi și un raport confidențial semnat cu un nume de cod. Respectivul MEN scria negru pe alb și extrem de concis despre lucruri deosebit de importante care, în final, reușiră să-l facă pe conte să uite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tot gura. Când își dădu seama, consulul și-o închise repede, pufnind pe nas din cauza furiei și a fricii. ― Bursuc? Vulpoi? Se știe tot! Uitase de pătură și, când dădu să sară de pe scaun, se împiedică în ea. Și, pentru că scufia îi căzu chiar atunci mult în față, dădu cu ea de pământ. Era furios cum nu-și mai amintea să fi fost vreodată. Furios nu numai pe rețeaua lui care se dovedise a fi une grande caca-maca - expresie favorită folosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chiar este grăbit, chiar este presat, și de bani, și de timp, deopotrivă. De aceea, doar atunci când lacrimi de oboseală îi umplu bieții lui ochi miopi, lasă deoparte cartea. Așezat turcește între cearșafurile reci, cu părul ieșind vâlvoi din nesuferita scufie și cu limba prinsă copilărește între dinți, își începe însemnările. Cum vechii greci își cunoșteau legendele mult prea bine, nici acțiunea, nici caracterele nu îi interesau în tragedie, ci modul în care poetul dramatic justifica derularea întâmplărilor de demult, după
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
desculț cu labele picioarelor mari până la sărăcăciosul lavoar, întinde mâna până la garafa cu apă și tot de lene bea direct din ea, lipăie spre pat înapoi și în drum își evită în oglinda înnegrită a garderobului fața de Pierrot sub scufie, cu tuleie și coșuri, oh, de ce nu sunt mai frumos ? Ce nedumeritoare milă străină pentru acest tinerel pe care aproape cu nepăsare îl las să alerge - ooo, cât de orb ! - spre suferințele lui viitoare ! Da, îl las, o nebunească senzație
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
destul de neplăcut vocea. Adaug, Încercînd să par mai conciliant: — Nu cred că o să mor din asta... Crema e grija mea acum? Imaginează-ți cum aș arăta În dormitor dîndu-mă cu cremă... trimite-mi și niște papuci de casă și o scufie de noapte. Abia dacă apuc să mă spăl... O vreme trăncănim lucruri neutre. Îmi umblă prin minte scena cu CI-stul, dar cum aș putea să-i spun? — Ascultă... — Da, ce e... Mă opresc, nu știu dacă fac bine ce fac
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spre culoare” - spunea Goethe. Culorile joacă un rol important în viața omului. Spre exemplu, ziguratele babiloniene aveau zidurile fiecărui etaj acoperite cu teracotă de altă culoare: alb, negru, purpuriu, azuriu, roșu, argintiu și auriu, ce simbolizau planetele. În Egiptul antic, scufia alb cu roșu a faraonului simboliza puterea, iar în Roma imperială, toga de senator albă și tivită cu purpură constituia, de asemeni, un semn al puterii. Cele patru vânturi ale Chinei antice erau simbolizate prin albastru (est), alb (vest), roșu
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron, și l-a uns, ca să-l sfințească. 13. Moise a adus și pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brîiele, și le-a legat scufiile, cum poruncise lui Moise Domnul. 14. A apropiat apoi vițelul adus ca jertfă de ispășire; și Aaron și fiii lui și-au pus mîinile pe capul vițelului adus ca jertfă de ispășire. 15. Moise l-a junghiat, a luat sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
17. Cînd vor trece pe porțile curții dinlăuntru, se vor îmbrăca în haine de in, nu vor avea pe ei nimic de lînă cînd vor face slujbă în porțile curții dinlăuntru și în casă. 18. Vor avea pe cap și scufii de in, și izmene de in pe coapsele lor; nu se vor încinge cu ceva care să aducă sudoarea, 19. iar cînd vor ieși să se ducă în curtea de afară la popor, vor lepăda veșmintele cu care fac slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Lui. 39. Tunica s-o faci de in subțire; să faci o mitră de in subțire, și să faci un brîu lucrat la gherghef. 40. Fiilor lui Aaron să le faci tunici, să le faci brîie, și să le faci scufii, spre cinste și podoabă. 41. Să îmbraci cu ele pe fratele tău Aaron, și pe fiii lui împreună cu el. Să-i ungi, să-i închini în slujbă, să-i sfințești, și-Mi vor sluji ca preoți. 42. Fă-le izmene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
pentru ungere, să i-l torni pe cap, și să-l ungi. 8. Să aduci apoi pe fiii lui, și să-i îmbraci cu tunicile. 9. Să încingi pe Aaron și pe fiii lui cu un brîu, și să pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preoția va fi a lor printr-o lege veșnică. Astfel să închini pe Aaron și pe fiii lui în slujba Mea. 10. Să aduci vițelul înaintea cortului întîlnirii, și Aaron și fiii lui să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]