131 matches
-
lucru ciudat și inexplicabil până mai ieri, o cochetă și albă freză se înalță spre ceafă, căzând pe umeri, lucrată parcă din dantelă străvezie, cum nu s-a mai văzut la noi până acum, în acest veac dedat eleganței. Dar scufia aceasta cu «hurletț (fiindcă, trecând peste demontarea unei repictări mai târzii [în 1829 - nota mea, D.H.M.] avem aici de fapt o scufie și un guler de horbotă, cum s-ar părea) era totuși o coafă, la modă în Europa de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dantelă străvezie, cum nu s-a mai văzut la noi până acum, în acest veac dedat eleganței. Dar scufia aceasta cu «hurletț (fiindcă, trecând peste demontarea unei repictări mai târzii [în 1829 - nota mea, D.H.M.] avem aici de fapt o scufie și un guler de horbotă, cum s-ar părea) era totuși o coafă, la modă în Europa de atunci”314. Croite din stofe prețioase, somptuoase (brocart, catifea, mătase), grele, aduse din Italia sau din Orient, împodobite cu nestemate și fir
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
reprezentări feminine, în înfățișări târzii și îndoielnică (cum se întâmplă cu pictura de pe peretele de apus al naosului Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, unde portretul Doamnei Ana - probabil -, soția lui Vladislav, îmbrăcată într-un veșmânt bizantin, cu coroană așezată peste o scufie apuseană, a fost repictat în anul 1829) ori aflate pe obiecte de mult dispărute (ca acel epitrahil - l-am pomenit deja - de la Mănăstirea Bistrița, păstrat o vreme la Staraia Ladoga, în Rusia, unde era brodat și portretul Doamnei Marina, soția
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de mult dispărute (ca acel epitrahil - l-am pomenit deja - de la Mănăstirea Bistrița, păstrat o vreme la Staraia Ladoga, în Rusia, unde era brodat și portretul Doamnei Marina, soția de atunci a lui Alexandru cel Bun, având pe cap o scufie cu pene - și cheaghina Maria, sora lui Ștefan cel Mare și soție a hatmanului Șendrea, are pe cap, în tabloul votiv de la Dolheștii Mari o pălărie cu calotă joasă și cu boruri răsfrânte, după cum italienească pare a fi pălăria Doamnei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au murit în scaun, septembrie 24, 7066”342), întocmită la Sibiu, este de-a dreptul impresionantă, multe piese aparținând unui „vestimentar” privat: două cămăși de femeie având perle la guler, unsprezece cămăși cu gulere aurite și cu nasturi auriți, o scufie, cinci marame (pentru purtat în zilele obișnuite), patruzeci și nouă de nasturi auriți cu perle și nestemate, o cataramă de argint, șase inele de aur. Apoi: trei cămăși cu gulere aurite și cu nasturi de argint, două cămăși noi aurite
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
juvenile e cea a epitetelor injurioase, adesea mizînd pe purul efect cantitativ, cumulativ - "să vedem dacă te prinzi de ironie mă prostule, fudulule, mîrlanule, cretinule, idiotule și analfabetule" (ciberplai) - , dar căutînd și expresivitatea, spectaculosul (ca în competițiile de "insulte rituale"): "scufie pleoștită, boule (...) băi animal planet!" (ib.). Termenii generici folosiți pentru egali (de aceeași vîrstă, cu relații de grup), adesea marcați ironic, uneori chiar cu potențial agresiv, sînt mai ales cuvinte popular-tradiționale: moșule, cumetre, nepoate, frate, tată, nea, nene, coane: " ...bah
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
ritual ale cărui taine le rămân necunoscute. Magia e un act individual al celui care posedă qualitas occulta de a-i manipula pe ceilalți angajați în scenariu. De aici mai departe naratorul însuși pare că și-a pus pe cap scufia vrăjită a magicianului, cititorul uită istoria sublimată, nu tocmai abil, în ficțiune și se lasă atras de ritualul tainic, nu lipsit de dramatism. În ce constă ritualul? De la ce tip de magie tradițională se revendică? Și, dacă arta magiei "urmează
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
șapte, opt, n-am fost atent -, iar ceea ce văd, în momentul în care deschid ușa, adaugă un plus stării mele de spirit, deja îmbunătățită considerabil după discuția telefonică purtată cu amicul băutor de whisky. Bătrânul vecin cu apometru, purtând o scufie în cap, își ține cu o mână pantalonii de pijama, stând ușor aplecat în față, zâmbind tembel, nevinovat. În stânga sa, o moviliță de rahat decorează cabina ascensorului. Ne privește ușor jenat, apoi se uită la mizeria din stânga, dă din cap
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
violente, mari, păroase și mereu înfometate. Cu toate astea, el e foarte blând și bine crescut la prima întâlnire, chiar dacă avansurile lui nu au succes. Scufița Roșie. Să ne uităm în primul rând la haine: Ea poartă o pelerina și scufie roșie. Probabil pentru a-și suprima dorințele sexuale emergente de care devine din ce in ce mai conștientă, cu toate că încă nu le înțelege pe deplin. Accesoriul ei cel mai evident e scufia cea roșie pe care o poartă pentru a-și ascunde părul: feminitatea
Scufița Roșie, analiza psihologică care te va șoca by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62804_a_64129]
-
ne uităm în primul rând la haine: Ea poartă o pelerina și scufie roșie. Probabil pentru a-și suprima dorințele sexuale emergente de care devine din ce in ce mai conștientă, cu toate că încă nu le înțelege pe deplin. Accesoriul ei cel mai evident e scufia cea roșie pe care o poartă pentru a-și ascunde părul: feminitatea. Roșie, culoarea sângelui datorită asocierii cu sângele menstrual simbolizând trecerea de la copil la femeie a protagonistei", scrie Psiholistic.
Scufița Roșie, analiza psihologică care te va șoca by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62804_a_64129]
-
mai adînc sap, eu, răcanul. tone de pămînt arunc voluntar peste propriul cap: soarele e doar o bănuială, ziua o fluturare de fustă roșie pe sub nasul meu. plîng, aș vrea să urlu, dar bunul simț, vai, bunul simț, scîrba cu scufie și papuci calzi care, dacă ar cere un poet la grătar, nimeni n-ar protesta... cînd orizontul se face îngust și roșu, o fantă roșie adică și atît de îngustă încît de-abia de mă pot strecura prin el ca
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
el? Ce să vadă? Nimic. Neantul. Zero absolut. Mai bine se uită la el și-l vede fără să-l vadă. VI “...da’ de unde cortorari, pe p... mamii lor, ăștia-s golani de oraș!” - Ce-i, frate, mi-ai văzut scufia 1 de osîndit pe creștet? Ori de ce rîzi?” (Mateo Aleman, Viața lui Guzmán de Alfarache, iscoadă a vieții omenești) De cîțiva ani buni a început nebunia asta cu muzica și frontiera de stat a Republicii Socialiste, de cîțiva ani vor
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
o baltă, un pește din acela care se saltă ușor cu burta răsucită în sus, printre valuri, și privește alături cu ochii albiți de moarte, de nepăsare. - Buletinele. Prezentați buletinele la control ! Fragmente din romanul Jam session 1 La coroza - scufia pe care erau obligați să o poarte condamnații cît timp erau plimbați prin piețele orașului într-un auto-da-fé.
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
umflate pe etichetă. În dulapul din bucătărie se afla o carte de bucate de la editura Cartea Rusă. Tot acolo, o alta care istorisește viața familiei de șoareci Roademult, trăitoare într-un pantof dezafectat al unei babe sovietice, nemurită grafic cu scufie de noapte pe cap. Ne atrăgeau și borcănașele cu șerbet de trandafir, în care vâram lingurițele pe rând. Ne adunam pe malul Mureșului înarmați, cum zic, fiecare cu câte o linguriță și apucam din borcănaș porții de șerbet, pe care
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
formează cu trupul un tot unitar. După moarte însă, sufletul (ba-ul) își ia zborul, având înfățișarea unei păsări cu cap de om. Vitalitatea (ka-ul) se materializează pe statuia mortului în două brațe ce se ridică deasupra capului, ca o scufie. În condiții obișnuite, cadavrul unui mort se descompune. Dacă nu se întreprinde nimic împotrivă, omul nu va mai beneficia de o nouă viață după moarte, deoarece nu mai deține cele trei elemente esențiale ale ființei. De aceea, pentru a păstra
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
un pistol. Gândul sinuciderii îl fulgeră pe loc, dar renunță scârbit, putem vedea pe etajeră și medicamentele, o supradoză din orice ar putea rezolva la fel de bine totul, dar ultimul cuvânt n-a fost spus. În cămașa de noapte, dar fără scufie, Carol Nicolaescu se îndreaptă spre fereastra cu vitraliu, unde-n colț un fulger îl așteaptă. Afară e furtună, natura se zbuciumă asemeni lui, dar nici asta nu e de ajuns, așa că, fără teamă de pneumonie, Carol Nicolaescu iese afară în
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
Din bucăți făcut, șade-n frunzișul veșted,/ În ceafă are ochiul pus din greșeală-acolo/ Și în călcîi rotundul creștet" (Cîntec). Spectacolul erotic nu e decît un teatru de marionete, un guignol: Stau păpușile-atîrnate, fire care nu se văd/ De scufie și de brațe le-au legat frumos de sus,/ Dedesubt e păpușarul ce din cînd în cînd le mișcă/ Și în locul lor vorbește dacă au ceva de spus.// Noi la ele ne uităm cum se-nalță și coboară/ Și-ascultăm
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
cu unde de vădită plăcere. Peisajului pe lângă care treceam, satelor, orașelor, grădinilor, nu le acorda nici o atenție. Era vizibil bucuros să călătorească, să lase totul în urmă, să scape, rămânea totuși întunecat, era un ins hăituit. Pe cap purta o scufie de postav ca a lui Sherlock Holmes și era înfășurat într-un loden impermeabil cu multe falduri. Nu-l încheia la nasturi. Cele două buzunare exterioare ale bluzei sale conțineau cel din stânga, o sticlă plină cu esență de odolean, cel
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
relativizante, a unor ambiguități mai peste tot prezente. Cu toate acestea, spiritul locului, incomodat de realitatea imediată, dar totodată stînjenit de tendința "demitizantă", își caută supape, impulsul unei semeții haiducești fiind introdus cu parola badinajului: "deșteaptă-te bătrîne / ia-ți scufia de noapte / azvîrle-o cît colo / și pune-ți chivăra roșie // ce-i drept e nevoie de încă două-trei răsuflători / în Templul Literaturii / altfel ar fi bun de trecut printr-un incendiu / magnificul edificiu / drept e // deșteaptă-te bătrîne / pune-ți
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
de familia Heidegger. Pe Heidegger nu-l pot vedea altfel decât pe banca de acasă din Pădurea Neagră, alături de soața lui, care l-a dominat complet toată viața și care i-a împletit toți ciorapii și i-a croșetat toate scufiile și i-a copt pâinea și i-a țesut așternutul de pat și i-a cârpit chiar și sandalele. Heidegger era o minte kitsch, spunea Reger, ca și Stifter, dar mult mai ridicol decât Stifter, care a fost într-adevăr
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
întru totul demascat, vaca Heidegger a mai slăbit, dar laptele Heidegger se mai mulge încă. Heidegger, în pantalonii săi bufanți tociți, în fața casei-bloc din Todtnauberg, ca într-un decor, mi-a rămas în minte ca fotografie demascatoare, filistinul gânditor cu scufie neagră de Pădurea Neagră pe cap, în care s-a tot pus la fiert imbecilitatea nemțească, spunea Reger. Suntem bătrâni, am luat de-acum parte la multe mode ucigătoare, la toate aceste mode ucigătoare în artă și în filosofie și
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
cu cea mai mare lipsă de scrupule, idei mărunte proprii, asta e. Heidegger a micșorat într-atât tot ce era mare, încât a devenit posibil german, înțelegeți, posibil german, spunea Reger. Heidegger este mic-burghezul filosofiei germane, care și-a așezat scufia lui de noapte kitsch pe filosofia germană, scufia neagră de noapte kitsch, pe care Heidegger a purtat-o întotdeauna, cu orice prilej. Heidegger este filosoful papucilor și al scufiilor de noapte celebrat de nemți, nimic altceva. Nu știu cum, spunea Reger ieri
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
mărunte proprii, asta e. Heidegger a micșorat într-atât tot ce era mare, încât a devenit posibil german, înțelegeți, posibil german, spunea Reger. Heidegger este mic-burghezul filosofiei germane, care și-a așezat scufia lui de noapte kitsch pe filosofia germană, scufia neagră de noapte kitsch, pe care Heidegger a purtat-o întotdeauna, cu orice prilej. Heidegger este filosoful papucilor și al scufiilor de noapte celebrat de nemți, nimic altceva. Nu știu cum, spunea Reger ieri, de câte ori mă gândesc la Stifter, mă gândesc și
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
spunea Reger. Heidegger este mic-burghezul filosofiei germane, care și-a așezat scufia lui de noapte kitsch pe filosofia germană, scufia neagră de noapte kitsch, pe care Heidegger a purtat-o întotdeauna, cu orice prilej. Heidegger este filosoful papucilor și al scufiilor de noapte celebrat de nemți, nimic altceva. Nu știu cum, spunea Reger ieri, de câte ori mă gândesc la Stifter, mă gândesc și la Heidegger, și invers. Și nu întâmplător, spunea Reger, Heidegger, ca și Stifter, a fost mai cu seamă îndrăgit de muierile
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
cu literatura, credeți-mă, amândoi sunt, în ce privește filosofia și literatura, la fel de puțin valoroși, deși eu îl prețuiesc totuși pe Stifter mai mult decât pe Heidegger, care întotdeauna m-a dezgustat, căci totul la Heidegger m-a indispus întotdeauna, nu numai scufia de noapte de pe cap și izmenele de iarnă țesute în casă de pe soba încălzită chiar de el la Todtnauberg, nu numai bastonul de Pădurea Neagră cioplit de el însuși, ca și filosofia de Pădurea Neagră cioplită de el, totul la
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]