403 matches
-
te pupă-n bot cu dânsul. Eu am plecat la ale mele, că nu mai pot să sufăr! Iac-așa să știi! (Pleacă, de la colțul casei) Huști, cobăilor!. Iar ați venit la mâncare? Parcă-ați fi de-alde Dănilă... La scurmat în dosul șurii, nesătulelor! Se depărtează bodogănind) ISPAS: Măi frate, mai zic eu femeii ce-i zic, da' să știi că așa, câteodată, lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
deget, din înaltul cerului curg picuri de lumină... Femeia dansează pe Pitt Street, trecătorii se uită ca la urs, poate e țicnită, spun unii, e fun, zic alții, ridică o mână în sus, e doar un pas până la cer... durerea scurmă în stern ca un porc mistreț, o voce îi șoptește ceva în ureche, nu înțelege nimic, deschide ochii cu greutate, este tot pe plaja de la Manly, un tânăr cam de 35-40 de ani, înalt, chipeș, zâmbește prostește în fața ei. Stă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pieptului îi oprea respirația, "respir ușor, respir cu spor", își spunea ca să-și bată joc de ea, poate scapă de durere, "mi-e bine, sunt fericită", " pe cine vrei să mințicui vrei să-i vinzi baliverne", spune sacadat vocea care scurmă în stern ca un porc mistreț, e încă vie dar fălcile mistrețului rup bucăți de carne din corpul ei, o ustură, ar vrea să adoarmă, își repetă frenetic: "nu mă doare, sunt fericită, nu mă doare, sunt fericită", "pe cine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Zinzin trece în carnea ei, în sală intră primul ministru, ambasadori din țări asiatice, ambasadorul Statelor Unite, peste câteva clipe va apărea și președintele țării, unde e Alex cu noua lui iubită, dar de ce o mai interesează, vocea din coșul pieptului scurmă cu râvnă, durerea se întețește, și ea e doar la poalele Golgotei, a apărut, da, e la braț cu o femeie, are o mină de om transportat, femeia e mai mare cu un cap decât el, o femeie rasată, din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Golgotei, a apărut, da, e la braț cu o femeie, are o mină de om transportat, femeia e mai mare cu un cap decât el, o femeie rasată, din cele cu sângele subțire și glezne fragile, durerea din coșul pieptului scurmă în oase, soarele a dispărut, se așterne o tăcere de mormânt, ea cade în spațiu cum cazi într-un hău, dirijorul trece pe lângă ea în fugă și o atinge, nu mai contează, nimic nu mai contează, drumul Golgotei este fără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca mai apoi să întețească focul. În apa care începuse a sfârâi veselă, turnară mai mulți pumni de fasole, puțină sare, câteva drame de untdelemn și le îndemnară pe fete să întrețină focul, dacă sunt zorite din vreo pricină. Foamea scurma cu strășnicie în stomacurile calangiilor, asemenea unor carii nesătui, care rod neostoit până și în lemnul tare de stejar. Bărbații în putere și flăcăii se străduiau să ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu prilejul fiecărui dialog. Deși purta nestinsă flacăra unei ostilități ascunse, Olga se gândi că nu poate întreține o atmosferă de frondă, de vrăjmășie și gelozie, la vedere. Ar fi îndepărtat-o pe Ina de ea, dar acel vierme care scurma necontenit În conștiința sa o îndemna să-i cunoască viața Inei în toate amănuntele ei. Când se ivea câte o ocazie, mai strecura câte o picătură de otravă. Este știut că picătură cu picătură, se umple paharul. O curiozitate bolnăvicioasă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
răul e și un bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a îndrăznit să-i spună atunci Tîrnăcop, dar s-a ales doar cu o scatoalcă după ceafă. Să-l fi văzut după aceea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Înconjurat de la oarecare distanță, ca de niște dealuri Încântătoare , de casele uriașe, luxoase ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici amețite de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-o debara, scormonind cu brațele, icnind și aruncînd diverse lucruri pe podeaua din spatele lui - haine, ghete, un pick-up parțial stricat, un prăjitor de pîine, o groază de reviste Life, și mai multe cutii. Îmi amintea de un cîine care scurmă În țărînă. De cealaltă parte a rafturilor, În direcția opusă debaralei, se afla un soi de firidă cu o chiuvetă și un blat de bucătărie. De blat atîrna, pînă jos, la pămînt, o pînză albastră ce ascundea, am aflat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află față-n față: „Duceți-vă acasă, porumbeilor, și spuneți-i șefului vostru să trimită exploratori mai atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceva. Fetița a văzu că-l așează în mormânt și pe frățiorul ei, înfășurat într-o piele de animal. Apoi au răsturnat nisipul peste amândoi și s-au întors în tabără. De cum au plecat, copila s-a strecurat și a scurmat repede în nisip. Nu după mult timp a ajuns la bebeluș și l-a luat în brațe. Copilul avea nările pline de nisip, dar încă respira. Fetița a făcut stânga-mprejur și a alergat prin savană către drumul despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cutie de tablă ritmul unei compoziții auzite numai de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de frunze uscate. Când încerc să-mi dezdoi spinarea, vertebrele zbârnâie și revin cu greu la locul lor. O durere înfundată, apărută în tâmple, începe să mi se plimbe prin tot corpul, escaladează spre cerebel, alunecă-n stomac, unde mă scurmă aciditatea, circulă prin duoden, zgândărind vreo două zgaibe pe-acolo și se instalează în rotule. Tocmai când două cupluri se încolăceau, se răsuceau, se înnodau și se deznodau ca o sfoară marinărească, în mijlocul unui ring improvizat, la-la-la-ala-la, săreau de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i gata! - Și unde-l coborâm pe Costache? - De unde să știu eu, tanti? Eu am venit să-ți spun. Pot să mă-ntorc să sap și eu, dar tot n-avem vreme să terminăm până ajunge nea Costache. Aștia au scurmat ca găina... - Ionele, n-au terminat ăia groapa, mamă! Du-te și sapă, că noi venim mai pe urmă cu taică-tău. Te înlocuiește altcineva la sicriu. - Părinte, părinte, stai mai încet... aleargă contabilul. - Ce-i? Nu mai avem mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ei sus, în blocul ăla repartizat, le dau de-o mastică, de-o țuică. Vin și eu mai târziu, femeie, mai am o treabă. Câinele a răgușit urlând, e zbârlit tot, acum scâncește doar și-i tremură pielea pe el. Scurmă cu labele din față în țărnă. Nu l-a recunoscut, și-a arătat colții. - Taci, prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-o mai adulmeca și tu, ia și mănâncă, înghite tot, terminăm povestea. Cască botu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a clădirii o strivește, că ea este prea mică, mult prea mică. Destul de târziu, avea să afle Carmina, că Sidonia nu avea forța uraganului ce se năpustește de sus și spulberă totul în cale, ea avea îndemânarea rozătorului de a scurma la bază, de-a făuri canale întortocheate, întretăindu-se unul pe altul, cu răbdare, cu migală, fără oprire, șubrezind în acest mod temelia în așa fel încât, la prima adiere de vânt, construcția să se prăbușească din senin. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răul e și un bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a îndrăznit să-i spună atunci Tîrnăcop, dar s-a ales doar cu o scatoalcă după ceafă. Să-l fi văzut după aceea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se va uni cerul și pământul în două jumătăți de sicriu. Întinde mâna!" striga îngerul. Era încă util. Avea picioare puternice. Plug cu douăsprezece brazde înțelenită lume! Se poate spune și așa: ciudat om era Petru; ura viața, deși îi scurma pământurile cu unghiile precum o cârtiță; ura lumea, în timp ce, ca Diogene, umbla cu felinarul legat de gât prin cetate în miez de zi; ura pe Dumnezeu, dar era într-un continuu dialog cu amintirea ștearsă din icoană. Viața, o căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că se pierduse de Mituș și că-l prinsese noaptea așa departe de casa lui deadul Vasile, care poate că-l aștepta și poate că-și făcea griji. Apoi închise ochii, trăgând cu urechea la zgomotele de-afară. Vântul rece scurma ca niște gheare prin stufărișul de pe acoperiș și făcea din când în când ușa putredă și veche să geamă în balamalele-i ruginite. Adormi. Când deschise din nou ochii, el își dădu seama că nu mai ploua și prin ferestruica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din bordei, târând după ei cel de al doilea evadat, bărbatul pirpiriu, cu mâinile legate la spate. Atârnată de baioneta armei unui militar, era traista cu banii rezervați de Ulitia pentru încă șase ani de detenție. A doua zi am scurmat în pământul înghețat de sub mestecenii de pe colina noastră o singură groapă largă și am împletit din crengi două cruci pe care cu greu le-am înfipt în mormanul de bulgări tari ca gheața care era mormântul Iulianei și a tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
repet: mă lovești puternic și-n același timp mă gâdili atât de rău că nu mai pot suporta. -Îmi pare rău, Rege al șerpilor, dar eu pun condiții, nu tu, i-a răspuns Stup după care a început iar să scurme pământul cu labele din spate, moment în care Trotinel a reluat atacul asupra lui Dardailă cu toată puterea iar cele trei gâdilau de zor. Un cap era vesel și-i venea să se tăvălească de râs, celălalt cap țipa cât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu înainte de a-i șopti la ureche lui Stup ce să-i zică: -Scoate cheia, Dardailă, altfel vei pierde și celălalt cap cum l-ai pierdut și pe primul. După aceea s-a întors cu spatele și a început să scurme pământul cu picioarele aruncând înspre Dardailă a amenințare. Căiță a început seria de lovituri cu buzduganul în capul șarpelui, iar Trotinel lovea cât putea de tare cu ale lui copite în corpul șarpelui de-i tremurau până și dinții, în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu era ușor acolo. Noaptea în somn, pruncul și bărbații o mușcau în continuare de sâni. Dimineața se privea cu atenție în oglindă; părul înspicat o prindea bine; buzele, parcă, se mai subțiaseră. Își mângâia obrazul; era neted și cald. Scurma în carii cu scobitoarea; pentru că nu mesteca bine, o durea stomacul. Se balona. Vomita, uneori. Nu mai avea ciclu. O posedase, în somn, unul din bărbați: erau semnele unei sarcini. După câteva luni, totul a revenit la normal. Dădea meditații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ascund chipurile concetățenilor, onorabilitatea rigid-burgheză, frazele impermeabile, bune de învelit carnea realității. Și atunci el va deveni „un cuțit ascuțit” și se va înfige, iar și iar, „ca un fier ruginit/ în toți și în fiecare”: „Gîștele mari din oraș/ scurmă și scurmă întruna./ Cei care mulg nori de caș/ nu iau în barcă nici una.// Eu stau ca un prost/ într-o vană de fier/ lîngă parcare, în mușețel.// Un zeu mă dă în leagăn/ fără să-i cer.// Fețe de
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]