99 matches
-
azi) un tezaur lexico-morfo-sintactic valah, demn de toată atenția cercetătorilor-lingviști (ce nu s-au pus, au refuzat, ori refuză a se pune în slujba lingvisticii dictate de capitalele imperiilor, dar care n-au luptat suficient și încă refuză lupta cu scursorile imperiilor de tip stalinisto-paukeristo-lingvistice etc.): «Poetul Victor Enache este una din stelele armânești de pe cerul nostru armânesc; și el nu cântă altceva decât dragostea adevărată, pentru neamul lui, pentru părinți, rădăcini, tradiție [...]» (p. 3) / «Poetlu Victor Enache easti una di
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
propria voastră conștiință. Până atunci însă, aș vrea să vă atrag atenția asupra unor puncte slabe ale planului imperial, care pot transforma toate cele proiectate de fiul meu într-un dezastru cu dimensiuni galactice. Abația nu e o adunătură de scursori care se prefac religioase, ci o instituție care a reușit să-și impună punctul de vedere politic și să-și câștige o bunăstare economică de invidiat. Reacția unei asemenea forțe confruntate cu dispariția este imprevizibilă. Nu putem ști ce au
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în ciuda impresiei generale, nu suntem creștini. - Dar religiile pe care le fabricați? întrebă Vassur. - Poate că se apropie de proto-creștinism. Dar cum altfel ar fi putut fi religia Lumilor Agricole decât una pseudo-creștină? Crezi că scormonim de bună voie în scursorile istoriei? Nu trebuie să fii cine știe ce argat spilcuit de la Curtea regală ca să fii liber cugetător, în pas cu vremurile! Ajunge să te uiti în jur, spuse Abatele făcând un gest larg, de parcă ar fi dorit să cuprindă întreaga Terră. Deșertul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
societății existente este mai acerbă. Câteva dintre rândurile cele mai dure din Orașul radios sunt Îndreptate Împotriva mizeriei, confuziei, „putregaiului”, „decăderii” și „gunoiului” din orașe, lucruri de care Le Corbusier voia să se debaraseze. Mahalalele din ilustrații erau calificate drept „scursori”, iar o fotografie cu capitala Franței era Însoțită de următorul text: „Parisul istoric și tuberculos - istorie”. Le Corbusier deplângea atât condițiile de trai din cartierele sărace, cât și pe oamenii cărora acestea le dăduseră naștere. „Câți dintre acești cinci milioane
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
iar eu adormisem la ora celui mai afurisit profesor din tot liceul, Arvon Mircea. Dormi, domnule Corveta? Dormi! Și prin viață să dormi! spuse profesorul mergând amenințător și încet din spatele clasei spre catalogul de pe catedră. Dormi! Avem nevoie de toate scursorile societății, precum avem nevoie și de toate geniile acesteia! Avem nevoie de oameni care să fie conduși și care să fie manipulați! Pe cine altcineva să jefuiască statul, dacă nu pe cei care dorm!? Care dorm în copilărie, care dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Și dacă și copilul seamănă cu ea, atunci chiar că am încurcat-o. Ciudățeniile, la fel ca durerile și junghiurile, accesele de plâns și letargia, îl făcea mereu să nu se simtă în largul lui și să se teamă de scursorile mizere și incontrolabile ale vieții, de umanitatea lipicioasă a lucrurilor. Avea de gând să se implice cât mai puțin în astfel de probleme, progresând în schimb vertiginos în direcția curățeniei și ordinii. Se dusese la biblioteca publică să caute cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
televiziune. Știi la cine mă refer. Fete care, inconștient, se modelează după prototipul prezentatorului spectacolelor pentru copii, pline de melodii false și veselie, de genul Cântece și Voie bună. Bărbații al căror stil amintește de prezentatorii de știri, actori ratați, scursoarea lumii filmului. Sau cretinizați care vorbesc în autobuze sau pe stradă ca și cum ceea ce văd pe micul ecran este realitatea însăși, și care pun posturilor de televiziune întrebări ciudate, probleme ciudate... Dacă îți pierzi părul, poți să faci rost de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spre o fereastră de pe Bulevard, deasupra unui cinematograf, „București“ sau oricare altul. Locuia acolo cineva, cândva. Și tot cândva, de la acea fereastră, în târziu de noapte, priveam Bulevardul pustiu, un râu secat, cu bezna ducându-se și ea în jos. Scursoarea de timp a multilateral dezvoltatei. Un timp buhăit, răzbuzat... Scriind la cartea aceasta, coborând întru Luminare, aproape că mă simt biruit de puterea textului de a mă ordona, de a mă descrie ca pe un altul. Eu sunt doar naratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toate putorile, n-ați luat nici o măsură. L-am adunat de pe drumuri, i-am dat numele strămoșilor mei, un nume vechi ca patria noastră scumpă. Un nume de care nu se poate atinge nimeni! Iar avocatul Demostene Orleanu-Buzău călărește toate scursorile. Îl apucă amețeala cum vede o gaură, asta face domnul Sulă Spermă Buzău, v-am avertizat. N-ați luat nici o măsură. Am să raportez secretariatului general al partidului, sabotorilor! Bine a făcut Tovarășul că a interzis avorturile și divorțurileși bolile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capabile să depășească puterea de muncă a oamenilor încălca rânduielile stabilite de însuși creatorul lumii. Era o lucrare diavolească. Prin urmare, distrugerea mașinilor se impunea ca un act de dreptate. Aruncați, dintr-odată, la marginea societății, printre cerșetori, handicapați și scursori, șomerii nu mai vedeau o altă cale de îndreptare a situației decât prin distrugerea mașinilor. Și trecuseră la treabă. Patronii care visau noaptea cifre amețitoare de profit se trezeau dimineața cu totul faliți, proprietari doar peste grămezi de fiare vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de-ajuns o greșeală a călăuzei, o pană de motor sau un ax rupt pentru ca o simplă expediție de rutină să devină o tragedie, fără șanse de supraviețuire. De fapt, pe asta se miza, când erau trimise la Adoras toate scursorile din cazărmile și pușcăriile din țară. în mod logic, nici unul din oamenii lui nu trebuia să se întoarcă în viață la civilizație, pentru că societatea nu îi voia în sânul ei și îi respinsese pentru totdeauna. Așa că nimănui nu-i păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
plăcere, dar se presupune că e datoria noastră. Sergentul Ajamuk își cunoștea perfect obligațiile, dar îl cunoștea și pe locotenentul Razman și știa că-și poate permite un comentariu: — Cu tot respectul, domnule, zise. Nu ar trebui să permiteți ca scursorile astea din Adoras să vă bage în problemele lor... — Fac parte din armată, Ajamuk, îi atrase atenția. Vrem, nu vrem... Ia loc, te rog. O prăjiturică? — Mulțumesc, dar n-aș vrea să vă deranjez. Souad se dusese deja la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un delict. — Adoras nu este o închisoare, îi atrase atenția calm interlocutorul său. E doar un „post avansat“. Funcția mea îmi permite să trimit acolo pe cine cred eu de cuviință. — Dar toată lumea știe că e un loc rezervat răufăcătorilor... Scursorilor armatei! Guvernatorul Hassan-ben-Koufra ridică din umeri indiferent și începu să studieze un raport aflat pe masă, prefăcându-se foarte interesat. Fără să-l privească, spuse: — Asta e doar o părere, nu un fapt recunoscut în mod oficial... Aveți o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-mi totodată că era spre binele nostru fiindcă pușcăriașii erau oameni răi și care ar fi putut să ne facă și nouă rău dacă am fi trecut prea aproape de zidurile închisorii. Dar ce ziduri! Aș fi putut jura că o scursoare verde-cenușie se prelingea pe zidurile acelea. Și că mirosea urât. Dar iată că pușcăriașii nu erau înăuntru, în închisoare. Ci treceau în coloană pe stradă. Coloana de pușcăriași. Îmbrăcați în zeghe, pe patru rânduri cred, ocupând aproape toată lățimea străzii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se topesc înăuntru și se rup în bucăți ca o piatră care cade de pe o stâncă. Și carnea sa devine grasă și apoasă, putrezește, acoperită cu râie și bube care sunt dezgustătoare, și măruntaiele lui se umplu cu murdărie, cu scursori în descompunere, și atunci o mulțime de viermi locuiesc acolo. Și ochii lui devin cețoși până când la sfîrșit noaptea întunecată îi învelește, și urechile lui devin surde ca tăcerea mormântului. Și, în cele din urmă, rătăcitorul Fiu nechibzuit al Omului
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Sigur era că voiam o rețetă a supraviețuirii, aceea extraordinară de a mă ascunde undeva. Și îi enumeram lui Moțoc... Vrăjitoarele? Expirat. Hoții? Nu. Pușcăriașii. Care? Am supralicitat. Voiam să-l dau gata. Ce-ar fi să fac cu ultimele scursori, criminalii! Nu știam nimic despre viețași, nici regim juridic, nici câți sunt, nici ce făcuseră, nici numele lor. Am spus și celorlalți în ce voiam să mă bag. Eroare. Oroare. Reportajele mele mă duceau spre ei: De treisprezece ani tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
suprapuse precum împletiturile de nuiele pe care se pun strugurii să se stafidească, numeroase cadavre se descompuneau în lințolii. Umorile picurau din ele cu o rumoare ritmată și continuă, ducând cu gândul la grăsimea ce se scurge din frigărui. O scursoare neagră îmi tăia calea în pârâiașe șerpuitoare, sfârșind într-un canal de scurgere prin care, la zgomotul pașilor, o fojgăiau șobolani cu ochi roșii. Ceea ce nu puteam să percep cu nasul mi s-a părut că simt cu limba, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se hrănesc În special cu grăsimi. Materiile proteinice În fermentare sunt exploatate de larvele de Piophila petasionis și de coleopterele din soiul Corynetes. Cadavrul, descompus și conținând Încă urme de umiditate, devine apoi fieful acarienilor, care-i sug și ultimele scursori. Odată uscat și mumificat, Încă mai găzduiește paraziți: larve de atagene și anthrene, viermi de Aglossa cuprealis și de Tineola bisellelia. Acestea Încheie ciclul. Bruno revedea sicriul bunicului, de un negru frumos și profund, cu o cruce de argint. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
beau eu în sănătatea ta? Mai bine bei tu în sănătatea mea... PARASCHIV: Cum?! MACABEUS (Îi întinde paharul.): Hai, bea-l! Bea-l și pe ăsta. PARASCHIV: Nu vreau. MACABEUS: Ce mai contează un pahar? Bea-l! PARASCHIV: Nu beau scursori. Mi se face rău de la scursori. MACABEUS: Sunt scursorile tale. N-are cum să ți se facă rău de la scursorile tale. PARASCHIV: Nu beau. Am băut destul. Nu mai pot să beau. MACABEUS: Niciodată nu poți să spui c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bine bei tu în sănătatea mea... PARASCHIV: Cum?! MACABEUS (Îi întinde paharul.): Hai, bea-l! Bea-l și pe ăsta. PARASCHIV: Nu vreau. MACABEUS: Ce mai contează un pahar? Bea-l! PARASCHIV: Nu beau scursori. Mi se face rău de la scursori. MACABEUS: Sunt scursorile tale. N-are cum să ți se facă rău de la scursorile tale. PARASCHIV: Nu beau. Am băut destul. Nu mai pot să beau. MACABEUS: Niciodată nu poți să spui c-ai băut destul. Trebuie să-l bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în sănătatea mea... PARASCHIV: Cum?! MACABEUS (Îi întinde paharul.): Hai, bea-l! Bea-l și pe ăsta. PARASCHIV: Nu vreau. MACABEUS: Ce mai contează un pahar? Bea-l! PARASCHIV: Nu beau scursori. Mi se face rău de la scursori. MACABEUS: Sunt scursorile tale. N-are cum să ți se facă rău de la scursorile tale. PARASCHIV: Nu beau. Am băut destul. Nu mai pot să beau. MACABEUS: Niciodată nu poți să spui c-ai băut destul. Trebuie să-l bei și pe ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l! Bea-l și pe ăsta. PARASCHIV: Nu vreau. MACABEUS: Ce mai contează un pahar? Bea-l! PARASCHIV: Nu beau scursori. Mi se face rău de la scursori. MACABEUS: Sunt scursorile tale. N-are cum să ți se facă rău de la scursorile tale. PARASCHIV: Nu beau. Am băut destul. Nu mai pot să beau. MACABEUS: Niciodată nu poți să spui c-ai băut destul. Trebuie să-l bei și pe ăsta. PARASCHIV (Strivit.): Eu n-am băut niciodată... Nu-mi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i cotături, să nu-i dea bobonitoarei altă apă de băut decât cea din bidonul adus de la Fâtâna lui Eminescu din Cișmigiu, să vegheze ca nu cumva faptornița să primească turnătura cea amarnică, aducătoare de bube roșii, piele uscată și scursoare a ochilor. Să n-o lase să se piaptine, să vegheze ca nu cumva să-și taie unghiile, să nu o lase să scuipe decât în cutiuțele sterilizate, nevoile să și le facă în anume vase dezinfectate, pe care apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mari, închise înr stinghii murdare de nuc, cu drugi ruginiți, împletiți peste geamurile oarbe ale abatorului, ardeau lumini puternice. Parlagiul intră în hala încăpătoare, cu șine de fier pe jos. Deasupra, pe pietre, rămăsese un zoi lipicios, vânăt, adunat din scursorile sângelui și resturile de vite. Vagoane lungi, pe rotile, scârțâind, treceau mormănite cu jumătăți însîngerate, aruncate la întîmplare, una peste alta, împinse de oameni cu fețe dușmănoase, bărboși și crunți, având șorțuri de piele dinainte și cuțite ascuțite la brâu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acestui blestem balcanic, de care va trebui să ne elibereze viitorul. Orientarea spre Orient? Da, acesta este păcatul nostru, acesta este plaga noastră seculară. Căci nu este vorba de spiritualitatea specific orientală, cu care n-avem nici o afinitate, ci de scursorile mic-asiatice și de acest centru de periferii spirituale, numit Balcan, unde răbufnește doar ecoul marilor respirații spirituale. România trebuie să se degajeze de toate lanțurile eredității sud-estice. Exploatîndu-și disponibilitățile de modernism, ea se va salva rând pe rând exterior, pentru ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]