77 matches
-
că mă arde!» Vorbea Satana din ea. Și urla, și făcea ca gâștele, și ca șoarecii. Era o gravidă acolo. «Du-te, femeie, de-aici, să nu pățești ceva!» Când îl stropea cu agheazmă, pe băiatu’ meu îl lua cu scutur, ducă-se pe pustii! Și se rezema de perete și se zgâlțâia de parcă era curentat. Îi tremura tot corpu’, se schimonosea. A mai făcut vreodată așa? Nu, numai acolo. Când mă dădea cu agheazmă, simțeam că mă gâtuie cineva. Bărbatu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Îmi bate nebunește. Nu prea știu ce ar trebui să fac. Nu doriți să cumpărați niște iarbă-neagră, aducătoare de noroc ? O femeie În bluză de trening roz Îmi bagă brusc În față o legătură acoperită cu folie de aluminiu, și scutur enervată din cap. Niște iarbă-neagră norocoasă, domnule ? — Dați-mi tot coșul, spune Jack. Cred că am mare nevoie de el. Caută În portofel, Îi dă femeii două bancnote de 50 de lire și Îi ia coșul. Toate astea, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ce mai face nepoțelul meu drag? zice În mesajul pe care-l lasă În fiecare zi, de mai multe ori, pe robotul telefonic. Cum Îi mai e bebelușului meu iubit? Îngînă ea, În timp ce eu scutur din cap, vrînd s-o scutur pe ea și să-i strig că nu e bebelușul ei, vacă proastă, ci al meu. Iar acum cîteva zile, zice „Salutare, băieții mei frumoși“. Lupt cu furia care crește În mine, căci, oi fi eu mama iubitului ei nepot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tardiv însă... Ceata mă zărește și se lansează în urmărire. Fetele mă ajung destul de repede și, cu infinit sânge rece, mă întreabă (în engleză, desigur) dacă nu vreau să ieșim împreună la un ceai și o prăjitură (cofetăria fiind aproape). Scutur din cap că nu, zâmbesc tâmp și dau să trec mai departe. Una dintre ele însă, probabil lidera grupului, îmi spune, aureolată de perspectiva descoperirii unui neofit: "It will be fun". Mă îndepărtez fără un cuvânt în plus. Niciodată n-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
până ce gestionarii de la magazinul comunei au decis să mă ia la ei acasă. Avansam... Eram învățătoarea de la centru... Dar a urmat un șir întreg de neîmpliniri. Așa se mărită, uneori, o învățătoare de la țară. Bineînțeles, dacă vrea să se mărite. Scutur de praf toate amintirile astea, care acum mă fac să zâmbesc detașată, pentru că altele mult mai reci mă apasă. Și cer timpului să toarcă... Cine ești tu, Domnișoară? Se revarsă cerul prin fereastra larg deschisă...Ploi de lumină îmi inundă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu tot cu piele, mă arde, urlu, mă zbat, pe urmă presară cineva piper pe răni... - Din sarmale-ai venit, în sarmale te-ntorci, fie numele sarmalei lăudat! Îmi înfig o pâlnie în gâtlej și încep să mă îndoape ca pe gâște, scutur din cap, dar frunzele mă țin strâns, să înghit tot. Nu mai am scăpare, prin vene îmi curge deja borș și tocătură, mă tot afund în asfaltul de orez, nu-mi mai pot mișca picioarele, m-a prins până la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă aflu. Nu există decât umbre și străfulgerări care îmi ating chipul. Sunt singur cu ea în zgomotul ploii. Ea neadăpostită, cu trupul nemișcat înghețat de frig, cu jacheta de lână udă leoarcă și picioarele descoperite. Ridic mâna și o scutur de apa care cade de pe copertină și-mi intră în mâneca impermeabilului. Îi spun să mă aștepte, îi spun: nu te mișca. Taxiul s-a oprit lângă noi, Elsa se sui cu umbrela strânsă pe jumătate deasupra capului. Îi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să vorbesc cu mama. Ea gătește foarte bine. Te-ar putea învăța chestiile de bază. Îl privesc mirată, aproape râzând. — Adică tu ești de părere că ar trebui să rămân? Parcă nu mai devreme decât adineaori m-ai făcut escroacă. Scutur din cap, strâmbându-mă ușor de la crema de mentă. Trebuie să plec. — Păcat. Ridică din umeri. Ar fi fost plăcut să am în preajma mea pe cineva vorbitor de engleză. Și care face niște sandvișuri atât de extraordinare, adaugă, extrem de serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Iată vine nunta-ntreagă - vornicel e-un grierel, Ii sar purici înainte cu potcoave de oțel; În veșmânt de catifele, un bondar rotund în pântec Somnoros pe nas ca popii glăsuește-ncet un cântec; O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur; Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. Vin țânțarii lăutarii, gândăceii, cărăbușii, Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii. Și pe masa-mpărătească
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Îmi bate nebunește. Nu prea știu ce ar trebui să fac. Nu doriți să cumpărați niște iarbă-neagră, aducătoare de noroc ? O femeie În bluză de trening roz Îmi bagă brusc În față o legătură acoperită cu folie de aluminiu, și scutur enervată din cap. Niște iarbă-neagră norocoasă, domnule ? — Dați-mi tot coșul, spune Jack. Cred că am mare nevoie de el. Caută În portofel, Îi dă femeii două bancnote de 50 de lire și Îi ia coșul. Toate astea, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să pornim de jos, își rostește el începutul monologului obișnuit, în vreme ce eu îmi zic în gând: da, și tu ești încă aici, iar noi nu suntem la The Guardian, ci la amărâtul de Kilburn Herald. Știi cum am început eu? Scutur din cap fără să mai zic nimic, gândindu-mă că da, știu, erai un amărât de băiat de mingi la Solent Advertiser. ― Eram un amărât de băiat de mingi la Solent Advertiser. Și continuă tot așa. Conversația se termină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a plăcea niciodată de mine dacă m-ar vedea. Așa că nu mai spune nimic, nici n-are de ce. ― Exact, zic eu suspinând. A. ― Păi, de ce nu decupezi o poză dintr-o revistă? Care e diferența? Oricum n-o să afle vreodată. Scutur din cap. ― Nu pot face asta. Știu că probabil nu-l voi întâlni niciodată, dar nici nu pot să fiu așa de prefăcută. ― Știu! strigă Geraldine, bătând din palme. Știu! Știu! Știu! ― Ce știi? ― Bun. Există o poză de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mod inevitabil, o vor pune la loc. În plus, vei fi îngrozită să afli ce poate face un regim dur, fără exerciții fizice. ― Ce vrei să spui? Sunt intrigată. ― Nu vrei să rămâi cu cute imense de piele moale, nu? Scutur din cap cu groază. ― De aceea trebuie să faci exerciții fizice. Trebuie să-ți tonifici și să-ți întărești musculatura, și asta e la fel de important ca mâncarea. Apropo, te-ai gândit la un regim alimentar anume? ― Am redus din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
gândesc. ― Sunt aici, spun eu. ― Și ești din Anglia? E rândul Charlenei. ― Aha. ― Ce tare. Am avut la un moment dat un prieten din Anglia. Era din Surrey. Gary Tompkins? Se uită la mine așteptând ceva. De parcă l-aș cunoaște. Scutur din cap și ridic din umeri. ― Îmi pare rău, mă scuz eu. Anglia e mare. ― Stai liniștită, spune Charlene. Oricum nu era el prea bun. Dar bine ai venit în Los Angeles. Ai de gând să rămâi? ― Am venit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încep să mă simt și mai rău și-mi amintesc că Brad n-a ajuns acasă azi-noapte, și după cum se pare, n-a mai venit deloc. Inima începe să-mi bată cu putere, mă cuprinde un val de greață când scutur din cap, încercând să mă lămuresc, să-mi dau seama ce se întâmplă. Apoi aud zgomote în bucătărie, farfurii care se lovesc una de alta, tacâmuri care scârțâie. Trag pe mine un halat și, cu mâna la cap, ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de la el acum. Duc valiza la ușa din față, iar taximetristul se repede afară și mă ajută. ― Încotro? întreabă el când mă așez pe bancheta din spate. ― Habar n-am. Se întoarce și mă privește ciudat. ― Nu știți unde mergeți? Scutur din cap, și când fac asta, îmi curg primele lacrimi, dar nu într-un torent - e câte o singură lacrimă care îmi alunecă în jos pe obraz. ― Sunteți bine? mă întreabă el cu blândețe. ― Da, îi răspund, și încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mâini și vreau să-mi dau vreascurile jos din cârcă, dar o creangă se agață în păr. Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încâlcesc și altele. Îmi vâr amândouă mâinile în coamă, trag tot mai tare, mă smucesc, mă scutur, țopăi ca o descreierată. Nimic. Simt că explodez de nervi și uit de plâns. Înjur în aia mă-tii de creangă de viață de rahat și dau cu piciorul în roata căruciorului, mai să mi-l rup. Din curte răsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și prinzând-o cu mișcări experte. Fiica mea are unul la fel, Îmi spune punându-mi mâna pe umăr o clipă. E doctoriță În Bridgend acum. Are doi băieței. Muncă grea, să știi. Nu ai niciodată liber, nu-i așa? Scutur din cap și Încerc să zâmbesc, dar buzele Îmi sunt prea țepene de frig. Mâinile femeii sunt roșii și osoase. Mâini de mamă: o mamă care a spălat vasele de trei ori pe zi, a curățat legume și a amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fi nevoită să-l dau jos de pe mine și să fug din cameră, urmată de urlete. Pe bancheta din spate a lui Pegas, Încerc să citesc Financial Times ca să mă pun la punct pentru ședință, dar nu mă pot concentra. Scutur din cap cu putere ca să scap de amintirea plânsetelor lui Ben. Îl văd pe Winston studiindu-mă În oglinda retrovizoare. Suntem la sensul giratoriu de la Old Street când Îmi vorbește În sfârșit: —Cu cât te plătesc, cucoană? — Nu e treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
râuri cristaline, Cari lunec-sdrumicate pe-a lor bulgări de granit. Și din turmele de stînce, risipite cu splendoare Pe-ntinsori de codri negri rupți de râuri sclipitoare, Vezi oraș cu dome albe strălucind în verde crâng. Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur-a ei spume, Repezind pe-alunecușul undelor de raze-o lume, Jos la poarta urbei mândre a ei sunete se frâng. Mai albastră decât cerul, purtând soarele pe față, Ea reflectă-n lumea-i clară toată Grecia măreață. Cîte-odată se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urieși ce în cuib de balaur 10Păzea o măreață comoară de aur, Căci luna, ce roșă prin ele răsare, Comoară aprinsă în noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brasde bălaie. Uimit cavaleriul cu pasuri pripite, Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, isvoarăle sună, Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu svonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ți-o dărui... El ochii și-i freacă să vadă-adevăru-i? Și drept că-n mișcarea molaticei ierbi Păștea înainte-i o turmă de cerbi. Dar tot nu-i în ceru-i... Din genele-i bruma Cu visul de-o-dată ș-o scutur-acuma. Își scutură haina cea umedă, plină. Balconu-l privește și tare suspină. Zădarnic făcut-au ghitara-i paradă; Inez nici visase să vie să-l vadă. Și ce-i mai rămâne să facă săracul? În lac să privească cum joacă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu mai e atât de grabnic Iară mintea e înceată, 5O. PEISAJ (cca 1874) Pe când soarele deschide porți de aur peste stanuri, Într-o scenă infinită se deschid păduri și lanuri. Noaptea verde-a frunzărimei pietre scumpe o-mpodoabă; Ce se scutur tremurânde peste florile din iarbă. Trandafiri s-aprind ca jarul, răsfoiți în răsărit, Glasuri mii învioșază codrul umed și iubit. În poiana tăinuită blânde sboară dungi de lună Când departe-n munți și codri duios buciumul răsună. Pe-a lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bagă o mână în buzunar și scoate o batistă din dantelă: — Îmi pare rău. Îmi dă batista. Povestea ta sună teribil. Nu vreau să-i stric batista, așa că îmi șterg lacrimile cu dosul palmelor. — Spune-mi mai multe, zice ea. Scutur din cap: — Povestea mea nenorocită ți-ar dăuna sănătății. — Nu mă deranjează. Vreau să o aud. Acum e prima oară când am ieșit din casă. Nu am călătorit niciodată ca tine. — Călătorie? Nu a fost deloc o experiență plăcută. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru unii! Peste câteva zile, tot la Beldiceanu, citește Artur Stavri una din poeziile lui frumoase, pe care o scrisese în ultimele zile. Când ajunge la versurile: Rând pe rând și-ncet în tristul țintirim bătrân și sfânt Lin se scutur liliecii clătinați de-al nopții vânt Beldiceanu sare din fundul patului și spune că el vede versurile acestea într-o culoare albastră. Unii zâmbesc, crezând că Beldiceanu vrea să și bată joc de Gruber. Acesta însă dă o explicare logică
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]