3,089 matches
-
Unverdorben (această din urmă ipostază fiind cea ,reală"), care, paradoxal, are discernămînt, înregistrează percepțiile și sentimentele corpului gazdă (horribile dictu!), dar nu poate interveni cu nimic în acțiunile acestuia. Funcția lui e așadar una de simplă înregistrare, dar nu una seacă, de grefier, ci una colorată, uimită, mai bine zis nedumerită. Povestea poate fi expediată în trei vorbe: un medic aflat la Auschwitz unde a participat la ,experimente" pe evrei, inventînd sadice metode de ucidere în masă a acestora, fuge, o dată cu
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
zămislirea capodoperei Faust. Schiller știa că după tipărirea unei versiuni mai sumare, Goethe părăsise lucrul la Faust, nu mai avusese chef să continue. Ceea ce zăcea în vegetare, maldărul de foi mâzgălite îl sâcâia, nu scăpa însă de senzația că e secat. în scrisoarea din 29.10.1794, amicul, care își putea permite să-l dojenească din necesități pedagogice, i-a transmis un apel patetic, îndemnându-l să finiseze ce a început. îi divulgă că filele citite în revistă l-au impresionat
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
de aici, spun... haos artistic. Mă rog. Ca străin, nu mă bag. Nu merg până acolo. Rămân la mijloc. E ceea ce ține de o anumită lipsă de precizie, un... lasă, că nu dau turcii... Ceva contrar spiritului de dincolo de Milcovul secat dintr-o sorbire, - ager, pofticios, mereu pe fază. Lasă că și nobila confuzie ieșeană, învecinată cu vastul spațiu literar imperial de alături, are efectele ei... Din ea, oricând, pe neștiute, pot să apară cele mai inspirate rezolvări, care, altfel, dacă
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
patru, dicționarul literaturii române de la A la Z și de la origini până în prezent ar fi fost gata în câteva luni, cel mult un an. Al. Piru e un critic de descripție eficientă și rapidă, un istoric literar de informație exactă, seacă și obiectivă, tocmai bun pentru a redacta articole de dicționar în serie. De altfel, aproape toate cărțile lui sunt construite din asemenea profiluri tipizate. Mi-a amintit această situație reeditarea cărții din 1968 a lui Al. Piru Panorama deceniului literar
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
sub semnul relativismului și al continuei transformări. Universul lui Constantin Virgil Negoiță este unul imponderabil și evanescent în care granițele dintre bine și rău, frumos și urît, fericire și nefericire au contururi vagi, mereu schimbătoare, niciodată clare. Ca în această seacă existență domestică pe care nu știi dacă să o invidiezi sau să o deplîngi: "Au trecut șase ani și nu s-a întîmplat nimic. El va scrie cărți despre esenieni, despre moartea lui Cezar și despre plante și va rămîne
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
ziceam: ...zău, zău, zău... Șade-un vóinic supărat...Ce stai, vóinic supărat... Ori aștepți un sărutat... Cum să nu fiu supărat... De vestea ce am aflat... Că mândra s-a măritat... Cât am fost înstrăinat... Sus pe munți de piatră seacă... Colind dorul să-mi mai treacă... Du-te bade-ncetinel... Dorul, n-ai să scapi de el... Și-oi găsi o altă fată... Să te mai iubească o dată... Că dragostea n-are leac... Decât ochii care-ți plac... Scriu acestea cu
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
ziua și noaptea dinainte și, pe ascuns și incapabili să se mai abțină, unii hotărăsc să urineze prin colțuri. Dar nevoile lui Anticles nu-s mici, ci mari. Ulise îi ordonă să se stăpânească. Anticles spune că nu poate (îl seacă la burtă de durere, nu mai e-n stare să reziste nici o clipă), își pierde cumpătul și se plânge că pân-acum troienii ar fi trebuit să fi luat calul. Nu să rămână ei atâtea ore, acolo-năuntru. Spune toate
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
despre un singur lucru. Despre soarta romanului și a ficțiunii în genere. Cititorul află de la început cine e Antonia: un robot cu înfățișare feminină, un robot care citește și care își fixează tipul potrivit de lectură prin apăsarea unui buton. Seacă, agasantă imagine, pe care cititorul o uită repede, la distanță de nici o pagină. Alte Antonii, suave, feminine, erotizate, își fac apariția în pseudoroman. Folosesc epitetele cu o oarecare reținere, autoarea se joacă ironic (uneori mult prea evident autoironic) cu ideea
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
Îi Înjură mental pe cei care au chemat-o aici! Articolul e lung. Scris de o femeie. Îmi place. Și ea cred că citește dincolo de sticlă ecranului! Ea Își plânge soțul lăsat acasă. Face asta după ce credea că i-au secat lacrimile. Nu-l plânge, nu blestema, nu-și face reproșuri. Nu are de ce. Omenește a făcut tot ce se poate. E conștientă că viața omului normal, după cum o spune și Biblia, este de 70 de ani. Că după aceea Încep
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
Nimic nu mai doare. * Sunt oamenii ca fiare ce își înfig în suflet dinții. Totuși o inimă de sus (Hölderlin) Bate încă pentru ei, chinuită de bunătate. Și poezia le dă porunci de har în necunoașterea ce îi bântuie. Așa seacă șuvoiul Produs de dorințele de moarte. Un fast de încoronare înghite vrăjitor muritorii. 7 decembrie 2006 * Nimeni din cei ce au fugit din pământ Nu mai știe ce corp a avut, Ce alt corp i-a fost geamăn, Că fără
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
cât dor ți-i de-a lungul pajiștei morții... aici tu vii ca un salpetru copt - gonacii au rupt țărușii timpului zvâcnind în hăul fricii goale în aracii bătrânei vii cu mladele în Pind aici țărâna-i arsă și e seacă tu du-te-n rodul lumii să exulți aici fântâna încă mai e sacră și văd bondarii iernii-n șir desculți... fătul mi se părea mi se părea că nasc preludiile-n cântec dar am rămas doar om și stea
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
seceta, vîntul buzelor ei să fluiere prin oasele tale ca printr-o orgă uitată în creierul munților, cele o mie de cuțite ale ei înfipte în inima ta să înflorească din tine ca un buchet de garoafe, venele tale să sece, botic mort de iepure în țărână vie - am fluierat doar o singură dată, să se audă de o mie de ori cum stau singur și visez cum stau singur și visez cum singur stau și visez cum stau singur și
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
fost confuzia istorică ce nea costal 46 de ani de incultură. Că toată vremea noi am stat și ne-am Întrebat: „De ce americanii beau whisky și nu vin, iar rușii pe care-i avem pe cap beau vodcă și nu secară?!”... Dar aceasta e o problemă care depășește granițele culturii române, așa că mai bine să fie consultat Gorbaciov, care e un fel de revers al medaliei lui Columb: Pentru că n-a fost În stare să descopere puciul de la Moscova, cu toate că a
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
celei trimisă din cer a venit ca o lumânare eternă de departe, poate din Dumnezeu, În grota sufletului meu căzut În bernă; Eu la un pas de șaptezeci de toamne eu scoteam apă dintr-o fântână În care izvorul aproape secase; oază speranței semăna cu o bătrână ce devenea zâna dintre crevase. lumânare plăpândă, intră-mi În casă. iată, am dat cu mătura, am văruit. vreau să Începem În doi o viață frumoasă, am să te botez MARIA, bine-ai venit
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
am aflat ca.... „A venit ca o lumânare eternă De departe, poate din Dumnezeu, În grota sufletului meu căzut În bernă, EU la un pas de șaptezeci de toamne eu Scoteam apă sfințită dintr-o fântână În care izvorul aproape secase; ...................................................... Am să te botez Maria, bine-ai venit! Și lumânarea venită din cer s-a așezat În palmă icoanei Maria-sfințită. De atunci mă Întorc din târg mult mai bărbat Și stăm la masa În doi: eu și ursita.”(MARIA) Și
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
o anumită zonare a fondurilor, sau de apartenență lingvistică a materialelor analizate, dintre acestea văzând lumina tiparului cele datorate tinerilor Ozana Alexandrescu<footnote Alexandrescu, Ozana - Catalogul manuscriselor muzicale de tradiție bizantină din secolul al XVII - lea, București, 2005; footnote>, Constantin Secară<footnote Secară, Constantin - Muzica bizantină, doxologie și înălțare spirituală, București, Editura muzicală, 2006; footnote>, Ion Isăroiu<footnote Isăroiu, Ion - Ghelasie Basarabeanu personalitate marcantă a muzici bizantine, Pitești, Editura Universității din Pitești, 2008 footnote>, Alexăndrel Barnea<footnote Barnea, Alexăndrel Muzica bisericească
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
categoric poate provoca un râu atât sieși cât și unui alt om. Ori de câte ori cădem în acest prost obicei, ne deconectam de la sursă și intrăm în suferință. Ceartă, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forță destructiva. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăților.. În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detașare de omul iubit. Cu cat aveți mai multe pretenții, iritări și nemulțumiri față de omul apropiat, cu atat mai mult crește dependența de el. Dependența de valorile materiale ne va
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93801_a_95093]
-
și istoriei religiilor Mircea Eliade lansa o altă judecată de valoare de o justețe copleșitoare: ,,Neamul românesc simte că și-a asigurat dreptul la nemurire, mai ales prin creația lui Mihai Eminescu. Petrolul sau aurul nostru pot, într-o zi, seca. Sgrâul nostru poate fi făcut să crească și aiurea. Și s-ar putea ca, într-o zi, nu prea îndepărtată, strategia mondială să sufere asemenea modificări încât poziția noastră de popor de graniță să-și piardă însemnătatea pe care o
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
necesar să îl creez și fiindcă de acasă la școală și înapoi aveam mult timp liber, iar prietenele mele balerine, anume Grațiela și Adriana, nu puteau să-mi umple acest timp întotdeauna: Grațiela fiindcă era prea musculoasă și rigidă și seacă (de pildă, visa numai cifre), iar Adriana, deși mi se potrivea întru totul, era la fel de frântă de oboseală ca și mine, așa încât de obicei tăceam împreună. În drumul de la gimnaziu la școala cu încăperi luminoase, pavoazate cu oglinzi uriașe, unde
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
ca în basmele vechi sau reclamele moderne, vîrtejul de zăpadă se retrage și intră în sacul azvîrlit în șanț. Vis ce r(e)al apare în ocean sînt insule pe pămînt sînt lacuri adevărul iese la suprafață mereu un lac secat o insulă de gheață sînt evenimente pentru care soarele roșește de două ori în aceeași zi “e prea puțin, să-i desfacem contractul” astfel i-am auzit șoptind într-o dimineață o dimineață din acelea în care ieșind te simți
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
curtea cazărmii nu tocmai ca niște voinici. Îi întîmpină, nemulțumit, cu degetele înfipte în centiron, un căpitan ......și ochios. Acesta îl măsură pe Șuiu din cap pînă-n picioare. Ostașilor le spuse doar "luați-vă în primire echipamentul" cu o voce seacă, asemănătoare trăznetului care lovește un copac uscat, apoi se retrase cu sublocotenentul. Băieții se așezară la rînd înaintea magaziei de efecte. Majurul de la magazie, înainte de a le preda puștile și uniformele, le zmulgea ordinul de mobilizare din mîini. Ei ezitau
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
asta în mod constant, atunci poate că și cetățeanul român ar începe să respecte rugămintea respectiv dacă e prea nesimțit/prost ca să vrea/poată să-i înțeleagă sensul. Pentru că “îi roagă”. Nu poți fi amabil cu niste bestii. Dacă îi seca la buzunare cu amenzi poate nu se ajungea aici- deși...România e țara tuturor posibilităților. Demonstrează încă o dată că rugămintea se respectă cel mai bine cu o amendă usturătoare. poate “biosferă” e un cuvant prea avansat pentru unii... Uffffff, în
Nesimțirea are chipul tău by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82491_a_83816]
-
prind Cînd sporește-n ceruri dimineața Roua grea căzută pe pămînt Cu sărutul carnea mi-o-mblînzește Lepădat am fost și m-ai găsit Prietena mea blîndă din miresme în povestea fără de sfîrșit... Te sărut, Emil P.S. Am în mine o amărăciune seacă. Chiar așa de tare te-am supărat? Sînt normal cît poate fi un om care scrie versuri și care ține la tine. Oare e așa de greu de înțeles? Și eu cu ŤTezeleť mele din august!!! Dar, după cum vezi, le
Draga mea înamorată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11275_a_12600]
-
fugit-au - lăsând drâmbă proastă... vetrele crăpat-au - cruguri s-au strâmbat stins e focul - stele-au uitat de cântat... mărăcini sunt munții - cârtițe-au coroană orbii se prăvală cu toții-n bulboană trezește-Te - Criste - varsă iar agheasmă peste lumi secate de orice mireasmă! învie Grădina - Maica Mântuirii ochilor-găvane redă raza știrii! ...când Poet-Hristosul scapă lira-n hume în cenuși preface omeniri și lume... NEDREPTĂȚIT au venit la mine crinii - osândiți să le dau și foc și sânge - stors din stih
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
dimineața, în zori, când pământul este ceva mai rece. Seara, de le-aș uda, s-ar opări!. Crdeți că ar fi arătat așa, dacă nu le udam? Apă am, am în curte fântână. Săpată de mine și adâncă de nu seacă peste vară așa cum se mai întâmplă la unii dintre vecini. Se reazemă de ghizdurile fântânii simțind că îi face bine răcoarea apei din adâncuri. De fapt vrea să ne atragă atenția asupra unui amănunt: - Vedeți ciutura asta? Am adus-o
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]