60 matches
-
spațiu, iar ultimul definește poziția obiectului. Iată descrierea mai detaliată a acestor parametri: Planul de referință sau planul referențial este un plan care conține centrul de gravitate al corpului principal. Planul de referință și planul orbitei sunt astfel două planuri secante. Intersecția lor este o dreaptă numită linia nodurilor. Orbita taie planul de referință în două puncte, numite noduri. Nodul ascendent este acela prin care corpul trece în traiectorie ascendentă; celălalt este nodul descendent. Trecerea între planul orbital și planul de
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
concept foarte versatil, care poate fi privit în multe feluri. De exemplu, referindu-ne la graficul bidimensional al funcției "f", derivata într-un punct "x" reprezintă panta tangentei la grafic în punctul "x". Panta tangentei se poate aproxima printr-o secantă. Cu această interpretare geometrică, nu este surprinzător faptul că derivatele pot fi folosite pentru a descrie multe proprietăți geometrice ale graficelor de funcții, cum ar fi concavitatea și convexitatea. Trebuie menționat că nu toate funcțiile admit derivate. De exemplu, funcțiile
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
θ"), "θ" fiind unghiul, dar de multe ori parantezele din jurul unghiului sunt omise, scriindu-se sin "θ" și cos "θ". Tangenta, notată tg sau tan, unui unghi este raportul dintre sinus și cosinus: În final putem defini funcțiile reciproce, respectiv, secanta (sec) pentru cosinus, cosecanta (cosec sau csc) pentru sinus și cotangenta (ctg sau cot) pentru tangentă: Funcțiile trigonometrice inverse sunt funcții inverse parțiale ale funcțiilor trigonometrice. De exemplu, inversa funcției sinus, cunoscută ca inverse sine (sin) sau arcsine (arcsin or
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
plan diametral) este o axă de simetrie (respectiv plan de simetrie) a sferei S(O;r). Există trei poziții relative posibile ale unui cuplu sfera-dreapta. Fie sfera S(O;r) și dreaptă d Є " D".d se numește tangenta, respectiv secanta, respectiv exterioară la "C"(O;r), daca d intersectează "C"(O;r) conține un punct, respectiv conține două puncte, respectiv este mulțimea vida. TEOREMA 1.(SFERA-DREAPTA).Fie sfera S(O;r) și dreaptă d Є "D". OBSERVAȚII 2. a) O
Topologia sferei () [Corola-website/Science/326650_a_327979]
-
geometrie, scris de Arhimede în secolul al III-lea î.Hr. Lucrarea este scrisă sub formă de scrisoare adresată prietenului său Dositheus și cuprinde 24 de propoziții despre parabolă, culminând cu demonstrația că aria segmentului parabolic (aria dintre parabolă și dreapta secantă) este egală cu 4/3 din aria unui anumit triunghi înscris. Demonstrația folosește metoda epuizării. Arhimede împarte aria într-o infinitate de triunghiuri a căror arie formează o progresie geometrică. El calculează suma seriei și dovedește că rezultatul reprezintă aria
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
segmentului parabolic. Acest lucru reprezintă cea mai sofisticată folosire a metodei epuizării din antichitate și a rămas neîntrecută până la dezvoltarea calculului integral în secolul al XVII-lea, fiind urmată de . Un segmentul parabolic este regiunea delimitată de parabolă și dreapta secantă care o taie. Pentru a afla aria unui segment parabolic, Arhimede a considerat un anumit triunghi înscris. Baza acestui triunghi este dată de coarda parabolei, iar cel de al treilea vârf al triunghiului este ales în așa fel încât cele
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
pe care Arhimede le-a rezolvat a fost cea a calculului centrului de greutate al unei emisfere solide, centrul de greutate al unui trunchi al unui paraboloid circular și aria unei zone a parabolei limitată de parabolă și o dreaptă secantă a ei (vezi tratatul Metoda Teoremelor Mecanicii). Când a demonstrat riguros teoremele Arhimede a folosit ceea ce azi numim suma lui Riemman. În tratatul Despre Sferă și Cilindru el a dat limita superioară și inferioară pentru suprafața sferei prin tăierea sferei
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
pornind de la idea că mișcarea stelelor fixe este determinată de mișcarea unei linii drepte care se intersectează cu centrul Pământului într-un punct mobil. Capitolele introductive cuprind diverse teorii trigonometrice și computații. Secțiunile dedicate trigonometriei conțin tabele cu sinusuri, cosinusuri, secante, tangente etc. A fost tradus în latină de italianul John din Pavia în 1154 și de William de St. Cloud în 1296. De asemenea, a fost tradus și în ebraică de către Jacob Ibn Tibbon în 1301. Traducerile în alte limbi
Al-Zarqali () [Corola-website/Science/330871_a_332200]
-
Definiție". Un plan care conține dreapta tangentă c se numește plan tangent și se notează formula 6 Fie un punct formula 7 de pe formula 8 vecin cu formula 9 k fiind o creștere mică astfel ca formula 10 Fie formula 11 dreapta determinată de aceste puncte, secantă pentru curba formula 12 "Observație". Dreapta obținută ca limită a pozițiilor secantelor formula 11 când formula 14 (adică formula 15) este tangenta la formula 16 în punctul formula 5 "Definiție". Planul determinat de dreapta formula 4 și de un punct formula 19 de pe curba formula 16 din vecinătatea lui
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]
-
tangent și se notează formula 6 Fie un punct formula 7 de pe formula 8 vecin cu formula 9 k fiind o creștere mică astfel ca formula 10 Fie formula 11 dreapta determinată de aceste puncte, secantă pentru curba formula 12 "Observație". Dreapta obținută ca limită a pozițiilor secantelor formula 11 când formula 14 (adică formula 15) este tangenta la formula 16 în punctul formula 5 "Definiție". Planul determinat de dreapta formula 4 și de un punct formula 19 de pe curba formula 16 din vecinătatea lui formula 9 se numește plan osculator al curbei formula 16 în punctul formula 9
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]