420 matches
-
Ora de cumpănă”. Tremură ’nserarea În amintire Tremură ’nserarea În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pârâului, lângă nuferi, apoi am să plec. Bătrânul sări de pe capră cu o agilitate de care nu-l credeam capabil. Am apucat cufărul și ne-am îndreptat amândoi spre un trunchi de copac ce se afla pe malul unui pârâu secat. Spuse: - E bine aici? Fără să aștepte răspunsul, începu să sape cu un hârleț și un târnăcop pe care le avea cu el. Am pus cufărul jos și am rămas în picioare, năuc. Bătrânul, aplecat, se puse pe treabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pieptul. O acalmie plăcută mă cuprinse din cap până-n picioare. Privii în jur. Mă aflam într-un loc înconjurat de coline și munți albaștri. Pe o înălțime se vedeau ruine, vechi monumente construite din cărămizi masive și, foarte aproape, albia secată a unui pârâu. Locul era retras, pustiu; domnea liniștea. În adâncul inimii eram fericit și credeam că atunci când ochii Săi mari se vor trezi din somnul pământesc, vor găsi o priveliște în armonie cu natura Ei. În astfel de momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
întreaga mizerie a vieții mele. Nu-mi erau de-ajuns doar ochii Ei? Acum erau două care mă priveau cu aceiași ochi! Nu, asta era peste poate! Ochii, aceia îngropați, acolo, aproape de munte, sub chiparos, pe malul râpos al pârâului secat; ochii aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru a le suge seva, mă priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
venit și cele trei verișoare gemene. Vai, dar sunt frumoase de pică! Le-am servit cu cornulețe. Când am intrat În birou, Încuind ușa În spate, surpriză! Fetele asezonaseră cornulețele cu două sticle de vodcă, dintre care una, de mult secată, se Învârtea jucăușă pe parchet, ca acul unei busole la Polul Nord. Cea de-a doua sticlă era și ea aproape goală, la fel și musafirele mele. Între ele și starea de nuditate stăteau doar câteva firișoare de dantelă, subțiri ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unui interior de bucătărie trist, mohorât, sunt spălate oale, crătiți din metal, fiind lovite, izbite de chiuvetă de mâini grăbite. Camera paralelipipedică În care locuiesc, proprietatea unei bătrâne hrăpărețe, cu urechi clăpăuge și piei curgându-i ca albiile unor râuri secate, cu minte vicleană și ochi atenți, e o Încăpere vândută de ani de zile Într-o Înșiruire de Întâmplări grotești, În funcție de: anotimp, preferințe culinare, constipație, flatulență, inflație, știri t.v., Loteria Națională, scumpirea gazului, alergia la frig... Ceasul ei biologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
artificii și baloane colorate, ai crezut că cineva sau ceva te va scoate din mocirlă. Se pare că vroiai lucrul ăsta, Într-un fel, Îl așteptai. N-a fost să fie. Nu poți să cureți de pe mal, fundul unui lac secat. Miroase urât În ghetourile patriei. Este miros de speranță care-a putrezit. Banii curg gârlă dinspre Bătrâna Europă, dar gârla are un drum Întortocheat și nu ajunge să curețe putreziciunile. Voi, cerșetorii, veți crește În progresie geometrică, iar ghetourile, orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Dacă eram sănătos, nu vă lăsam s-o dați așa... Țin la ea... Proiectasem numai blocuri stas, impersonale, de la care întorc privirea cînd mă nimeresc să trec pe lîngă ele. Asta a fost așa..., o lucrare... Acum, cît e iazul secat, se poate taluza, în două-trei zile ar fi gata, cîteva camioane cu ciment, mai ales că aveți o lucrare în apropiere, la vreo douăzeci de kilometri... Lasă-l naibii de camping! Pe cine mai interesează acum?! Vine iarna, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se depărtează doi-trei metri, e oprită de balustradă, unde cele două părți ale vîntului scurs pe lîngă clădire se unesc mai puternic, umflă creanga, o saltă pînă la statura unui om și-o lasă apoi să cadă spre fundul iazului secat. Și dacă vîntul ăsta smulge acoperișul clădirii? întreabă un călător apropiindu-se de bar. Cum să-l smulgă? se miră arhitectul. E ancorat solid în stîlpii de rezistență. Pe ușa din coasta barului pătrunde Mihaela, o femeie scurtă și grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cred, copii n-ai, salar mare ai; și-așa, șanse să mă mărit n-am; am vrut un copil și un tată care să plătească." Mm... bine... murmură Pavel ridicîndu-se, obsedat de gîndul că gluma lui, cu aruncatul în iazul secat, poate deveni realitate; în fond, la anchetă, se poate conchide că fata a ieșit să se plimbe și a căzut. Pleacă spre bucătărie, abătut, cu privirea în jos, în care nu stăruie decît imaginea iazului secat. Pe lîngă el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu aruncatul în iazul secat, poate deveni realitate; în fond, la anchetă, se poate conchide că fata a ieșit să se plimbe și a căzut. Pleacă spre bucătărie, abătut, cu privirea în jos, în care nu stăruie decît imaginea iazului secat. Pe lîngă el, în întreaga sală a restaurantului, ca și cum i-ar face lui în necaz, larma și buna dispoziție s-au instaurat definitiv. Andrei umblă printre mese cu canistra și mai toarnă un rînd. Bătrîna cu ochelari a chemat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pat, cu picioarele în sus... Sultana continuă să o dea pe fată cu capul de roată în timp ce toți ceilalți, îngroziți, privesc spre clădirea care lunecă încet, cu tot cu bucata de pămînt de sub ea și cu stejarul de alături, spre fundul iazului secat. Singura liniștită, cățelușa întinde botul mic, să atingă mîna stăpînei. Uite-o, prima întroienită arată Cornea cu brațul întins. Vlad frînează, apoi oprește freza. Cornea coboară din cabină și, împreună cu mecanicii, curăță zăpada din jurul mașinii. Forțează o portieră, o deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cerului răsăreau în același timp zece sori. Razele lor puternice au ars pământul, au uscat culturile, iar oamenii se sufocau de căldură și se prăbușeau la pământ, unii după alții. Din cauza căldurii, șerpii au ieșit din fluvii și din lacurile secate, fiarele sălbatice au ieșit din păduri, făcând ravagii peste tot și omorând mulți oameni. Nenorocirile pământenilor au zguduit și lumea cerească. Așa că împăratul ceresc i-a poruncit arcașului Houyi să coboare în lumea oamenilor și să-i salveze. Viteazul a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
declinurilor, saturației sau oboselii culturilor. Când energia productivă a unei culturi se epuizează, nemaiavând ce crea, sterilitatea îi dezvoltă un plus de luciditate, care anulează naivitatea și prospețimea. Un suflet sceptic nu este creator, fiindcă orice scepticism structurat presupune izvoare secate, sterilități originare.” Resemnarea este un viciu pentru că presupune descurajare și deznădejde. Trebuie să fim însă optimiști și încrezători în viitorul nostru. Trebuie să redevenim stăpâni pe destinul nostru și neînfricați precum strămoșii noștri daci, care s-au născut pe aceste
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și cerul verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii în direcția satului Oquedal. — Nacho - îmi spusese tatăl meu -, după ce voi muri, ia calul meu, carabina mea, de-ale gurii pentru trei zile, și apuc-o pe albia secată a torentului, mai sus de San Ireneo, până ce vei vedea fumul ridicându-se deasupra teraselor din Oquedal. — De ce la Oquedal? l-am întrebat. Cine se află la Oquedal? Pe cine trebuie să caut acolo? Vocea tatălui meu devenea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
coasta de sud, rămâneau cocoțați pe stâncile abrupte acoperite de ferigă, cu ochii la epavele care ies la iveală din valuri. În pădurea de pe deal, În timpul unei averse, au fost puși pe goană de capre sălbatice. În albia unui râu secat, au dat peste bolovanii enormi pentru care Perdo e celebră, pietrele acelea străvechi pe care sunt cioplite cu cuvinte Într-o limbă necunoscută, pe care Adam le-a copiat Într-un caiet, pentru ca puțin mai târziu să descopere că erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
face pe supărată, deși îi e clar că este invidiată de toate fetele din jur. Miros de praf de pușcă și noapte. Nopțile sunt grozave la fermă, se pare. Cine vorbea despre lună nu o știa uscată ca un burete secat, lăsată în jos, la o aruncătură de băț. Miros de pământ ars și praf. Un sfert de lună, o jumătate de lună, o lună întreagă. Mereu se drămuiește ochilor care o caută până devine o stea printre miile de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zâmbi, fără să-mi răspundă, nefiind altceva decât un miliard de punctișoare tipografice. Am închis cartea cu un pocnet. Ce înseamnă asta? Îți spun eu ce înseamnă, Eric. Înseamnă ce înseamnă întotdeauna. Înseamnă o altă poveste uitată, un alt flux secat, o altă pistă întreruptă sau pierdută. Dar apoi am observat ceva. Ceva de pe ultima copertă a cărții îmi reținu atenția, ceva atât de șters, că aproape nici nu exista. Am înclinat cartea puțin în față, apoi puțin în spate, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Obosit și cu nervii întinși la maximum, treceam încet-încet de punctul în care mă mai surprindea ceva. — O să vezi. Nu mai e mult. După câteva minute, coridorul se sfârși cu o scară care cobora spre o ușă. — Ăsta-i portul secat, zise Fidorous. Am intrat într-o pivniță mare cât un supermagazin, cu o podea netedă, din ciment, tavan înalt și șiruri de becuri atârnând de cabluri lungi și încâlcite ca pânza de păianjen. Scout era acolo. Lucra la ceva în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
casă. Așa că a coborât din pod lămpile cu gaz ce pâlpâiau slab și anemic la început, apoi tot mai tare, pe măsură ce soarele se strecura obosit sub vale. Și, la lumina nedefinită a lămpii, privea nostalgic la cumpăna fântânii de mult secată, ce în timpul zilei trecea neobservată, la curtea părăginită, cu iarbă sălbatică și nerânduită, ne mai călcată de găini. Dar dintre toți, numai străbunicul a pomenit de acea spărtură în cer, acea formidabilă fereastră de lumină, iscată, așa, dintr-odată, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în timp ce dansam că Dracii cu urlete de bucurie stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și cui o adusese pe lume, ne-am hotărât să vedem trupul frumos înecat al profesorului nostru. Dar ciutura era goală și fântâna secată... Am coborât cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu simț. Orbul vede prin ochii mamei de la facere până la desfacere; mutul vorbește prin cântecul ei de la leagăn până la leagăn; surdul își aude sângele în inima pe care și-a rezemat fruntea; ciuntul, în coșul pieptului, cară mormântul ființei dragi; secatul de gust seamănă mătrăgună-n icoană. Frica de întuneric este simțire. Petru pășea în sine ca într-un trup de împrumut. În oglindă, tăcerea este o capcană cu două fețe, noapte și ziuă, deopotrivă. Șoapta, mai mult decât o sfidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
amintiri și iluzii. Peisajul pe care-l cutreieră e unul de absențe: "cutreier prin parcuri - / făpturi gîrbovite / și cîini aburoși / aceiași din vara trecută // absența ta dureroasă / și un soare pătrat / doar crengi desenate" (Filtre). Ori: "ca într-o oglindă secată / privești în golul de sentimente // ceașca și cartea / ușor se destramă / nu le mai poți mîngîia" (Goluri). Concretul se suspendă, așa încît orașul "devine tot mai abstract". Angoasată, pîndită de-o dematerializare crescîndă a mediului, corelată de o deplețiune a
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
încremenit într-un surîs "transcris", copiat, va să zică, dintr-un text oarecare, dintr-o situație trecută, această oprire? Răspunsul, provizoriu, sub un titlu definitiv, Închinare apocaliptică, poate veni din această strofă închisă într-o sticlă înaintînd hîrșiit pe fundul fostului ocean secat: "Vreau să-ți trimet un mesaj în spre marginea lumii.../ Melc care poartă în spate un pat, să-l măsoare/ cum măsura și Procust, eu din mlaștina humii/ deapăn cu patimă strigătul meu care moare." Iată că, pentru prima și
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]