80 matches
-
monologul ideologic. Am arătat că un pluralism sănătos al abordărilor, sincronizat cu secolul actual, este viziunea ce permite efervescenta culturii. Aducând schimbări de felul celor amintite, am stârnit nu doar sprijinul multor oameni, ci și reacția altora. Mai ales atunci când sectarismul a fost dat la o parte, pluralismul s-a asumat, privilegiile au fost anulate, resursele au trecut sub control public, reacția a fost mai vehemență. Fabulațiile și atacurile bazate pe fabricații au fost direct proporționale cu privilegiile dislocate (pierderea de
Marga, bilanț la șase luni de ICR: am stopat excesele, clientelismul, partizanatul by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80139_a_81464]
-
prietenia noastră a devenit mai strânsă, ajungând să lucrez cu el la Paris în anii 1971-1973. Pe atunci Neruda era deja foarte bolnav. Metaforic vorbind, pot spune că s-a îmbolnăvit o dată cu țara. Suferea mult, simțind că exista un puternic sectarism în stânga chiliană și că influența castristă era foarte puternică. Lovitura de stat i-a fost fatală; medicul îi spusese Matildei, ultima lui soție, să-i ia televizorul, radioul și ziarele, dar era imposibil să-i faci așa ceva lui Pablo, un
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
cazul lui Dumitru Popescu să aibă aceeași explicație. Oricum, la Cluj și la Oradea, la Timișoara și la Sibiu, s-au putut afirma nu doar ca niște sateliți ultraobedienți scriitori ce au schimbat climatul cultural, cu efecte generale, chiar dacă binecunoscutul sectarism al ardelenilor și-a spus și în ocurență cuvântul.) Grație acestei variate posibilități, mi-am desfășurat și eu, din ce în ce mai greu, dar sigur, cariera publicistică, mai ales cea de „articler", ceea ce în mod firesc m-a dus la alexandrinism, adică la
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
bateriilor de tragere. Unul va fi graiul oamenilor pe întinderea globului mult prea mare pentru ei, când coaja pământului și fața apelor vor fi ale lor cu împrumut până la moarte. Ei nu se vor numi bolșevici, ci, odată, cu prăbușirea sectarismelor, se vor numi simplu „oameni” și educația unitară a celor care nu s-au născut încă, va stârpi din suflete buruiana răului, crescută în fiecare dintre noi din sămânța nedreptății. - Bravo! întrerupse încântat piticul dinlăuntrul meu și recăzu să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu se creadă însă că era mai tare activistul decât frățânele său cu pistol. Moș Ceau însuși nu se debarasa de Drăghici & Nicolski decât decorându-i, promovându-i în grad, rareori pensionându-i. De-i lichida, acuza de antisemitism de sectarism, de revizionism, de șovinism o încasa de la mai marii săi Kremlinezi. Și totuși: parcă-i mai pehlivan Sexcuristul cu Garda de Mancurți, atât de pretoriană. Nenea Ceaușoi, megaloman până la Naiba, prea sigur de el însuși, nu l-a mai ținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noutatea ca pe o ciuhă de speriat ciorile”). La Perpessicius, spiritul critic nu se exercită ca exclusivism, dogmatism sau partizanat ideologic, ci la modul „benedictin”, împotriva oricăror exclusivisme și dogmatisme partizane, „viciul contemporaneității” fiind, în opinia sa, „parțialitatea”. Pledînd împotriva „sectarismului de generație și școală” importat din Occidentul tuturor modelor, Perpessicius își apără - în fața obiecțiilor și propunerile lui Șerban Cioculescu din Adevărul, 1 decembrie 1928 - „eclectismul” comprehensiv ce a stat la baza alcătuirii Antologiei poeților de azi, invocînd exemplul chiar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și, cu toate că se ridică împotriva simboliștilor, să prenumere pe Francis Jammes și pe Laforgue (...) și apoi atîția fanteziști (Deremé, Carco, Pellerin, Toulet) cari n’au nimic comun cu unanimiștii Romains, Duhamel sau dadaistul Tzara pentru a înțelege că pînă și sectarismul de la „Sagittaire” este relativ și conducîndu-se după legi interioare, pe care numai autorul de antologie le cunoaște” („Două epiloguri la Antologia poeților de azi”, în Opere 3, Mențiuni critice, București, Editura Minerva, 1971, p. 217). Deși mimetismul occidentalizat e respins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca simptom de inadecvare provincială („noțiunea aceasta de generație, de școală și altele ni se par sunînd cam fals pe meleagurile noastre”), sînt invocate - ca argument de autoritate - noile tendințe din cîmpul criticii franceze contemporane: „Este el, de altfel, acest sectarism, compatibil cu comprehensiunea de diverse latitudini și longitudini care se cere criticului și pe care am văzut-o ridicată la rangul unui imperativ categoric cu prilejul ultimei anchete din Franța asupra criticei și la care au răspuns cei mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trebuie să fi trecut cam prin toate școlile și prin toate gusturile și să rezerve întotdeauna o cămară pentru gustul de mîine». E formularea cea mai plastică a marei comprehensiuni de care trebuie să dea dovadă criticul, a lipsei de sectarism, de prejudecăți. Fără ca pluralitatea aceasta de gusturi, se înțelege, să anihileze exigențele minime ale judecății” (Mențiuni critice II, ed. cit., 1934, p. 164). Rezervele lui Perpessicius nu privesc însă imagismul, „miragiile” visului sau cele ale subconștientului, ci doar caracterul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Ion Călugăru, disponibilitatea față de rafinamentul imagistic și umorul intelectual din volumele lui Stephan Roll și Sașa Pană vin, pe de o parte, din refuzul autorității magisteriale (din, altfel spus, ecumenismul estetic și toleranța eclectică ale „registratorului”, adversar al oricărui „sectarism” dogmatic) și, pe de altă parte, dintr-o sensibilitate de „poet lettre” format la școala simbolistă. Artistul din Perpessicius mediază accesul critic în intimitatea acestui tip radical novator de literatură. Acolo unde alții văd mai ales dizarmonia și fronda superficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este că se putea întotdeauna afirma, și cu aparențe de dreptate, că Republica Portugheză era prin esență anticatolică, iar neutralitatea sa o minciună, ceea ce era destul de grav pentru Republică și pentru Biserică, într-o țară de tradiție și populare catolică. Sectarismul guvernelor a deschis răni adânci în conștiința națiunii..." Dacă acțiunea Centrului Catolic - nici măcar după această supremă încercare din 1922 - n-a dobândit nici o libertate religioasă din partea guvernelor republicane, în schimb ea a adâncit mai mult ruptura dintre Centru și partidele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cutare senzație neobișnuită. „Da, cunosc toate astea“, și, cu o candoare oarecum stranie, discuta despre fenomene precum vederea dublă, ușoare bătăi În lemnul unor mese cu trei picioare, presimțiri, sau senzația de déjà vu. Strămoșii ei direcți avuseseră Înclinații spre sectarism. Se ducea la biserică doar În postul Paștilor și de Paști. Tendințele ei schismatice se manifestau prin antipatia sănătoasă față de ritualul Bisericii Greco-Catolice și a preoților ei. Simțea o atracție profundă pentru latura morală și poetică a Evangheliei, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
49]. Un empirism conjunctural Activitatea sociologiei franceze din aceast? perioad? contrasteaz? puternic cu era durkheimian? a disciplinei, de la �nceputul secolului: n locul unei paradigme unificatoare, o varietate de orient?ri adesea incerte ?i cu greu schi?ațe, cumul�nd inconvenientele sectarismului ?i eclectismului�. (Bourricaud, �n [49:9]). Empirismul� practicat nu are nimic din caracterul militant pe care l-a �mbr?cat �n sociologia american?. El ?ine mai cur�nd de condi?iile �n care sociologia francez? �?i ia av�nt: o
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
e una evidentă: pe când catolicismul e politic, în sensul cel mai larg al cuvântului, protestantismul este a-politic și pune libertatea de conștiință a individului mai presus de orice interes al comunității, ergo și al statului. Rezultatul a fost apariția sectarismului 2. Întoarcerea la origine pe care o promovează protestantismul este o operație imposibilă, întrucât ea înseamnă pur și simplu eliminarea Predaniei, adică ignorarea caracterului viu și organic al învățăturii creștine. Protestantismul ignoră un fapt fundamental: învățătura lui Hristos nu mai
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o lungă și tragică paranteză, în care s-a putut închipui, demențial, izolarea societății românești de tot ceea ce înseamnă ofertă a lumii civilizate, deschiderea spre valorile universale. Cu cât omenirea se rostea mai ferm spre o nouă solidaritate, dincolo de orice sectarism ideologic, religios, rasial etc., cu atât mai mult sumbra dictatură se refugia într-un discurs al izolării îmbufnate, orgolioase și stupide. Ea a sperat că va putea înlocui universalitatea de care aveam nevoie, ca de aer, în ordinea spiritului, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
iar la Roma erau adunați în cartierul Del-ta. În aceste întunecimi sataniste, cloceau ei planul de stăpînire a lumii prin exterminarea Neamurilor și de le va obosi fibra luptătoare, atunci să le tragă goimilor o robie veșnică! În Europa feudală, sectarismul locativ al mozaicilor a fost botezat ghetou, iar acum ei urlă furioși că de fapt goimii i-au obligat să trăiască izolați de restul populației și asta este dovada istorică a celei mai sălbatice forme de antise- mitism ce îi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
alt mare autor „paleoliberal”, Ludwig von Mises (de la care, între altele, Hayek a preluat un viguros antistatism), a devenit referința unei forme dogmatice de liberalism, greu de îmbrățișat după sfârșitul Războiului Rece fără a trebui să te închizi într-un sectarism. Astfel, după prăbușirea cvasigenerală a „socialismului real”, liberalismul și conservatorismul nu se mai pot delimita atât de net de socialismele contemporane - mai ales de cele occidentale, niște doctrine și practici hibride, cu multe elemente de liberalism -, ci trebuie să dialogheze
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o mișcătoare ingenuitate - de exemplu, fără apel la marile studii consacrate sărbătorii de antropologi și istorici (capitolul VI); idealul unei comunități care să aibă numai calitățile celor tradiționale, inclusiv o puternică presiune normativă, dar nici unul din defectele lor, între care sectarismul și represiunea privată (capitolul VII); normele sociale (capitolul IX); un dialog între comunitaristul Etzioni și un preopinent conservator, ocazie de a schița un fel de catehism comunitarist, în maniera lui Lamennais (capitolul X); problema restaurării vocii morale (capitolul XI); formularea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
profesorul lor sunt de acord că de multe ori nu exercita acea influență pe care și-o dorea. Iată două mărturii: „Tot așa cum au luat naștere multe legende neîntemeiate cu privire la viața și personalitatea lui Wittgenstein, s a format și un sectarism nesănătos în rândurile studenților săi. Ceea ce i-a provocat multă suferință lui Wittgenstein. El credea că influența lui, ca profesor, a fost în ansamblu dăunătoare dezvoltării studenților săi ca oameni ce gândesc independent. Mi-e teamă că a avut dreptate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
profesorul lor sunt de acord că de multe ori nu exercita acea influență pe care și-o dorea. Iată două mărturii: „Tot așa cum au luat naștere multe legende neîntemeiate cu privire la viața și personalitatea lui Wittgenstein, s a format și un sectarism nesănătos în rândurile studenților săi. Ceea ce i-a provocat multă suferință lui Wittgenstein. El credea că influența lui, ca profesor, a fost în ansamblu dăunătoare dezvoltării studenților săi ca oameni ce gândesc independent. Mi-e teamă că a avut dreptate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este filosoful". Pe căi diferite, Berkeley, Rousseau, D. Hume și Kant au formulat interogații cu privire la puterea rațiunii. Cel care va îndrepta însă o critică virulentă împotriva Luminilor va fi Hegel (Fenomenologia spiritului, Partea a VI-a). Principalele sale reproșuri vizau sectarismul și abstractizarea: sectarismul, întrucât filosofii Luminilor ar fi operat o împărțire irefutabilă între rațional și irațional (obscurantism și religie), incapabilă să conceapă raționalitatea în acțiune în cultura religioasă; abstractizarea, pentru că gândirea ar fi neglijat condițiilor pozitive de realizare a libertății
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
căi diferite, Berkeley, Rousseau, D. Hume și Kant au formulat interogații cu privire la puterea rațiunii. Cel care va îndrepta însă o critică virulentă împotriva Luminilor va fi Hegel (Fenomenologia spiritului, Partea a VI-a). Principalele sale reproșuri vizau sectarismul și abstractizarea: sectarismul, întrucât filosofii Luminilor ar fi operat o împărțire irefutabilă între rațional și irațional (obscurantism și religie), incapabilă să conceapă raționalitatea în acțiune în cultura religioasă; abstractizarea, pentru că gândirea ar fi neglijat condițiilor pozitive de realizare a libertății. Încercarea asumării unei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
întemeiată pe comunitatea proprietății, pe abolirea inegalităților de rasă și de sex etc. Un artist trebuie să îmbrățișeze acest ideal, altfel e contra științei care cere ca arta să fie determinată de mentalitatea vremii. De aci urmează la Gherea un sectarism teribil. O operă în contrazicere cu aceste idealuri nu e bună și criticul se cuvine s-o respingă. O poezie ce glorifică societatea feudală ori burgheză e condamnabilă: "...o revistă redactată de un om religios nu va tipări, și nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu ne mai inspiră astăzi nici o încredere”. Ilarie Chendi răspunde prompt acestor acuzații, ceea ce atrage o nouă ripostă (Întâmpinare „Sămănătorului”) și o nouă pledoarie pro domo: P.a. este „cea mai modernă revistă literară”, „lipsită cu totul de orice spirit de sectarism sau de coterie”, promotoare a tinerelor talente și a luptei lor „cu prejudiții înrădăcinate și cu scriitori oficiali”. Câteva numere mai târziu este salutată retragerea lui George Coșbuc și a lui Al. Vlahuță de la conducerea „Sămănătorului”. Il.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
la un consens constau în aprecierea progreselor globale ale socialismului în raport cu "imperialismul", a cărui sucombare datorită "contradicțiilor interne" era doar o chestiune de timp; aspirațiile statelor socialiste pentru o dezvoltare pașnică și evitarea conflictelor militare; succesele partidelor comuniste "în combaterea sectarismului și dogmatismului, prin înlăturarea consecințelor cultului personalității" și respingerea "revizionismului" (iugoslav), concomitent cu apărarea "purității" ideologiei marxist-leniniste. Aspectul cel mai apreciat de către comuniștii români a fost acela că partidele comuniste urmau să interrelaționeze în baza "internaționalismului proletar", combinând ""unitatea strânsă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]