332 matches
-
, latinizat: Benedictus de Spinoza (n. 24 noiembrie 1632, Amsterdam - d. 21 februarie 1677, Haga) a fost un renumit filosof evreu olandez de origine sefardă cu strămoși de proveniență portugheză ("d'Espinosa"). Spinoza a fost un raționalist și unul din reprezentanții panteismului în timpurile moderne. Gândirea lui a fost influențată de scrierile lui Thomas Hobbes și René Descartes, însă - spre deosebire de concepția dualistă a acestuia din
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
aproximativ 1.5 milioane grecii din Asia Mică (Turcia de azi). Atena este capitala UE doar fără un loc de scop-construit de cult pentru populație musulmană. Iudaismul a existat în Grecia pentru mai mult de 2.000 de ani. Evreii sefarzi utilizau pentru a avea o prezență mare în orașul Salonic (în 1900, 80.000, sau mai mult de jumătate din populație, erau evrei), dar în zilele noastre, comunitatea greco-evreiasca care a supraviețuit ocupației germane și la Holocaust, în timpul celui de
Demografia Greciei () [Corola-website/Science/319751_a_321080]
-
orașul Roman . Roman I i-a eliberat pe evrei de serviciul militar în schimbul unui impozit. În sec. XIV, în Principatele Române au venit evrei din Europa Centrală (evrei așkenazi), iar în timpul dominației otomane, s-au stabilit aici în special evrei sefarzi, de origine spaniolă. "Jewish Encyclopedia" amintește că la curtea lui Ștefan cel Mare a fost logofăt un evreu, Ițhak fiul lui Beniamin Șor. Printre medicii lui Ștefan cel Mare era și un medic evreu . La București, în jurul anilor 1550, este
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
prăvălii în București, cei doi fiind prădați de o slugă, Iuda Gerson, care a murit, aparent prin spânzurare; la cercetarea împrejurărilor morții sale au mai participat alți patru evrei . David Ibn Usa se afla în legătură cu rabinul Salonicului, puternicul centru al sefarzilor din Balcani. În urma pogromurilor din Ucraina din secolul al XVI-lea a venit în România un val de evrei așkenazi, vorbitori de idiș. În anul 1694, la București, sub Brâncoveanu, evreii au plătit ca breaslă 100 ugh . Pe data de
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
toate acestea ei nu au fost recunoscuți drept parte separată de către orator. Primul guvern a fost format de către David Ben-Gurion, pe data de 8 martie, 1949. Partidul Mapai al acestuia a format o coaliție cu Frontul Unit Religios, Partidul Progesist, Sefarzii și Comunitățile Orientale și Lista Democratică din Nazareth, însumând 12 miniștri. Yosef Sprinzak din Partidul Mapai a fost numit orator. Tendința de instabilitate politică în Israel a fost declanșată o dată cu demisia lui Ben-Gurion pe 15 octombrie 1950, în urma unor neînțelegeri
Alegeri legislative în Israel, 1949 () [Corola-website/Science/319672_a_321001]
-
care a rămas foarte apreciată până în zilele noastre. În prefața la culegerea sa de traduceri, Jabotinski a subliniat: „Cine a tradus versurile adunate în culegerea de față, nu e poet, dar după părerea sa, noua noastră limbă poetică este ebraica sefarzilor; și chiar dacă rimele acestea, ale sale, au mică valoare, această opinie a sa va învinge.” În anul 1909 Jacobus Cohen, unul din conducătorii Comitetului Executiv Sionist, a publicat o carte in care a cerut Turciei crearea unei autonomii evreiești în
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Italiene, cu cântecul suedez „Ack, Värmeland”, cu cântecul ucrainean "Katerina Kucereava", cu imnul spaniol "Virgen de la Cueva", cu cântarea religioasă franceza "Oh, Prends Mon Ame", cu cântece din Țara Bascilor și deasemenea din Olanda, cu o melodie folosită de evreii sefarzi în rugăciunea "Halel", cu melodia poloneză "Pod Krakowem" etc. O melodie similară, a inspirat probabil și tema principală a poemului simfonic "Vltava" (în germană "Die Moldau") al compozitorului ceh Bedřich Smetana. În timpul Mandatului Britanic în Palestina, uzul imnului "Hatikva" nefiind
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
locuia în sectorul 3 Albastru (nota red.: Capitala Regatului României Mari era împărțită în patru sectoare de culori diferite: sectorul I Galben, sectorul II Negru, sectorul III Albastru și sectorul IV Verde) în București, dacă nu mă-nșel, în cartierul sefarzilor (nota red. : “sefard” în limba ebraică înseamnă “spaniol”). Acolo, împreună cu el, am cunoscut pe Beni, de la Teatrul Alhambra, care făcea actorie, fel de fel, și el era un mare comunist. El ne-a îndrumat la sectorul III Albastru și de-
Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
3 Albastru (nota red.: Capitala Regatului României Mari era împărțită în patru sectoare de culori diferite: sectorul I Galben, sectorul II Negru, sectorul III Albastru și sectorul IV Verde) în București, dacă nu mă-nșel, în cartierul sefarzilor (nota red. : “sefard” în limba ebraică înseamnă “spaniol”). Acolo, împreună cu el, am cunoscut pe Beni, de la Teatrul Alhambra, care făcea actorie, fel de fel, și el era un mare comunist. El ne-a îndrumat la sectorul III Albastru și de-acolo... “Hei, bine
Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
În anul 1837 orașul suferă însă un greu cutremur de pământ care distruge o parte din case. Dupa retragerea administrației egiptene, sub presiunea puterilor europene , și restaurarea administrației centrale otomane, populația Yaffei nu încetează de a crește. Până în 1840 rabinii sefarzi din Ierusalim nu încurajaseră așezarea de evrei în Yaffo pentru a-i convinge pe toți pelerinii evrei să se așeze în orașul sfânt. În 1840 rabinul șef sefard și haham basha al Ierusalimului, Avraham Haim Gaggin, a numit pentru întâia
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
cetății pentru a-i cuprinde <.S-a amenajat atunci, în anii 1879-1888 o stradă principală, actuala stradă Yefet.. In 1890 între cei 16,000 locuitori ai Yaffei, pe lângă majoritatea arabă, se numărau 2,700 evrei dintre care 1,100 evrei sefarzi si 1600 evrei așkenazi. În oraș se aflau trei hoteluri,precum și consulatele a zece state străine. Pe marginile localității se întindeau 300 livezi de portocali și lămâi. În acel an au trecut prin portul Yaffa 399 vapoare și 554 corăbii
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
iar în 1890 cartierul Nevé Shalom (ebr.Lăcașul păcii), azi inclus în Nevé Tzedek. S-au înființat în acești ani încă opt mici cartiere evreiești în interiorul Yaffei și în imediata ei vecinătate. În acelaș an s-au unit temporar evreii sefarzi și cei ashkenazi din Yaffo într- o comunitate unită. La 26 iulie 1903 s-a înființat filiala Bancii Anglo - Palestine , prima bancă evreiască din Palestina (actualmente banca israeliană numită Bank Leumi) care din 1921 s-a mutat la Tel Aviv
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
construite cu repeziciune. Mulți imigranți evrei, mai ales din Bulgaria, s-au stabilit în partea nouă a Jaffei, în jurul bulevardului King George numit de acum Yerushalaim (Ierusalim), unde pot fi văzute până astăzi numeroase restaurante cu profil culinar bulgar și sefard din Balcani, alături de altele cu profil kasher, arab local, libian sau românesc. În partea veche din jurul pieții numite în prezent Kedumim s-au așezat arabi din straturile sărace, mulți din ei veniți din alte așezări arabe părăsite. Aceste zone ale
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
și Talmudul însuși, ca o expunere a Mishnei urmată de discuții. În aceste discuții el evita aspectul dialectic și prezintă concluziile și deciziile autorităților din generațiile precedente (citate mai ales prin titluri și supranume, decat nominal), atît așkenaze cât și sefarde. În plus el furnizează cititorului informații utile pentru bună înțelegere a textului. După cum arată Hâim Soloveitchik, Hameiri se distinge de comentatorii clasici, prin aceea că nu ezită să facă apel la Talmudul palestinian (din Ierusalim) pentru a lămuri sensul Talmudului
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
șlefuită și senzuală, limba lui întrunește tradiție și spirit novator, iar creația sa este moștenitoarea unor tezaure culturale ale trecutului, adăugându-le originalitate și prospețime.” Israel Anton Pincas s-a născut la Sofia, Bulgaria în 1935, în familia unor evrei sefarzi:dr Daniel Pincas și Dora Pincas. Tatăl provenea dintr-o familie de muzicieni. a rămas orfan de tată la vârsta de 6 ani și a locuit o vreme în casa bunicilor. La 9 ani, în 1944, în anii persecuțiilor de
Israel Pincas () [Corola-website/Science/334794_a_336123]
-
cu grosime de 1 metru. Înălțimea sa este de 22 m (parterul se află parțial îngropat în sol), iar ferestrele sunt ușor arcuite în ogivă și de mici dimensiuni. Edificiul prezintă elemente de amenajare și decorație care aparțin și ritului sefard și celui așkenad. Se remarcă în stilul arhitectonic și decorativ al sinagogii influențe ale clădirilor de cult similare din Boemia, Polonia și Rusia. În sinagogă se intră printr-o tindă cu etaj a cărei pardoseală se află cam la 1
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
Baia d. 17 aprilie 1984, București) a fost un critic, editor, istoric literar și bibliograf român. Tatăl său, , a absolvit Academia Mihăileană și a fost primar și notar în comuna Drăgușeni. Mama sa, Amalia Cardaș (născută Camondo), era de origine sefardă. La tatăl Amaliei a stat în gazdă Samuil Isopescu, pe când era student la Viena și coleg cu Mihai Eminescu. Familia și-a întins ramurile în neamul de cărturari: învățător Constantin Cardaș, profesor-inventator Haralambie Ciocan, preot Ilie Anisescu, profesor Ștefan Constantinescu
Gheorghe Cardaș () [Corola-website/Science/319228_a_320557]
-
membri ai mișcării pre-sioniste Hovevei Tzion, sub conducerea lui Zalman David Levontin și încă zece familii care li s-au alăturat. Terenurile au fost puse, în cele din urmă, la dispoziție de către Hâim Amzalegh, om de vază în rândurile evreilor sefarzi din Palestina în acea perioadă, si viceconsul al Mării Britanii la Jaffa, care a cumpărat pe numele său pământuri în locul numit 'Uyun Qara (identificat din greșeală de unii cu numele ebraic asemănător Eyn hakore, loc menționat în Biblie în povestirea
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
ziua de post. Până și suflete celor răposați sunt incluse în comunitatea celor de iertat în marea Zi a Ispășirii. Contrar aparențelor și credinței populare, in ciuda austeritatii și gravității sale, Iom Kipur nu este o zi a tristeții. Evreii sefarzi numesc această sărbătoare „Postul Alb”. Tocmai de aceea - mulți dintre ei - au obiceiul ca în această zi să îmbrace exclusiv haine de culoarea albă, tocmai pentru simboliza candoarea (nevinovăția obținută prin iertare) a sufletelor lor. Pentru recitarea Rugăciunii de seară
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
Godzilla (1998), "O noapte la muzeu 2" (2009), "Ștrumpfii (film)" (2011), "The Birdcage" (1996), "Mystery Men" (1999), "America's Sweethearts" (2001), "Shattered Glass" (2003), "Along Came Polly" (2004), "Run Fatboy Run" (2007). S-a născut într-o familie de evrei sefarzi vorbitoare de limbă ladino, bunicii săi fiind din Salonic, Grecia. A studiat actoria la Tufts University din Medford (Comitatul Middlesex). Aici îl cunoaște pe Oliver Platt al cărui talent l-a inspirat și cu care joacă în diverse piese ca
Hank Azaria () [Corola-website/Science/334169_a_335498]
-
noiembrie 1999 New York) a fost un violonist și pedagog american, evreu născut în Austria, renumit ca specialist în muzica de cameră, a fondat cvartetul Galimir. s-a născut în 1910 la Viena, în Imperiul Austro-Ungar, într-o familie de evrei sefarzi vorbitori de limba ladino. Tatăl său, Mosco Galimir, era rezident român, născut la București, iar mama sa Elsa, născută Russo, era vieneză. De la vârsta de 12 ani, Felix Galimir a studiat cu Adolf Bak și Simon Pullmann la Noul Conservator
Felix Galimir () [Corola-website/Science/326938_a_328267]
-
în capitală de vilayet otoman, sub conducerea unui vali (guvernator) sau beilerbei (uneori cu rang de pașă sau chiar de vizir), schimbă mult orașul, în primul rând în ceea ce privește compoziția etnică. Musulmanii privilegiați (și odată cu ei și primii evrei, de rit sefard) vin aici și, pe lângă agricultură s-a dezvoltat mult și comerțul. În această perioadă o parte din Banat este organizată de către turci în Vilaiet. Aceasta cuprinde 6 sangeacuri: Timișoara, Cenad, Lipova, Gyula, Moldova Veche și Orșova, dar reședința Vilaietului rămâne
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
ortodox, fără a fi înclinate spre niciuna din taberele rivale; de asemenea, unele comunități neo-ortodoxe influențate de ideile lui Hildesheimer, și care nu împărtășeau ideile majorității ortodoxe,și obștile de hasidim știute în Ungaria sub numele de „Sefarzi”, datorită nusahului sefard al cărților lor de rugăciune. Motivația acestora era alimentată de frica de a fi dominate de către „mitnaggdim” (ne-hasidim) care foloseau „nusah ashkenaz”, deși ei pretindeau felurite alte pretexte, ca de pildă - faptul că regulațiile Comitetului executiv nu îi oprește explicit
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
care foloseau „nusah ashkenaz”, deși ei pretindeau felurite alte pretexte, ca de pildă - faptul că regulațiile Comitetului executiv nu îi oprește explicit pe cei ce profanează Shabatul de a ocupa poziții oficiale. Au luat ființă mai multe astfel de comunități „sefarde”. Mai multe obști „status quo” aveau în fruntea lor rabini eminenți: Irmiyahu Löw, câtă vreme a trăit, a păstrat comunitatea din Ujhely independentă. La fel a procedat și rabinul Yekutiel Yehuda Teitelbaum la Sighet., Poziția majorității evreilor ortodocși față de aceste
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
au instalat în regiunea Tessalonicăi. Mai multe atacuri au avut loc contra orașului de-a lungul întregului secol al VII-lea, iar imperiul, foarte angajat pe frontul oriental, intervine cu slăbiciune. Ca urmare a expulzării evreilor din Spania, numeroși evrei sefarzi s-au instalat la Salonic formând una dintre cele mai importante comunități evreiești din Orient și constituind, timp de mai multe secole, majoritatea locuitorilor din acest oraș. Începând din secolul al XVII-lea și până la integrarea în Grecia, în 1912
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]