181 matches
-
G- săraci- un peot și un dascăl, 13 gospodării, o vădana, un burlac. În total 16 bărbați și o femeie. Moșia aparține Doamnei suldgerese Maria Bran din Iași. Pământuri arabile și fânețe sunt îndeajuns, pășune sunt puține, sătul ține de Seimenii. Sub numărul 18- Zagarancea avea o singură gospodărie în care locuiau: un preot, un dascăl, un ponomar. Alți locuitori în afară de fetele bisericești nu locuiau. Moșia aparținea mănăstirii Frumoasă din Iași. Depărtarea până la odăicu 10 gospodării, de pe moșia Petreștii este de
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
constituită în vederea conservării mai multor specii de păsări migratoare și de pasaj. Aceasta este situată în sud-estul României, pe teritoriile județelor Constanța și Ialomița Aria naturală se întinde în extremitatea vestică a județului Constanța (pe teritoriile administrative ale comunelor Crucea, Seimeni, Siliștea și Topalu) și cea estică a județului Ialomița (pe teritoriile comunelor Bordușani și Făcăeni) și este străbătută de drumurile județene DJ223 (Topalu - Seimeni) și DJ224 (Crucea - Băltăgești). Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „” s-a făcut prin
Allah Bair - Capidava () [Corola-website/Science/334250_a_335579]
-
Aria naturală se întinde în extremitatea vestică a județului Constanța (pe teritoriile administrative ale comunelor Crucea, Seimeni, Siliștea și Topalu) și cea estică a județului Ialomița (pe teritoriile comunelor Bordușani și Făcăeni) și este străbătută de drumurile județene DJ223 (Topalu - Seimeni) și DJ224 (Crucea - Băltăgești). Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „” s-a făcut prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura
Allah Bair - Capidava () [Corola-website/Science/334250_a_335579]
-
localitatea Bulgarus, județul Timiș, România, fiica lui Michel Petru și Fuchs Josefa, domiciliată în prezent în Germania, Grosshabersdorf, Ansbacherstr. nr. 20, Furth. 32. Hofstetter Breghite, născută la data de 28 mai 1967 în localitatea Dumbrăveni, județul Sibiu, România, fiica lui Seimen Andreas și Sară, domiciliată în prezent în Austria, Bruckneudorf, Dammstr. nr. 4 A/5/4. Neusiedl/S. 33. Troiac Ana, născută la data de 27 august 1948 în localitatea Valea Ungurului, județul Sălaj, România, fiica lui Soica Pavel și Francisca
EUR-Lex () [Corola-website/Law/137300_a_138629]
-
cu mult bun gust, se ridică mănăstirea Târnov în locul unei biserici din lemn, se ridică Biserica Catolică din București. Începând cu 1640, domnitorul mută capitala înapoi la Târgoviște . <br> Pentru București urmează o perioadă neagră: orașul este devastat în urma "răscoalei seimenilor" din 1655 și a incendiului din 1658. Un an mai târziu este prădat de tătari iar în 1660 în urma unei secete care a durat doi ani, o foamete cumplită se abate asupra țării. Bucureștiul devine Capitala Țării Românești în 1659
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
conflictul politic intern dintre Băleni și Cantacuzini, care avea să fie soluționat abia în timpul domniei lui Șerban (1678-1688), când familia Băleanu avea să sucombe rivalilor ei. Constantin a rămas orfan de tată în 1655, Papa Brâncoveanu fiind ucis în răscoala seimenilor și a dorobanților împotriva domnului Constantin Șerban. La sfârșitul lunii februarie 1655 (pe stil vechi), acești mercenari (majoritatea de origine sârbă) s-au ridicat împotriva boierilor care îl sfătuiseră pe Constantin Șerban să-i concedieze și să-i dea afară
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
fost întemeiată de Jupâneasa Vilaia, din familia Mogoșeștilor. Mama domnitorului Constantin Brâncoveanu, Jupâneasa Stanca, fiica postelnicului Constantin Cantacuzino și soția lui Papa Brâncoveanu, construiește o biserică de lemn la Mamu, după anul 1655, când soțul ei este ucis în răscoala seimenilor, în locul primei ctitorii care, așa cum consemna cronicarul Radu Greceanu, "„era veche fiind de demult, se stricase, iar dumneaei jupâneasa Stanca, maica măriei sale o au făcut de isnoavă însă iar, de lemn.”" Mai târziu, în 1695, însuși domnitorul Constantin Brâncoveanu, trecând
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
comanda fiului său, Ștefaniță și boieri din dinastia Hâncu, pentru a-l întîlni pe inamic. Pe 24 iunie 1653 în apropiere satului Valea Seacă s-a ajuns la o ciocnire, în care erau antrenate detașamentul lui Gheorghe Ștefan, 400 de seimeni trimiși lui Ștefan, de domnitorul Matei Basarab din Țara Românească, precum și un număr necunoscut de cavalerie mercenară moldovenească, contra unui număr aproximativ egal în armata lui Ștefaniță, încheiată cu nfrângerea celui din urmă. Cavaleria a atacat miliția orheiană, atunci când aceasta
Bătălia de la Valea Seacă () [Corola-website/Science/327080_a_328409]
-
regăsim pe statuetele antropomorfe feminine descoperite în necropolele aparținând culturii de epoca bronzului Gârla Mare, în județul Mehedinți, dar și în Bulgaria, la Orsoia, Montana, iar un arbore al vieții similar este incizat pe inelul getic descoperit în necropola de la Seimeni. Biserica creștina le-a preluat și le-a reinterpretat simbolul în concordanța cu ambițiile ei doctrinale. În tradiția creștină arborele cosmic este Crucea Răstignirii lui Iisus Hristos. Crucea, lucrată din lemnul arborelui binelui și răului, se substitue arborelui cosmic. Pomul
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
1654. Domnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult. Sfârșitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Șerban. Prin bunicul său, Vâslan din Caracal, Matei din Brâncoveni (sau Brâncoveanu) descindea din puternica familie a boierilor Craiovești. Această origine i-a justificat, de altfel, adoptarea numelui de
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult. Sfârșitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Șerban. Prin bunicul său, Vâslan din Caracal, Matei din Brâncoveni (sau Brâncoveanu) descindea din puternica familie a boierilor Craiovești. Această origine i-a justificat, de altfel, adoptarea numelui de „"Basarab"” imediat după urcarea pe tron, considerându
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
îndreaptă asupra lui Basarab, însă la Finta, pe Ialomița e bătut (mai 1653) și pierde pentru totdeauna tronul Moldovei. Matei Basarab nu s-a bucurat multă vreme de liniște deplină. Bătrânețea și o rană căpătată la Finta, o răscoală a seimenilor (lefegii străini) și a dorobanților, i-au grăbit sfârșitul. A fost înmormântat la Târgoviște, de unde a fost mutat în 1658 la ctitoria sa - Mănăstirea Arnota - de către un sobor de preoți, în frunte cu patriarhul Macarie al Antiohiei și secretarul acestuia
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
monumentul în discuție, se află punctul denumit "La Răpaos", iar ceva mai încolo, locul numit "Stegăreasca", denumiri care după tradiția locală, pomenesc de o oaste care ar fi adăstat aici înainte sau după o luptă. Toponimul Seman pledează, considerăm pentru seimen și variantele sale: sămen sau simen. În susținerea ideii că oastea lui Gheorghe Rakoczi al II-lea (1648-1660), voievodul transilvan venit în ajutorul lui Const. Șerban, s-a odihnit o clipă pe aceste locuri, survin și Însemnările lui Ioan Nemeș
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
28 - Am rămas acolo. 29 - Am poposit lângă apa Cricovului (subl. nstr). 30 - La Gherghița. Acolo a venit Constantin Vodă în întâmpinarea Măriei Sale domnului nostru . De unde putem trage concluzia că, după ce l-a învins pe Hrizea și oastea sa de seimeni, Rakoczi și-a așezat tabăra lângă Ploiești, unde, după cum zice Miron Costin, avea oastea tocmită în două . Aflând că o parte din seimenii învinși se regrupau undeva pe Cricov, Rakoczi și-a luat călării pentru a-i urmări mai ușor
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
domnului nostru . De unde putem trage concluzia că, după ce l-a învins pe Hrizea și oastea sa de seimeni, Rakoczi și-a așezat tabăra lângă Ploiești, unde, după cum zice Miron Costin, avea oastea tocmită în două . Aflând că o parte din seimenii învinși se regrupau undeva pe Cricov, Rakoczi și-a luat călării pentru a-i urmări mai ușor pe fugari și a-i distruge. După îndeplinirea misiunii călărimea sa a beneficiat de odihna meritată "La Răpaos", înainte de a porni spre Gherghița
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
7158 (1650)[...]”. Este greu de explicat inadvertența aceasta, unii cercetători afirmând că la 1650 erau terminate lucrările, iară nu începute, motivele unui așa lung termen de execuție fiind puse pe seama luptelor cu Vasile Lupu și a tulburărilor create de revolta seimenilor. În ciuda acestei pisanii, actele arată că această mănăstire, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil, Azrael și Rafail, era gata, sau măcar funcțională, la 1641. Două acte, unul din 9 martie, prin care voievodul cumpăra pământ de la mai mulți moșneni „[...]ca să
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
bogat om din Oltenia, renumele mergându-i până la Constantinopol, unde făcea negoț cu animale și bunuri. Pe fiul său Papa l-a căsătorit cu Stanca Cantacuzino, fiica influentului boier Constantin Cantacuznio postelnicul. În primăvara anului 1655 a avut loc răscoala seimenilor și dorobanților împotriva lui Constantin Șerban, care hotărâse la sfatul boierilor lui să-i concedieze și să îi trimită din țară pe mercenarii în mare parte sârbi. Întreaga familie Brâncoveanu, împreună cu marele logofăt se afla la casele din București. În
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
-lea, în 1830 fiind evidențiat într-o statistică oficială care numără "câți sârbi locuiesc aici în orașul Ploiești, toți dintre ei fiind bulgari" (Giurescu, p.269). Se presupune că sârbii au sonstituit marea majoritate a trupelor de mercenari cunoscute ca "seimeni", dat fiind faptul că nucleele lor au fost atestate documetar ca fiind formate din ""seimeni" sârbi" în timpul unei revolte a lor din 1655, iar din timpul domniei lui Matei Basarab există mărturii ale sosirii în țară a unui mare grup
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
în orașul Ploiești, toți dintre ei fiind bulgari" (Giurescu, p.269). Se presupune că sârbii au sonstituit marea majoritate a trupelor de mercenari cunoscute ca "seimeni", dat fiind faptul că nucleele lor au fost atestate documetar ca fiind formate din ""seimeni" sârbi" în timpul unei revolte a lor din 1655, iar din timpul domniei lui Matei Basarab există mărturii ale sosirii în țară a unui mare grup de refugiați sârbi. Listă a mânăstirilor sârbești din România: Carașovenii reprezintă o populație vorbitoare a
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
Udrea Doicescu. Deși poate fi considerată ctitoria cea mai importantă a spătarului Mihail Cantacuzino, biserica poartă până astăzi numele clucerului Colțea Doicescu, fratele lui Udrea Doicescu, care a purtat de grijă ctitoriei fratelui său, ucis în anul 1655 în răscoala seimenilor. Arhitectural, în realizarea bisericii predomină stilul brâncovenesc, însă se îmbină cu cel bizantin, cel românesc și cu barocul italian. Cutremurul din 1838 a vătămat serios biserica. Lăcașul de cult a fost reparat în 1841 de arhitectul Faiser și de antreprenorul
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
(n. 18 august 1953, Seimeni, județul Constantă) este un filolog, lingvist, traducător și eseist român, cunoscut în particular pentru lucrările sale de biblistica și de filosofie a limbajului. S-a născut în comuna Seimeni, județul Constantă, fiind fiul lui Nicoleta (n. Cocor) și Ilarion Munteanu
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
(n. 18 august 1953, Seimeni, județul Constantă) este un filolog, lingvist, traducător și eseist român, cunoscut în particular pentru lucrările sale de biblistica și de filosofie a limbajului. S-a născut în comuna Seimeni, județul Constantă, fiind fiul lui Nicoleta (n. Cocor) și Ilarion Munteanu. În 1978 a absolvit, ca șef de promoție, Facultatea de Filologie din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași (secția limba și literatura română-limbi clasice). Primul post de profesor l-
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
al Facultății de Litere, Universitarea ”Al.I.Cuza” din Iași, specializările filologie românească/ filologie clasică. 1972 — Absolvent, cu diplomă de bacalaureat, al Liceului Teoretic nr. 4 din Constantă, secția umanista. 1968 — Absolvent al Școlii Generale de 8 ani din comuna Seimeni, jud. Constantă. 2003, iulie-august, invitat al Universității din Jenă, cercetător științific asociat. 1998, iulie-august, invitat al universităților din Münster și Jenă, cercetător științific asociat. 1996, iunie, profesor-invitat al Universității din Konstanz. 1994, iulie-august, invitat al Universității din Heidelberg, cercetător științific
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
murit mulți soldați austrieci. După spusele cronicarului, ""deci au și purces cătanile pe lângă pârăul Cetățuii asupra Hlincii a să spăriia și tătarîi a-i încungiura giur împregiur, de le da năvală să-i spargă. Atuncea au eșit și Mihai-vodă cu seimenii și cu streleții, adecă vănătorii ce avea, în timpinarea lor la Hlincea. Și au început a strânge și din târgu slujitori, cine era. Deci streleții au început a-i bate rău cu sinețele."" În timpul războaielor ruso-turcești din 1787-1792 și din
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
marcată de convulsiunile politicii interne a Țării Românești din secolul al XVII-lea și de conflictul între Cantacuzini și Băleni, cele mai puternice facțiuni boierești, care își contestau supremația. În 1655, soțul ei a fost ucis la București în răscoala seimenilor și a dorobanților împotriva domnului Constantin Șerban. Când acești mercenari s-au ridicat împotriva domnului, care fusese sfătuit să-i dea afară din țară, familia Brâncoveanu, în frunte cu marele logofăt Preda (tatăl lui Papa și socrul Stancăi), era la
Stanca Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332671_a_334000]