KorAP: Find »[drukola/base=selvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...8 >

176 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

să observe cum se căznea iarăși și iarăși să-și îndeplinească obligația fără să reușească și, asta, pentru că yubani-i le tăiau cocoșilor coardele vocale, ca nu cumva, din cauza cântecului lor, să le descopere dușmanii poziția exactă a așezării tribului. În selvă - și asta o observase deja - erau sunete, precum cântecul cocoșilor sau lătratul câinilor, care se transmiteau la foarte mari distanțe, cu o claritate de necrezut, pe când vocile omenești, de pildă, se stingeau de obicei foarte curând. Yubani-i luau măsuri drastice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și se îndreptă spre mal să se spele pe față. Un grup de copii, stând pe vine la umbra unui frumos mahon, ascultau atenți îngânarea monotonă a unui bătrân și, apoi, o repetau, cuvânt cu cuvânt. Era o școală a selvei, Universitatea yubani-lor, unde bunicul le povestea copilașilor tot ce știa despre lume, cunoștințe de care ei vor avea nevoie mai târziu ca să se descurce în viață. Geografia era o parte foarte importantă a acestui învățământ și cei mai faimoși războinici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
până la cel mai simplu dintre purgative. Aveau propria lor cultură, o cultură adaptată la lumea care îi înconjura, mai firească pentru supraviețuirea în jungla amazoniană decât cea mai avansată tehnologie modernă. Omul „civilizat“ care ar avea pretenția să supraviețuiască în selvă ar trebui să înceapă prin a o distruge. Avea nevoie de spațiu pe care să-l semene, de spațiu pentru mașini, de spațiu pentru vite... Copacii îl deranjau, îl copleșeau, îl sufocau și nu găsea altceva de făcut decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
apoi, cedrii; mai târziu, lemnul de capoc și de samán... și, în cele din urmă, nu va mai rămâne decât un deșert din care va fi dispărut orice semn de viață. — Trebuie să-i oprim, șopti pentru el, privind splendida selvă de cealaltă parte a igarapé. Trebuie să-i împiedicăm să transforme Amazonul într-un nou râu Pensativo. Cineva trebuie să ducă bătălia împotriva progresului, împotriva nebuniei distructive, împotriva invaziei căcatului. De ce, nu aici? De ce, nu acum? Cine să înceapă lupta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
el și despre „ne-numele“ lui. Cel pe care îl avea nu-i plăcuse niciodată: era vulgar și stupid, după cum tot vulgară și stupidă îi fusese și viața. Când și-a schimbat acest fel de viață, când a plecat în selvă, când a dezertat din Armată, a fost pe punctul de a-și schimba numele, de a-și inventa altul, oarecare, dar apoi a considerat că asta ar fi ca și cum ar dori să devină o altă persoană, ca și cum ar încerca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
în apă. Pe malul îndepărtat, lângă colibă, Piá stătea în continuare nemișcată cu tunica ei albă și părul ud. Încercă să-și pună ideile în ordine. Se simțea tulburat, atât de descumpănit cum nu mai fusese de când a sosit în selvă cu doi ani în urmă, pentru că se confrunta, pentru prima dată, cu ceva ce nu prevăzuse. Sex, dragoste, dorință... Indiferent ce-ar fi fost, oricum s-ar fi numit, era important. Pentru el așa fusese întotdeauna, pentru că nu voise niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
care l-au însoțit de când avea uzul rațiunii. Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir. Își răsuci privirea de jur-împrejur, la ceea ce era regatul lui: selvă și lagună, copaci și papagali, maimuțe și orhidee. Dacă timp de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
decât cerul fără nori, și fără alți pereți, decât selva de o parte și râul de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de ciudata prezență a omului, poate în călduri, poate înfometat. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi și nici caimani, prin care alerga, cu părul în vânt, după fata cu tunică albă ce făcea reclamă pentru bere pe plaja de la Malibu. Se trezi cu primele raze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
nedorind să piardă nici un singur cuvânt. — N-o să fie nici o șosea. Cel puțin atât timp cât trăiesc yubani-i. Încă nu și-au dat seama ce se întâmplă, pentru că se încred în ei înșiși, în forța lor și în slăbiciunea omului alb în selvă, unde armele lui de foc nu-i sunt de mare folos. În ziua în care vor vedea primul tractor doborând copacii din selvă, în care vor auzi zgomotul asurzitor al rulourilor compresoare și vor asista la explozia unei pușcături zdrobind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se întâmplă, pentru că se încred în ei înșiși, în forța lor și în slăbiciunea omului alb în selvă, unde armele lui de foc nu-i sunt de mare folos. În ziua în care vor vedea primul tractor doborând copacii din selvă, în care vor auzi zgomotul asurzitor al rulourilor compresoare și vor asista la explozia unei pușcături zdrobind stâncile, panica îi va împinge la cel mai înspăimântător război pe care l-a văzut vreodată Amazonia. — E și José Correcaminos printre ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
i-au trebuit aproape cincizeci de ani ca să-și revină - căută, nervos, alt fir de păr din nas. Această febră de a construi șosele și de a încerca să scoți cât mai degrabă tot ce există mai valoros în aceste selve va duce la o situație asemănătoare. Și nimeni nu poate prezice rezultatul unui război deschis între indieni și albi. Dumneavoastră ați putea? — Dacă toți indienii ar fi yubani și dacă toată Amazonia ar fi mlaștinile și igarapés ale lor, ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
în tăcere, fără odihnă, fără să-și dezmorțească picioarele, aproape nemișcați. Apoi, la cinci și jumătate după-.amiază, cu o jumătate de oră înainte ca soarele să se ascundă cu o punctualitate de cronometru și ca noaptea să cadă peste selvă și peste râu, căutau o insuliță fără țânțari sau o plajă liniștită și acolo își ridicau tabăra și luau o cină frugală. Ceva mai mult de o sută de kilometri în linie dreaptă despărțeau Santa Marta de Misiune, dar nenumăratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
să-i scape pentru o zi tot ce poartă înlăuntru. Apoi, nu își fac nici un reproș unul altuia și își reînnoadă viața în pace. — Dragostea adevărată nu are nevoie de așa ceva. Cum puteți ști, părinte? Sunteți de paisprezece ani în selvele astea, ceea ce înseamnă că ați ajuns aici de-abia fiind bărbat. Ce puteți ști despre dragoste, despre nevoi, despre dorințe reprimate? Aici, acum, și eu văd lumea ca pe ceva simplu, dar anii de selvă, de viață cu Natura, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Sunteți de paisprezece ani în selvele astea, ceea ce înseamnă că ați ajuns aici de-abia fiind bărbat. Ce puteți ști despre dragoste, despre nevoi, despre dorințe reprimate? Aici, acum, și eu văd lumea ca pe ceva simplu, dar anii de selvă, de viață cu Natura, sunt cei care îți dau capacitatea de a simplifica. — Și așa trebuie să fie... — Poate... Dar, cei care trebuie să trăiască în lumea de acolo, de afară, nu văd lucrurile tot așa. „Civilizația“ este complicată, părinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
într-o lume complicată și să rămâi în continuare curat spiritual. Nu răspunse. Se mărgini să se sprijine de copacul cel mai apropiat și să privească fața lată a lunii, care se ridica de-acum în toată splendoarea ei deasupra selvei, scăldând în lumină coroanele copacilor și râul. Misionarul îl imită, dar, după o clipă, râse ușor pentru sine și, apoi, păru să se simtă obligat să-și explice râsul: — Într-o noapte cu lună plină, ca asta, spuse el, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pe înserat, zăriră orașul Santa Marta, care se înălța - murdar și fierbinte - la un cot al râului, pe un povârniș de unde se putea distinge acum, la Nord-Vest, silueta decupată a primelor culmi andine. Santa Marta - punct al civilizației înaintat în selvă, capitală a „muntelui“ amazonian, sediu al guvernatorului civil, al comandantului militar și al episcopului - figura pe hărți ca oraș de categoria a doua, dar în realitate nu era decât un sat înapoiat, de ultimă speță. Două ulicioare neasfaltate îl străbăteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-o pe cea de tapir, de maimuță sau de capibara, și se creșteau găini, pentru a se evita ouăle de broască țestoasă. Adevărul e că în Santa Marta, în calitatea lui de „capitală administrativă“, aproape că nu trăiau oameni din selvă sau de pe râul din „muntele“ amazonian. Majoritatea erau străini de acele locuri: funcționari, militari, negustori și călugări sosiți de pe Masivul Înalt sau de pe îndepărtata Coastă; oameni care urau căldura lipicioasă, armatele de țânțari, permanenta amenințare a șerpilor, păianjenilor și scorpionilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
simplă: o șosea de-a lungul zonei muntoase și pe la poalele Anzilor nu ar afecta echilibrul ecologic al regiunii, nici viața indigenilor. O șosea care ar traversa teritoriul yubani ar atrage după sine, pe termen lung, distrugerea triburilor și a selvelor noastre. — Ce s-a întâmplat cu acest raport? — Ascuns în vreun sertar de la Minister. Mi-au mulțumit pentru servicii, m-au plătit cu bani grei, dar au încercat să-mi treacă părerea sub tăcere. În contractul meu se menționează că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ei, îl bătu afectuos pe preot pe braț și îi întinse mâna necunoscutului. — Ea e Paula, o prezentă „Inti“ Ávila. Domnul este Daniel Boone... — Daniel Boone? — E o glumă. Știți dumneavoastră... Daniel Boone ura civilizația și prefera să trăiască în selvă, printre indieni... Paula - care îl citește mult pe Udall - e de părere că eu aș putea fi un Audubon al selvelor amazoniene, iar dumneavoastră, Daniel Boone... — Cine a fost Audubon? — Un naturalist. A fost primul care, acum mai bine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
este Daniel Boone... — Daniel Boone? — E o glumă. Știți dumneavoastră... Daniel Boone ura civilizația și prefera să trăiască în selvă, printre indieni... Paula - care îl citește mult pe Udall - e de părere că eu aș putea fi un Audubon al selvelor amazoniene, iar dumneavoastră, Daniel Boone... — Cine a fost Audubon? — Un naturalist. A fost primul care, acum mai bine de un secol, a rostit acea frază celebră: „Unde pot merge să vizitez Natura neprihănită?“ Și-a devansat epoca și a prezis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
fi texte obligatorii în Universități. — N-o luați în glumă, părinte. N-o luați în glumă, râse Inti. Ne aflăm în selva asta și nu vom pleca de aici până nu vom reuși. Vom lăsa Omenirii un studiu autentic asupra selvelor virgine, înainte ca Omenirea să le transforme în „selve-târfe“. La ritmul evenimentelor, tot ce vor ști nepoții noștri despre Amazonia va fi ceea ce vor putea citi în cărți, la fel cum singurul lucru pe care americanii îl știu azi despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
înainte ca Omenirea să le transforme în „selve-târfe“. La ritmul evenimentelor, tot ce vor ști nepoții noștri despre Amazonia va fi ceea ce vor putea citi în cărți, la fel cum singurul lucru pe care americanii îl știu azi despre marile selve ale bunicilor lor este ceea ce găsesc în scrierile lui Parkman. Dacă Parkman nu s-ar fi dus la douăzeci și trei de ani să trăiască împreună cu indienii sioux ca să scrie Drumul spre Oregon, nu ne-ar mai fi rămas azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
noi, lucrurile ajung cu întârziere, dar ajung... Și, aici, nu avem un Muir sau un Pinchot care să se lupte să conserve Yellowstone, Yosemite sau Canionul din Colorado. Aici, neguțătorii „care se află în templu“, cum spunea Muir, vor face selvele una cu pământul - tonul vocii lui devenise din ce în ce mai pătimaș pe măsură ce vorbea. Va sosi curând ziua în care aceste ținuturi nu vor fi decât o frumoasă amintire și un imens deșert. — Selva asta este foarte tare, comentă el. O cunosc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Kentucky, Wisconsin și Minnesota fără să atingă pământul cu picioarele, doar sărind dintr-un copac într-altul. Și, pe vremea aceea, nu existau tractoare, nici fierăstraie mecanice, nici camioane mari. Imaginați-vă cât timp le va lua să defrișeze aceste selve, atunci când șoseaua le va deschide ușor un drum către mahon, cedru, balsa ori samán... — Ceea ce Naturii i-a luat un milion de ani să creeze va fi distrus în cursul vieții noastre. — Și vom consimți să ni se fure cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se mai joace cu creionul pe care îl avea în mână, arătă imensitatea verde de dincolo de balconul deschis, de piață și de râu și se întoarse spre vizitatorii săi: — Priviți într-acolo, spuse el. Trebuie să guvernez o întindere de selvă aproape tot atât de mare cât Franța și de abia am la dispoziție ceva mai mult decât acest birou care se desface în bucăți și o mână de neputincioși care se află aici pentru că nu există alt loc unde să fie trimiși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]