112 matches
-
plăceri neguțător lăsând în urma ta ferice un trib de farisei și-un dor de judecată fără price. Oho, să beau vârtos orice absint și-ambrozii ce beau zeii oho, să beau vârtos orice în rând cu oile și mieii. IV. ( Selva perennifolia) Îndelungată îi fu călătoria și ceața și fumul au stat adeseori vrășmași drumului drept și vederii luminii. Un motan capricios îi tăia uneori calea și lăsa urme de păr negru pe amprenta sandalelor: "o, prieteni, voi nici nu bănuiți
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
bun» decât unul de-al nostru, prețuit de critică azi. Tabloul e nuclear, apocaliptic. Niciodată-n istorie exigența n-a fost mai mare, pragul mai înalt. Dacă Dante-ar fi trăit la Iași și-ar fi avut 35 de ani în selva lui oscură, l-am fi belit ieri de nu se vedea. De fapt, te-ntrebi, ce vrem de la o carte, de unde extremismu-ăsta gen Savonarola? Prin ce merităm noi și lumea noastră (un fund de lume) o carte minunată și perfectă
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
fundamentală este această observație, cititorul poate constata singur, comparând binecunoscutul început al operei lui Dante, în original și în traducerile de referință ale lui Marian Papahagi și Etei Boeriu: „Nel mezzo del camin di nostra vita/ mi ritrovai per una selva oscura/ ché la diritta via era smarrita./ Ahi quanto a dir qual era è cosa dura/ esta selva selvaggia e aspra e forte/ che nel pensier rinova la paura!/ Tant’è amara che poco è più morte;/ ma per trattar
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
în traducerile de referință ale lui Marian Papahagi și Etei Boeriu: „Nel mezzo del camin di nostra vita/ mi ritrovai per una selva oscura/ ché la diritta via era smarrita./ Ahi quanto a dir qual era è cosa dura/ esta selva selvaggia e aspra e forte/ che nel pensier rinova la paura!/ Tant’è amara che poco è più morte;/ ma per trattar del ben ch’i vi trovai,/ dirò de l’altre cose ch’i v’ho scorte” Marian Papahagi
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
despre un coleg din tinerețea universitară, Saul Zarutas, etnolog atras irezistibil de o cultură amazoniană, alternează cu povestirile pline de poezie ale unui povestaș, perso- naj enigmatic, depozitar al memoriei colective și garant al unității unei mici comunități pierdute în selva peruviană. Mario Vargas Llosa: Povestașul. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 125 000 lei. Fresca pasiunilor Romanul epistolar al cunoscutului prozator italian este o extraordinară frescă a pasiunilor umane. Cartea este alcătuită din 17 scrisori de dragoste aparținând unor personaje masculine
Agenda2003-15-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280900_a_282229]
-
poartă, din 6 metri, în minutul 5. În minutul 17, Costin Curlea a înscris, dar golul a fost anulat pe motiv de ofsaid. Dacă în primele 30 de minute gazdele nu au pus nicio problemă defensivei române, în minutul 34, Selva a expediat mingea cu capul puțin peste poartă lui Tătărușanu, la un corner. Practic, niciuna dintre echipe nu a reușit să expedieze vreun șut pe spațiul porții adverse în prima repriză. După pauză, aspectul jocului nu s-a schimbat, românii
România a obţinut o victorie subţire cu San Marino, scor 1-0 () [Corola-journal/Journalistic/76692_a_78017]
-
un vârtej de bule de aer. Ieși, zbătându-se, și imediat se scufundă iarăși, și din nou ieși; începu să înoate fără pricepere, cum învățase în copilărie, când mergea să facă baie cu prietenii săi în torentele înspumate ce străbăteau Selva Nera. Rhonul însă era altfel. Pricepu repede că nu putea face altceva decât să încerce să plutească și să se lase dus de curent, care-l purta vijelios printre malurile abrupte, acoperite de o vegetație abundentă. începură să-l părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de aer? O luptă zadarnică, în care pierduse atât de mult timp, atât de multe puteri și atât de mulți prieteni! Zâmbi în sinea lui: schimbase pușca cu o plasă și vietnamezii, cu fluturii... Înlocuise războiul cu pacea; orașul, cu selva; mulțimea, cu singurătatea... Fumul, cu aerul; vacarmul, cu tăcerea; spaima, cu liniștea... Fabricile, cu arborii; mașina, cu caiacul; uniforma, cu goliciunea... Ordinele, cu libertatea; moartea, cu viața; urâtul, cu frumosul... „Civilizația“, cu Natura... În urmă, rămăseseră Chicago și Vietnamul, frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mlaștină, sub coliba lui. Le văzuse când a înfipt piloții. Erau diamante de bună calitate, dintre cele cu care se împodobesc stelele de cinema și care atrăgeau în inima selvei garimpeira și aventurieri din lumea largă. Erau diamante care transformau selva într-un infern de ură și de egoism, care pricinuiau încăierări și morți, care le chemau cu scânteierea lor pe toate prostituatele de pe Amazon, de la Iquitos până la Belem, de la Manaus până la Porto Velho. „Un diamant de bună calitate“, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
hrană. — Și la întoarcere...? o întrebă el cu voce joasă. Cum o să te descurci dacă vântul nu te mai ajută să apleci firul de iarbă? Sau îți închipui că ai reuși de una singură? Îți faci iluzii! Te dai mare! Selva fu năpădită de miros de pește fript, care îl făcu să se ridice de pe jos și să grăbească pasul... „Binecuvântează, Doamne, bucatele pe care le vom primi prin marea ta milostivire ...“ și îți aduc ție mulțumiri, oh, Doamne, că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca pentru sine. Nu te-ai gândit niciodată să scrii o carte? — Nu cred că am ceva de povestit. — Poți să povestești toate astea, viața ta aici, felul în care te descurci în lumea asta. — E ușor de rezumat: iubesc selva și de aceea îmi e ușor să mă descurc în ea. Selva, o iubești sau te temi de ea, și cui îi e frică a pierdut bătălia. — Sunt și alte lucruri pe care le-ai putea povesti. Nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu cred că am ceva de povestit. — Poți să povestești toate astea, viața ta aici, felul în care te descurci în lumea asta. — E ușor de rezumat: iubesc selva și de aceea îmi e ușor să mă descurc în ea. Selva, o iubești sau te temi de ea, și cui îi e frică a pierdut bătălia. — Sunt și alte lucruri pe care le-ai putea povesti. Nimeni n-a scris vreodată o carte bună despre asta. E o lume aparte prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu vreau să mă mai întorc la Santa Marta. Detest locul ăla. Este în Amazonia, dar ai crede că cei care locuiesc acolo îl urăsc Luptă să scape de el, să se prefacă a fi departe... Încearcă să uite de selva care-i înconjoară și, tocmai de aceea, selva îi devorează. — Acum a început să capete importanță. Petroliștii americani merg acolo la sfârșit de săptămână. În curând vor sosi, după cum se spune, și tehnicienii șoselei. Sunt deja trei baruri, un hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Marta. Detest locul ăla. Este în Amazonia, dar ai crede că cei care locuiesc acolo îl urăsc Luptă să scape de el, să se prefacă a fi departe... Încearcă să uite de selva care-i înconjoară și, tocmai de aceea, selva îi devorează. — Acum a început să capete importanță. Petroliștii americani merg acolo la sfârșit de săptămână. În curând vor sosi, după cum se spune, și tehnicienii șoselei. Sunt deja trei baruri, un hotel cu restaurant și chiar și două case de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De asta sunt sigur. Înaintau foarte încet, atenți la cel mai mic semn de pericol. Selva devenea din ce în ce mai deasă, mai istovitoare, mai călduroasă. Ultimul teren mlăștinos pe care îl trecură îi acoperi cu noroi, și acest noroi, acum uscat, devenise o crustă. — Ce loc de căcat! — Liniște! Își continuară marșul cu lovituri de macete, deschizându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
găsi mânerul gros al harponului și scoase un țipăt scurt, lovind cu mâna deschisă suprafața apei. Strigătului lui - care putea fi luat drept cel al unei maimuțe căzând în mlaștină dintr-un copac - îi urmă o lungă tăcere, de parcă toată selva ar fi fost atentă la acest incident. Apoi, apele se umplură de freamăt, începură să se agite aproape imperceptibil și, din cele patru puncte cardinale, ciudate umbre, fără o formă definită, se furișară spre ambarcațiune. Cu simțurile în stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înăbușit al unui avion zburând jos, dar, încetul cu încetul, sunetul ca un „puf-puf“ devenea din ce în ce mai monoton, mai tare, mai clar. Își ridică privirea. La vărsarea râușorului, stârci și papagali se înălțau în zbor, speriați de zarva ciudată ce cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din ramură în ramură, zbierând isterice. Minutele, secundele deveniră infinit mai lungi pe măsură ce „puf-puf“ se apropia și mai că i se putea ghici itinerarul din zburătăceala pe care o pricinuia viețuitoarelor din desișuri. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
umezeală de sută la sută, pentru că lumea încetase să mai fie compusă din patru elemente și s-ar fi zis că nu exista pământ mocirlos, nici aer înecat de ploaie, nici foc, care refuza să ardă în lemnul udat ciuciulete. Selva își pierduse înfățișarea și culorile și nu era nici un alt zgomot, decât un picurat furios, și nici un alt miros, decât cel de pământ ud. Maimuțele dârdâiau pe ramuri, papagalii păstrau tăcerea, întristați, și dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
frișcă, azvârli o jumătate în lagună și lăsă ca cealaltă să ardă câteva minute, până când ploaia, furioasă, îl transformă în cărbune întărit. Într-o dimineață, un soare violent dădu o crâncenă bătălie ca să se impună; scoase sclipiri din lagună, pictă selva în culori, transformă cenușiul monoton al orizontului în mii de culori verzi, diferite, și începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mușca niște sâni, de a-și cufunda fața în părul moale, negru și parfumat. Lăsă revista pe jos, lângă patul de campanie și privi, prin fereastră, ploaia blândă și constantă. Cerul era o pată cenușie, și tot cenușie era și selva, și tot cenușie, lumea sub diluviul amazonian. Blestemată ploaie care dădea naștere la nostalgie, care îi trezea amintirile, care-i lăsa timp să se gândească la fete alergând pe plaja de la Malibu! Blestemați și cei cărora le făcea plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Juana și Coyotito - care fugeau cu perla, urmăriți de toată lumea -, care îi amintea de indiancă. Și de el însuși. Ploile n-au ținut mult. Trei luni. Apoi, într-o dimineață, cerul se prezentă fără nici un nor, de culoare albastru-peruzea, iar selva, atât de bine spălată, renăscu mai verde decât oricând. Într-o săptămână, apele au scăzut în albie, pământul a început să se usuce și miile de viețuitoare ale junglei au revenit la viață după o lungă tăcere. Se putea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
decât să privești în urmă și să înțelegi zădărnicia unei vieți întregi de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la sută din tribul urubú. Aveți pretenția ca yubani-i să se expună la așa ceva ca să vă permită libera trecere? Și ce se va întâmpla cu garimpeiros, căutătorii de aur, aventurierii care străbat Amazonia adulmecând fierul, bauxita, țițeiul? Acum îi oprește selva și frica de yubani, dar când șoseaua va trece prin mijlocul teritoriului lor, nu-i va mai opri nimic. Îi cunosc pe oamenii ăia. Când se adună, sunt ca lupii: în Brazilia au dat gata peste cincizeci de triburi. — Garimpeiros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu e altceva decât o imensă ladă de gunoi, pentru că progresul dumneavoastră nu aduce decât ambiție și căcat... Cineva, undeva, vrea să câștige milioane, smulgând din Masivul Papagalilor cuprul și, pentru asta, nu se dă în lături să porcăiască toată selva, să dea gata indieni și animale, să distrugă singura priveliște frumoasă care a mai rămas pe pământ. Și asta se numește progres! Vreți să vă spun ceva? Puteți să vă băgați în cur tot Progresul vostru... Inginerul zâmbi: — Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în cur tot Progresul vostru... Inginerul zâmbi: — Într-un anume sens, sunt de acord. Vocea lui suna mai împăciuitoare decât oricând. Dar, la urma urmelor, dumneavoastră ce pretenție aveți? Să trăiți în pace? Bine. Noi nu ne opunem... Vă plac selva, singurătatea, copacii și pescuitul dumneavoastră... Foarte bine...! Continuați cu toate astea... E loc pentru toți... Compania mea vă poate garanta aproape două mii de kilometri pătrați de pădure. Chiar poate pune o parte din pădurea asta pe numele dumneavoastră... — Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]