18,720 matches
-
lor, e inexplicabil nefericit, desi nimic nu-i lipsește. Soția e frumoasă, există și o prietenă care-i măgulește vanitatea, tinerețea e menținută prin sport, gloria și banii curg, călătoriile exotice sunt suficiente pentru a stimula spiritul de aventură. Laurence seamănă din acest punct de vedere cu Lodge, dar e și diferit, prin faptul că în român trebuia introdus un autodidact (numai un autodidact îl mai descoperă pe Kierkegaard la jumatatea vieții și se mai și lasă copleșit de el!); or
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
spre centrul orașului. Adrian reuși cu greu să găsească un loc unde să-și odihnească trupul obosit. Sute de refugiați i-o luaseră nainte. Până la urmă-și află un loc În casa unui preot care Îl găzdui Într-o cămăruță, semănând mai mult a chilie. Ușor de recunoscut după graiul oltenesc, refugiații se plimbau pe străzile Romanului. Alimentele se găseau din ce În ce mai greu iar moara lui Rollic măcina din ce În ce mai rar. Și peste tot o mare de muște și de păduchi. Tânărul se
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
de un pașaport mi se pare absurdă. Am avut norocul să găsesc o țară căreia am vrut să-i aparțin, Canada. Î.: De ce? Ce v-a făcut să doriți a fi canadian? R.: Este singura țară de mine cunoscută care seamănă cu o democrație. E singura în care pot să fiu un cetățean și, ca cetățean, să am un rol activ în modul cum este condusă. Chiar dacă nu locuiesc acolo permanent. Dar niciodată nu aș putea fi portughez, francez sau german
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
de-a lungul unui rîu. Numele personajelor sînt ciudate și se amestecă între ele, viața nu are nimic strălucitor pentru că e vorba de o civilizație abia ieșită din grotă, în care domnește întunericul, mîncarea nerafinată și schematismul gesturilor. Culoarea decorului seamănă cîteodată cu aceea din desenele animate cu The Flinstones, altădată cu satul românesc abrutizat și mizer. Și pe fundalul acesta lipsit de culoare se petrece o poveste de dragoste între unul din preoți, deja bătrîn și o tînără din sat
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
satul românesc abrutizat și mizer. Și pe fundalul acesta lipsit de culoare se petrece o poveste de dragoste între unul din preoți, deja bătrîn și o tînără din sat. Povestea e cu totul modernă, lipsa de pudoare o face să semene cîteodată cu un film pentru adulți și de multe ori cu un documentar al transformărilor fiziologice prenatale. Nici urmă de sentimentalism, nici un popas meditativ, totul se petrece într-o cavalcadă a generațiilor, ca într-un film derulat prea repede, din
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
pleacă, de ce nu încearcă să schimbe ceva, de ce nu demisionează...dar ca și în prima carte e vorba despre un personaj atins de o inerție maladivă. Această redacție sălbatică, dominată de redactori umili, călcată în picioare de evenimentul găinii violate seamănă bine cu satul din Țara brînzei, cu lumea deșertică și idiotizată de sărăcie și compromis. O schimbare începe să se întrevadă o dată cu plecarea lui Jack și după alegerile cîștigate de opoziție, dar despre asta nu ni se spune prea mult
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
publicului. Și a PSD-ului. Dar poate și a altora. Cum era și firesc, dl Iliescu a spus că nu e voie de la Constituție să mai candideze o dată, cînd i-au povestit ziariștii de ideea pe care Adrian Năstase a semănat-o într-un interviu apărut în România liberă. În ziua cu pricina, Iliescu era la Sinaia, iar Năstase s-a dus la Costinești, fiecare la datoria lui. Numai că România liberă anunțase cu o zi înainte de publicarea interviului că îl
O Constituție pentru un președinte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14861_a_16186]
-
Ioana Pârvulescu Pentru scriitori, inconfortul nemuririi începe atunci cînd devin adrese. Harta Bucureștiului seamănă cu o bibliotecă în care un proprietar pasionat de cărți a ținut cîndva ordine, cu gîndul la afinități și la valori, dar în care au intervenit apoi nenumărate mîini străine care au făcut vraiște armonia de odinioară. Puține cărți și-
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
l-a făcut hoț, tâlhar, ca-n legendă, pe autorul Baladei spânzuraților, ci sub chipul unui tânăr teolog de pe la 1400 înfășurat într-o rasă de călugăr cu nodul frânghiei apăsat cu palma pe șoldul drept. Un cap frumos de efeb. Seamănă cu Nichita. Și îi spun în taină primului și celui mai important liric modern francez, trăitor în secolul XV, că un popor trebuie să fie neapărat foarte puternic, foarte pătruns de menirea lui, ca să aștearnă zi de zi la picioarele
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
și complet nerezolvată din punct de vedere peisagistic. Ce se poate citi acum în acest spațiu, așa cum a fost el conservat și valorificat în ultimul deceniu, este o simplă informație de context: anume aceea că s-a întîmplat ceva care seamănă a demolare, dar nu s-a întîmplat nimic care seamănă a construcție. într-un anumit fel, această indecizie legată de statuia lui Lenin și de aventurile ei recente este chiar metafora tristă a întregului nostru comportament postrevoluționar: nu ne mai
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
poate citi acum în acest spațiu, așa cum a fost el conservat și valorificat în ultimul deceniu, este o simplă informație de context: anume aceea că s-a întîmplat ceva care seamănă a demolare, dar nu s-a întîmplat nimic care seamănă a construcție. într-un anumit fel, această indecizie legată de statuia lui Lenin și de aventurile ei recente este chiar metafora tristă a întregului nostru comportament postrevoluționar: nu ne mai aranjează nici trecutul (pe care, în cazul statuii lui Lenin
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
privește chiar necesitatea acestei înlocuiri de forme artistice, de repere peisagistice și de mesaje morale. Trebuie, cu alte cuvinte, pus cu adevărat ceva în locul lui Lenin? Răspunsul este simplu și categoric: acel spațiu trebuie reconstruit și fantoma lui Lenin, care seamănă foarte mult cu piciorul fantomă, acela care doare încă multă vreme și după ce organul fizic a fost amputat, trebuie dislocată pentru reinstaurarea echilibrului simbolic și pentru deblocarea din captivitatea unui trecut spectral și neliniștitor. Aceasta, într-o perspectivă subtilă, necuantificabilă
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
În realitate, ceea ce-l scoate pe Boia din furcile atacatorilor lui Judt nu e ce spune, ci cine este el: o personalitate a istoriografiei românești de astăzi, foarte greu, dacă nu imposibil, de atacat pe propriul teren. Pentru că ceea ce spune seamănă uneori șocant de mult cu afirmațiile din România: la fundul grămezii, de la amănuntul că Transilvania a fost stăpînită întîi de Ungaria și apoi de Austro-Ungaria la politic incorecta formulare "Românii nu au obținut (s.n.)... teritoriul pînă la Tisa", dar "România
România mea by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14922_a_16247]
-
realizăm câteva decupaje din An die Melancholie, Der Seelenkranke, Maríe und Wilhelm și vom descoperi seriile arhetipale care îi leagă pe cei patru. Vom observa că există o risipire de motive romantice, dar și un șir lung de poezii care seamănă. Nu e neapărat vorba de influențe, ci de un șir lung de întâlniri, relevate atât de G. Călinescu 11), cât și, în ultima perioadă, de Dan Mănucă 12). Ele trebuie legate nu doar de excesele sau de răul romantic, ci
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
din tavan./ cine să fie dincolo - unul ca mine?" (aș putea lăsa câteva urme). Soarele e tot mai jilav ("un soare de sânge închegat", "soare de muci"), nu mai rămâne decât o lumină "care se înnegrește la capete", iar lumea seamănă tot mai mult cu o pubelă "o mlaștină de carne". Dar călătoria pierderii și ieșirii din trupul putred se dovedește a fi până la urmă o fundătură mai rea decât moartea însăși ("bâjbâiala sub limba unui coșmar"), căci materia și instinctele
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
putere, cum i-a numit Havel pe intelectuali, să-și dovedească importanța istorică. Pe de altă parte, mi se pare simplist să susții că operele scriitorilor vechi n-au răsturnat comunismul fiindcă n-au spus lucrurilor pe nume, preferînd să semene cu niște "istorii hieroglifice", cu niște parabole sau banchete metaforice. Totdeauna, într-o măsură mai mare sau mai mică, limbajul literaturii de ficțiune a fost indirect, ambiguu, esopic, sofisticat (metafora nu e, în nici un caz, rudimentară!), de la Platon la Shakespeare
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
e unul calm, inteligent, cîteodată glumeț, întotdeauna plin de bun-simț. Iar alegerea non-ficționalului servește perfect acest bun-simț și se asortează foarte bine cu o atmosferă de sportivitate și de tinerețe pe care textele lui Radu Cosașu o transmit nedezmințit. Personajul seamănă mult cu altele din romanele epocii. Are ceva din Surupăceanu lui Preda, mai ales în relația cu nea Dinu, "maistrul și stăpînul meu la freza din hala mică". Ființele din acest capitol au ceva grotesc: un bărbat puternic, stăpîn, dar
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
discret, dar cu un sunet recognoscibil, face farmecul epocii cicliste. El sugerează că faptele glorioase nu se uită niciodată. Spada și armura de odinioară, bicicleta și tricoul de azi. Franța își adoră eroii. Armstrong sub Arcul de Triumf în 2001 seamănă cu De Gaulle, în același loc simbolic, în 1944. Iar de la ferestrele zăbrelite ale castelelor de pe Loire umbrele doamnelor și domnițelor medievale privesc caravana ciclistă cu ochii miilor de turiști înșirați pe marginea șoselei, lîngă rulotele și corturile care i-
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
numele Lui, nume știute din Zohar, nume care nu trebuie pronunțate în fața �oricui", m-am făcut vinovată și am fost avertizată și chiar amenințată cu arderea prin focul interior. într-un ziar francez se afirmă că geniul lui Picasso a semănat moarte în jurul lui. Paola moartă din cauza drogurilor, o fiică s-a spânzurat, Jacqueline s-a împușcat în inimă. Mama lui René, care mi-a trimis tăietura din ziar, susține că arta vine de la diavol! I-am spus la telefon că
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
a pictat de la sosirea lui Lasse o jumătate de oră. Ce favoare unică: de a vedea un pictor ca Dali mângâind suprafața de porțelan a pânzei. Dali nu aruncă culorile cu pistoale ca sălbaticul Pollock, care voia la început să semene cu Picasso. Nebunia lui Dali are coregrafie, libertatea lui e de altă natură, de natura gasteropodelor, poate. încetineala părând la fel de dificilă ca și viteza. Asta o știu de la prietenii mei pianiști; a cânta la pian încet cere o măiestrie infinită
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
fiind cântec fără muzică. Portretul poetului Gunnar Ekelöf, mereu în fața mesei de scris: expresia feței lui ironice, grizat de alcool dar nepierzând bunătatea inteligentă din ochii ieșiți de sub bascul purtat cu mândrie cum numai africanii știu să poarte acele calote semănând cu niște cuiburi de vulturi. Modul emoțional, mental al lui Ekelöf: acel meninglöshet, lipsa sensului, structura unui fileu fotonic ajungând în toate dimensiunile modurilor de a fi. Cuvintele poetului mă pun pe picioare în fiecare dimineață, e de ajuns o
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
care bărbăția se învolbura ca un fluviu care niciodată nu seacă. în patul nostru îngust, iubitul meu dormea încă, aburind erotic. Pielea lui era vie din cauza drumului vesel al sângelui care curgea în el. Pe diversele părți ale corpului părul semăna cu un puf auriu amintind copilul, băiatul. Dar pe brațe, pe picioare și pe piept, părul era la fel de dur ca și părul dintre picioare. Mâinile erau grațios așezate una peste alta în apropierea obrazului pe care barba crescuse peste noapte
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
impresionant, iar vocea era cea a unui preot inițiat după vechile rituri. Lângă el ședea soția lui, mică de statură, plină de diamante, care se ocupa cu drepturile de autor ale soțului. Curios, mi s-a părut că Virgil Gheorghiu seamănă cu Mircea Eliade, nu la corp, ci mai degrabă prin forța curenților psihici care emanau din el. El era, ca și Mircea Eliade, foarte interesat să-și publice cărțile în Suedia, visând, ca tot românul, la distincția cea mai înaltă
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
inventat de oameni. La întoarcerea din Lucerna la Stockholm am surprins în fața editurii noastre niște derbedei mici, infractori en herbe, încercând să taie geamul de la depozitul de cărți. Secretara ne-a anunțat că ieri a fost spart un geam. Asta seamănă cu tracasările vechi venind de la politrucii Ambasadei Române din Stockholm. Derbedeii mici nu aveau deloc aer suedez și s-au speriat atât de tare când i-am surprins, luându-i de guler pe la spate, încât am impresia că s-au
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ia unele precauții. Să decupăm, mai întâi, dintr-un lung poem frânturile de frază intercalate pentru ca apoi - imediat - să lăsăm poemul să se desfășoare liber, subliniind însă secvențele disparate și reconstruind astfel, ca într-un joc, un posibil enunț inițial: "Semănăm leit [...] Om fi frați doamne ferește cine știe// Să-ți spună [...] da sigur că semănăm fir-ar să fie că ne strângem unul în altul și ne amenințăm pentru o certitudine olfactivă măcar dacă nu mai putem să ne schimbăm
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]