55 matches
-
Mai de curând chiar (vara 2002), la noi, un sondaj de opinie cu prilejul "zilei stindardului național" a dat la iveală îngrijorătoare "percepții" (citește: agramatisme) din partea tineretului îndeosebi, atât asupra "drapelului", cât și chiar a "imnului"... În fond, care este semasiologia cuvântului "imn" și de unde provine el?... Imnul (ca și oda) desemnează o varietate solemnă a genului liric destinată unui eveniment sau unei personalități legendare și derivă din grecescul "hymnos" - cântec de biruință (latinescul "hymnus", francezul "hymne"). Spre deosebire de odă, imnul rămâne
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
dicționarele generale. Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu preferă aceeași stranie etimologie interjecț ională („ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios”), a cărei origine pare a fi o remarcă avansată cu prudență de Lazăr Șăineanu, în Încercare asupra semasiologiei limbei române, din 1887 („numirile de mâță și de pisică... ar fi deci ambele onomatopoetice”). Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, partea a 2-a, Litera P, pe-pînar, 1974) conține tot explicația dominantă (pis + sufixul -ică), sugerând și o alternativă
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
dar la Bibliografie - nici urmă de acest reprezentant de frunte al Școlii lingvistice de la Copenhaga. La fel, dintre lingviștii autohtoni, J. Byck, amintit la fond, nu figurează în Bibliografie. Un caz ceva mai curios apare la semantică: L. Șăineanu, despre Semasiologia (1887) căruia C. Tagliavini afirma că este "la prima monografia generale sulla semantica di una lingua romanza"(Le origine delle lingue romanze, ed. a 6-a, Bologna, 1969, p. 45), este citat după M. Bréal (1897) deși ordinea cronologică ar
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
sau ca mirodenii (anason, enibahar, năut, susan); - nume de mâncăruri de bază (chiftea, ciulama, iahnie, musaca, sarma, telemea) sau de dulciuri (acadea, baclava, cataif, halva, magiun, rahat, șerbet); - nume de băuturi (afion, cafea, rachiu, revac, salep). În cunoscuta sa lucrare Semasiologia limbii române, L. Șăineanu atrage atenția asupra unui fenomen cel puțin ciudat: românii au împrumutat cuvinte și expresii privitoare la „beție“ de la un popor căruia religia îi interzice în mod categoric consumul de spirtoase. Este vorba despre cuvinte cum sunt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cultural înalt. Această limbă ce se naște acum este a întregului sud-est european, romanic, ce formează o singură unitate, fiecare regiune dându-și partea (Iorga).40 Dar originalitatea creației populare românești nu stă în fonetică sau în sintaxă, ci în semasiologie, în schimbarea de înțeles. O parte a acesteia este datorită vechiului "fond barbar". Caracterul profund romanic, în toată țesătura, rămasă neatinsă, dar și în vechiul fond de cuvinte, până la cel dintâi puternic amestec cu un grai străin, slavii. Învățatul lingvist
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]